Bundaberg Ribs

Mi-a placut mult ideea de a da numele asta retetei care de fapt nici nu e mare reteta, practic sunt niste coaste fierte in bere de ghimbir australiana.

Si stati cuminti ca v-am pozat si ce a mai rasarit prin gradina si alte tampenii pe care le pozez, dupa cum stiti, anarhic, de dragul de a le trece la jurnal.

Am cumparat o caserola cu minunate oase garf pentru ciorba (si daca respectati cu sfintenie ora de deschidere a magazinului, va duceti direct la raft si luati la pipait fiecare caserola sau punga cu oase, puteti lua la pret mititel ceva bun; nu mereu, dar exista posibilitatea).

Printre minunatele oase cu zgarciulete pentru zeama am descoperit cateva coaste. Putine, de o pofta.

Pe care (nu, nu le-am baut), le-am rumenit in putin ulei, doar cu sare, piper si nitel usturoi.

Fata, verso.

Dupa care am inceput sa ii dau sa bea bere. De la aceasta bere de ghimbir ii vine denumirea anti-retetei.

Desi pentru mine nu e baubila, chestie de gusturi, fireste, pentru coaste (aripioare sau alte subproduse preferate de voi), da un gust demential. Pe cuvant ca daca ar gusta cineva ce aroma fructata, usor caramelizata pe final, iz citric si, poti sa juri ca are si iz de vreun gratar, ar crede ca cine stie ce sos mega fantastic a preparat bucatarul.

Ei bine, nu am facu decat sa pun berea asta si capacul, sa le sucesc din cand in cand si cand a fost evident ca s-au gatit, sa las sa scada sosul pana se caramelizeaza pe tigaie.

De aia i-am zis anti-reteta, ca nu e mar ebranza. Dar e foarte misto. Am vazut in magazine, o sticluta din asta e in jur de 6 lei, mai ieftin decat orice sos cauciucat de-a gata ati putea gasi. Face (inca nu ma plateste nimeni, va zic eu cand o sa fie reclama, chiar imi place cum a iesit treaba asta).

 

Am pus alaturi un sos bbq de la Hellman’s parca, am crezut ca voi avea nevoie. Nu am avut.

Sexyune.

 

Si acum sa va arat si restul pozelor care s-au adunat.

Ciorba de la care am deturnal oasele (cu droaie de radacinoase, ardei, cartofi si dovlecel – sa stiti ca nu iau la preturile pietei aproape nimic, reduceri sau/si cutia milei), cartofi prajiti si omleta cu Roquefort DOP (ei, daaa, 50% reducere), am facut si o oala cu 30 de sarmale si bucatele de carne de lucru pe acolo, poza finala nu mi-am dat seama ca nu am, pastele sunt cu sosul de ceapa si vin ramas de la o reteta anterioara, ce a ramas in plus am congelat, degresat si mmm, paste, plus un minunat sandwich cu prosciutto (adevaraciune, eco-bio, achizitia aia fenomenala cu 80% reducere) si halloumi la gratar.

click pe o poza pentru slide show

 

Dar cea mai mare pofta am avut-o ieri, bai o pofta nebuna de o „ceausista”. Cine rade si stramba, a fost un om nefericit, asteptam mereu sa faca cineva din astea la petreceri.

Ciuperci din conserva cu maioneza si usturoi. Un regal al vremurilor de trista amintire si vesnica fericire pentru vorbitorii limbii de lemn.

Am pus si putina ceapa verde si smantana.

De final poze de prin gradina, inclusiv cu cea mai frumoasa floare, laleaua neagra, care de trei zile se mureaza la fiecare iesire. Sper sa imi creasca mari rosiile cu atata ploaie.

Tot asa, dati pe o poza ca sa le vedeti pe toate mai mari.

Cam atat momentan, stiti cum e, decat mult si fara rost, mai bine putin si prost.

rororo

Reclame

Cinciminute

Mai stiti ce e aia o cinciminutã, nu? O mancare foarte rapida (sau un pui de somn, desigur), cuvant inventat, o cinciminutã, doua cinciminute.

Nu tine de mine faptul ca am comis chestii studentesti, deitatea e de vina, eu daca eram Al de sus nu inventam atatea chestii care se pot rupe in corpul omului. Si nici sistemul medical de la noi.

Trecand peste asta, iaca prima cinciminutã (am avut marea curiozitate de a vedea cum este fasolea in sos de rosii de la Lidl).

Cum am procedat pentru chestia de mai sus (a la conserva), am perpelit un carnat, niste ceapa, am stins cu vin alb sec, am adaugat conserva de fasole.

Am lasat totul nitelus impreuna si voila, cassoulet a la maman de la benzinaria din colt.

Sa nu uit sa va impartasesc parerea mea legata de conserva de mai sus: fix ca aia de la Heinz, zici ca e fasole cu ketchup.

Alta cinciminuta (cinciminutele astea trebuie sa poata sta si pe aragaz, cand mai iei pilule, mai bagi cate un polonic), ei bine, o tocanita de cartofi. Facuta asa: am inabusit ceapa si usturoi, am stins cu vin, am adaugat cartofii, foi de dafin, tomato frito (merge orice suc de rosii sau bulion) si aleluia, am lasat sa fiarba.

In ultimele doua poze va e clar ca e pus la misto aranjamentul, voiam sa vad cum se vede pe o farfurie noua (a fost sambata mortilor, primii pomana).

 

Am facut si mancare-mancare, pentru in casa si pentru caine, din niste oase misto de vita si multe legume, veti observa in poze dirferenta intre ciorba noastra (de vita, acrita cu zeama de varza, cu leustean) si a cainelui (cu cartof dulce, varza de bruxelles si hrisca bio).

 

 

Nu am poza cu cainele dar am o poza cu pisica vecinei la plimbare.

rororo

Istambul – Noiembrie 2007

Am descoperit o comoara pe un forum, s-au pastrat poze vechi de cand ma plimbam pe ici pe colo, poze care sunt undeva si pe niste harduri crapate. Comoara pentru mine, ca nu credeam sa mai fie pe undeva pozele astea. Asa ca va zic din start, e numai o insiruire de poze (si pe masura ce imi fac vreme incerc sa mai trag ce mai gasesc, poate se pastreaza pe undeva).

Nu am sa scriu la fiecare poza, nu mai am rabdarea de acum 12 ani, pe scurt sunt plimbari de prin Istambul, mancare, animale, bazar, universitate, Taksim, baclavale.

Daca vreti sa va uitati pur si simplu asa, la poze, va invit sa dati click pe prima poza si pe urma sa le luati la rand. Eu mi-s tare bucuroasa ca le-am gasit.

Bineinteles ca erau mult mai multe si acolo si atunci, am incercat sa ma limitez la 50 de poze mici.

rororo

De-ale gurii

Sincer, chiar nu stiu ce sa scriu pe langa ce am pozat si ce am facut, e mai mult o sectiune de cumparaciuni decat una de retete, oricum va zic ce am comis asa, pe scurt, mai ales cand este despre sarmale.

Facute in stil industrial si pe parcursul cam a doua zile, pentru ca intai am decupat verzele murate. Si le-am impartit pe pachete, pachetele si marimi. Carnea am gasit-o la Auchan, de lucru cica (super misto), cu 9.95 lei kilogramul, plus una bucata de la congelator (stiu, am tot zis ca nu mai iau de la Lidl dar era la cutia milei).

In compozitie am pus o ceapa imensa calita nitel, sare, piper, marar, bulion (nu stiu de ce, asa mi-a troznit). Si, fireste, orez.

Resturile de varza murata le-am inabusit impreuna cu o varza dulce, toate tocata finut si cu niste vin roze sec.

Si m-am apucat sa impachetez un total de 83 de sarmale. Prima serie, le-am ales pe cele mai babane sa scap de ele. Puse cu niste afumaciune, dafin, rosii tocate, lasate la fiert mult si bine.

Cele 59 de sarmalute ramase, le-am congelat. Si unele chiar sunt sarmalute.

Pentru poza am facut si o mamaliga pripita si am scos si un ardei din borcan.

Mai departe, intra tot la cumparaciuni si cadoaie (licentele poetice imi apartin, va rugam nu luati fara acordul poetului), adica am primit quinoa bio tricolora (fireste, pentru caine) si am cumparat o cutie de supa (am crezut ca e de pui), din pura curiozitate am luat-o, hotarata sa o pun la caine (ca cica nu are conservanti si mizerii). Surpriza, acasa mi-am pus si ochelarii si am citit si ce contine. Si da, e buna rau, era foarte ieftina (probabil ca la noi nu se vinde si au scos-o de la raft ca era pe culoarul milei).

Mai si facu io supa cu zeama aia de carnuri multe, legume o droaie si quinoa eco bio, cica pentru catea. E, posibil sa mai apuce si ea, cine stie. Oricum cutiile alea de supa daca le vedeti la pret decent, sunt de luat.

De final, m-am intalnit iar cu tiza mea, Elena si am avut chef demici si bere (si placintele si alte belele) si le-am pozat.

Pisica e din gradina inca neingrijita pentru ca nervul sciatic e contra harniciei mele.

rororo