Dovlecei neumpluti

Aveam chef de ceva usurel, dovlecei umpluti dar de post, fara carne, asa. Dar aveam si lene abisala. Si am comis cele ce urmeaza, cu mentiunea ca daca iei din toate odata, in cavitatea bucala se formeaza fix dovlecelul umplut. Dar el nu e umplut, e neumplut.

O sa vedeti in urmatoarele poze mult efrunze de vita de vie, le folosesc pe post de hartie de copt ca am asa de multe ca imi intra in casa, ocazie cu care am o idee de milioane (am testat cu niste cartofi cu kaizer), cipsuri de frunze de vita de vie. Va zic din start ca alea de kale sunt nimic, de o mie de ori mai bune astea de vita de vie.

Asa, dar sa revenim la nereteta de azi.

Am pus la cuptor dovlecei taiati, i-am presarat cu un amestec de condimente (aici e dupa cheful fiecaruia), am pus si niste rosii pe ei, marar si ulei de masline.

Le-am pus si putina apa si am dat la cuptor. Orezul l-am calit cu putina ceapa apoi am acoperit cu apa (cam 1/3). Am pus si unt. Daca o ardeti vegan, nu puneti, oricum am pus foarte putin.

Pai gata reteta 😀 Cand sunt toate gata le puneti impreuna, orez, dovlecei, sosul din tava si nist eiaurt si aia e, dovlecei neumpluti.

Am luat-o mai light ca ieri facusem un burger (iar), drept ca doar vita si in loc de maioneze un amestec de iaurt si mustar, dar totusi.

Acum sa va spun cum am ajuns la ideea de cipsuri de frunze de vita de vie. Am facut niste cartofi, mai intai fierti putin, apoi trasi la tigaie cu nitel bacon (aveam in plus si din ala) si apoi dati la cuptor cu nitel cascaval pe deasupra. Firest, pe frunze de vita de vie, tot o sa fac ghidusia asta, nu doar de gust, dar ma napadeste si mi-e mila sa le arunc.

Ei bine, cand s-au gratinat, s-a topit cascavalul ala peste kaizer si frunzele au devenit crocante. Dementa. nu stii ce mananci, sunt delicioase, o sa incerc sa fac efectiv niste cipsuri din frunze, sa vedem ce iese.

Acum poze din gradina, dupa ploaie si gata.

Pui cu ciuperci

Din seria „mancam ce avem, nu ce vrem” sau „decongestionam gongelatorul”, am facut aceasta tocanitostropel ca nici nu stiu cum sa ii zic, da e cu pui si cu ciuperci deci na. Ciupercile nu le aveam in congelator, le-am cules dintr-o oferta, un kil gasii, un kil luai.

Nu am idee de ce am procedat cum veti vedea, nu am vrut sa bea puiul zeama de ciuperci, ma rog, eu va spun, vorba cuiva „procidimentul”.

Intr-un vas am pus ciupercile cu putin ulei si sare, capac si le-am lasat sa scada.

Ciupercile le-am curatat dupa metoda invatat de mult pe un forum care mie mi se par eok, scapi de pamantul in plus, functioneaza numai daca le gatesti imediat (stiu ca ma repet dar na, ma repet): putina apa si faina puse peste ciuperci, zapacite rapid intr-un lighean, clatite si hop cu ele in tigaie.

Separat am pus puiul, ceapa si usturoi (ceapa si uscata si verde, usturoi uscat si leurda). Am acoperit cu vin si mi-am vazut de treaba.

Dupa ce ciupercile au scazut dar au mai ramas cu ceva zeama, le-am pus peste puiul cu vin. Puiul se face si el in proportie de 82.37% in timpul asta.

Am acoperit cu rosii pasate, am pus piper mult si am dat la cuptor pana m-am plictisit.

A iesit nitel cam uleioasa treaba, cam ca la tara, de intins cu mamaliga asa.

In congelator am mai avut si vreo doi „bãrgãri” (asa se zice, nu?). Si prin frigider una-alta, inclusiv o dracie pentru bruschette luata de la Lidl (cutia milei). Sa nu luati ca e naspa. In schimb Aioli, dar fix asta in cutie de plastic, nu la borcan, bestial. Ma rog, am adunat astea pentru garnisit burgerul.

In cutia cu capacel albastru am facut un amestec pentru presarat pe cartofi, rub uscat ar zice unii. Sin sare, piper, tarhon, praf de usturoi, boia afumata.

Burgerii i-am lasat cam mult, recunosc, dar per total a fost satisfacator (sau au fost politicosi musafirii).

Si, de final, in afara de garoafele rosii primite de Constantin si Elena – anul asta nu ne-am serbat – restul sunt din gradina, ca v-am zis ca ramasesem in urma cu pozele. Nu atentati la capsunile mele ca am paznic la mosie.

Sarmale in foi de vita de vie si de gulii

Am poze foarte naspa siin general am pozat numai tampenii, ciorba de potroace am facut un cazan si un cratitoi de sarmale. Am poze foarte nasoale dar merita sa va zic pe scurt chestii.

Frunzele de vitza le-am luat din geam, intra singure in oala, foarte fragede, frunzele de gulie sunt de la guliile pozate saptamanile trecute, mari si frumoase. Le-am oparit impreuna.

Umplutura clasica, fiecare cum stie sa o faca. Ce voiam sa spun e ca a fost minunata combinatia de frunze. Cele dulcegi de gulie cu iz de varza cu cele acrisoare si fragede de vita de vie, de poveste.

In sos am pus si niste vin, ceapa am inabusit-o cu orezul pentru ca era carnea cam slaba. Per total, minunata combinatia.

Nu am absolut nicio poza de final buna si, sincer, stiti ca in general nu ma obosesc prea tare daca le gresesc sa le refac, deci asa, urate vi le arat.

Altfel, numai tampenii am facut. Am mancat cu multa pofta icre, mici, am baut si ceva beri, acum nu stiu de la ce a fost dar mi-a fost rau sa mor cateva zile asa ca am ars-o numai pe branzeturi si carbo.

Cartofi si paste cu gorgonzola, smantana si unt (putine, nu tone), la cartofi am pus si albus de ou. O s aziceti ca gorgonzola nu e de regim. Nu de slabire, dar e tot branza si mai are si penicilina, eu cred ca merge.

Vreau sa va mai arat la capitolul cumparaciuni un ulei care mi-a placut mult, stiti ca am boala la uleiuri de masline si am nu stiu cate modele, cum prind la cutia milei cum le ard. Pe asta nu mai stiu de unde l-am cules, Monini e bun in general, dar fix modelul asta din poza e exceptional.

Si de prin gradina, deja sunt vechi pozele ca le-am facut nici nu mai stiu cand, o sa revin ca mi-a inebunit capsunul, e spectaculos cate flori poate avea. Si, fireste, laleaua neagra din gradina.

Varza noua calita

Prima pe anul acesta dar cred ca e cu va urma, ca prea buna a fost. Nu am poze cu pasii si nici vreo farfurie de final ca s-a mancat din tava dar va spun ce si cum.

Am pus varza tocata din cutit (prea frageda pentru mandolina) cu sare, felii de afumatura, putin ulei si putin vin alb la inabusit cu capac cat sa scada nitel.

Am amestecat-o cu marar, cimbru, foi de dafin, piper si am pus-o intr-o tava. Pe deasupra am turnat un amestec de bulion cu vin si apa si am pus niste carnati Trandafir pe deasupra. Plus cateva felii de rosii mai mult de chichi.

Am dat totul acoperit la foc mic un numar nedefinit de ore (doua, trei), apoi am scos folia si am mai lasat putin la foc mare. Si gata. Am facut si mamaliga dar, repet, poza cu o farfurie, n-am, si-a pus care in ce a nimerit.

Ca desert am avut clatite.

Cu dulceata de caise.

Garofitele de la Kaufland rezista …

Si, ei bine, am primit poze noi cu olandezul zburator, Ricky Martin Bruno Bleof. Ca tare ne e dor de el.

Si gata, cainele meu nu vi-l arat ca m-am ambitionat sa il tund cu ajutorul vecinei cu o masinuta de 50 de lei de la Lidl si nu vreti sa stiti cam ce a iesit deocamdata, plus ca e suparata fleasca la cat am chinuit-o.