Nu chiar biscuiti cu Cheddar si altele

S-au adunat, deci sunt mai mult altele, dar incepem cu ne-biscuitii, caci am inlocuit un ingredient si au iesit cam palesti cu cheddar. Altfel bune.

Ii facusem initial dupa reteta cu:

350 gr branza Cheddar data pe razatoare (eu am cumparat-o gata rasa)
200 gr faina
113 gr unt moale

(plus chimen, negrilica, ce va place, cum ii facusem aici)

 

Ei bine, m-am gandit sa inlocuiesc faina cu amestecul pe care il pun in biscuitii Casandrei, tarate de ovaz, germeni de grau, tot felul de fulgi si seminte.

De modelat s-au modelat misto chiar fara folie.

Congelat, taiat si pus in tava.

Ei bine, clar amestecul, fata de faina, nu se imbiba cu unt si grasime din branza, deci s-au pleostit si untul s-a cam scurs. Asadar i-am insirat calzi pe un facalet sa se curbeze si astia au fost. Altfel, buni.

 

 

Gata cu astea. Am mai comis sarmale. Mici si mari, mari si mici. Clasice. Doar ca in loc de bulioane am pus rosii tocate si tomato frito (sos de rosii cu ceapa prajita).

Si pentru ca tomato frito a fost intr-un borcan mare, am mai combinat si cu crenvusti piticel (aia fara e-uri) si cu aripioare (cu bautura de malt, tomato frito si mult usturoi).

 

Pentru ca plecam in deplasare am facut si conserve pentru caine. De ce? O gaina e 4.50 ron. O conserva cat de cat buna pentru caini costa cam zece lei. Dintr–o gaina de nici cinci lei mi-a iesit un borcan cu 100% carne de gaina in suc propriu. Deci pentru ca merita.

Am ramas si cu supa pentru ca nu tocmai tinerei domnite ii facusem deja o minune cu inima de vitel si multe legume, unele chiar foarte bio.

Am repetat supa de varza ( La Soupe aux Choux ) de data asta cu mai mult porc, proaspat dar si afumat.

Si intr-o zi am avut chef si de o gustarica mai pe natural, de vara.

Cred ca nu am uitat nimic, asa ca de final, animal tax, adica potaia, cacaricius si noile pisicute de la bloc, mici de tot, fix trei bucati.

Canicula e in toi de mai bine de o luna, astazi insa, ce sa vezi, nori pe cer, E mai aprig ca oricand si irespirabil.

rororo

La Soupe aux choux

Daca ati vazut filmul stiti despre ce vorbesc, acea supa de varza cu care Louis de Funes cucereste extraterestrii, careia ii face o descriere nemaipomenita si, pe care, de cand am vazut-o in oala aceea mare din care ii pune in sufertas lui La Denrée sau pe care o serveste din marea supiera alb cu albastru in care pune dumicati dintr-o paine mare, taraneasca, mi-am propus sa o fac. Si sa arate fix ca in film. Si a iesit.

Da, in film nu e rosia, e drept. Dar chiar imi statea in cale. Ce am facut ca Louis de Funes, care la un moment dat tranteste chestii in minunata oala cu supa, am taiat varza intai in sferturi si pe urma in bucati mari.

Ce am identificat de cate ori punea cu polonicul magnifica fiertura (care poate parea laturi, posibil, dar mie teribila pofta imi facea filmul ala), niste morcovi taiati mari si bucatele de carne, cazaturi. Asa ca am pus si eu, morcov, albitura, ardei si niste bucatele de carne de porc, de fapt oase cu o adiere de carne plus o codita, voiam sa iasa zeama aceea, da. Ceapa nu vazui in film, nu am pus.

De fiert, am fiert-o la oala cu presiune, afara sunt inca jde mii de grade. Si am fript niste pita pe flacara, nu are cum semana cu painea frantuzului, doar o imita. Si da, e buna.

Cateva imagini din film, posibil sa fie intreg pe yotube, nu am cautat.

In rest, ca in fiecare vara din abundenta gradinilor (altora) am primit niste dovlecioi.

Si am facut o saramura de dovlecioi, lejera, cu mujdei cu otet si verdeata.

Si putina supa de rosii, de o pofta.

Si o garnitura de carnati, come si dice, un dish cu orez, ou, branza si tomato frito (e saptamana iberica la Lidl).

Si am mai facut un schizo kitty.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si in rest, bordurile roz la scarmanat, calul lui Carol plus o ciocanitoare preocupata de scobit un pom.

rororo

Conopida cu carnati

Da, am o obsesie, macar o perioada, comportament care poate fi diagnosticat de cineva de specialitate. Partea buna e ca daca vi se face chef de conopida la cuptor, aveti idei de combinatii.

Metoda e aceeasi, conopida, maglavais, foaie de copt. Adaosul in cazul de fata fiind carnatii pe caer e musai sa vi-i recomand. Din fericire nu trebuie sa sune cumva reclama, ca o fac eu, personal, dupa ce i-am cumparat si gustat, cine i-a combinat, habar nu am, dar sunt perfect echilibrati ca gust, nu sunt plini de apa sau grasime, daca intalniti acesti carnati care se numesc fix asa, carnati, nu ezitati.

Cum a luat nastere maglavaisul de azi, pai ma gandii asa: carnatii merg cu mustar, conopida cu maioneza, care are mustar, sosul ala bun e misto cu tarhon, asadar iata: mustar, smantana (puteti pune si iaurt, nu stiu, dac avreti ceva mai usurel alegeti chestii cu putine calorii, scoateti uleiul, nu ma bag), mujdei de rosii,  usturoi, verdeata, tarhon, ulei, sare, piper.

In rest, stiti deja, pe foaie de copt si la cuptor, in acest caz, conopida am intercalat-o cu carnati si dupa o vreme am scos tava, am intors carnatii, am stropit cu putina apa.

Initial am pus pe orez o parte din conopida cu carnati, dar nu ne impiedica nimic sa le punem asa, simple, de ciuguleala.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Pozele de pe langa preparat sunt facute de dimineata in oras, duminica, aproape august, gol si frumos orasul, o placere sa te plimbi. Si mai e si o poza cu cacaricius demonicus, in casuta dotata cu pres auto.

rororo

Rasol de vita

Stiu ca stiti sa fierbeti o bucata de carne si deasemenea nu am uitat ca am mai facut noi ceea ce o sa repetam azi, cel putin pentru supa de baza.

Treaba e ca aveam nevoie de mancare pentru caine si am combinat si pentru el si pentru noi.

Asadar am combinat rasoalele cu radacinoase, ardei gras, ceapa, ierburi din geam si am stropit totul cu ulei. Nu va mai zic de sare si piper, asta e de la sine inteles.

Am copt totul la foc mare cat sa capete crusta.

Am pus ce vedeti in poza in oala cu presiune, am acoperit cu apa si am lasat la foc mic o ora. Si am facut si un mujdei din bunaciunile de rosii, patrunjel, fireste, usturoi si putin ulei.

Si am turnat in capul rasoalelor.

 

O sa ziceti, bine, dar unde e mancarea cainelui? Cred ca asa se gandea si Casi …

Ei bine, o parte din carne, supa si legumele, plus paste, au ajuns si la tanara vesnic domnisoirca.

 

Nu, nu am terminat, a ramas mujdei din ala bun, ce sa facem cu el decat alt fel de  conopida popcorn?

Asadar am pus din el (si a mai ramas putin) peste niste smantana, ulei de masline si marar.

Am pus buchetelele de conopida in maglavais, am amestecat bine si am pus pe hartie de copt.

 

Cand mi s-au parut gata le-am gustat, nu imi plac foarte al dente, deci le-am mai stropit cu apa si le-am mai dat nitel la cuptor.

Sosul de langa este fix ce am pus peste conopida (ei bine si cu putina maioneza, dar nu e musai).

 

Este cea mai misto varianta de conopida popcorn din cele de pana acum (nu ca celelalte nu ar fi bune).

 

Nu am terminat, aveam de ucis un rest de aluat de foietaj, asa ca am facut o umplutura clasica de mere, zahar, scortisoara, amidon.

Am impachetat, uns cu ou, presarat migdale, copt.

Mbuuun.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si am mai pozat si doua chestii galbene, una la cinci luni de la sosire, alta ucisa la o zi dupa ce a fost ouata.

Această prezentare necesită JavaScript.

O da. Si rosii din alea bune, doua-trei luni pe an sunt ce trebuie.

Si de prin orasul in care in sfarsit cat de cat ploua (ca de obicei, mai mult in nord si centru), plus imorteaua, plus o poza dintr-un cartier rezidential fara asfalt, nu am rezistat sa nuu ii trag poza.

rororo