Astazi am dat un ocol prin parc si mi-au placut unele poze pe care le-am facut cu sapuniera si vi le arat si voua (stiti voi, click pe poza ca sa le vedeti mari).
In IOR este Pet Fest, in caz ca sunteti in zona si sunteti interesati.
Cas de carne ii mai zic unii. Varianta cam dietetica, pentru ca am folosit carne foarte slaba de vitel.
Sigur ca da, iese mult mai gustoasa si mai putin sfaramicioasa daca puneti mai multe oua si folositi o carne mai grasa. Eu va spun ce am pus eu in amestec:
Toate astea amestecate bine, apoi puse intr-o tava unsa cu putin ulei si tapetata cu pesmet …
… si totul copt la cuptor pana cand este gata (la cantitatea asta, cam 30 de minute la foc mediu).
Si, cum se zice acum pe „romaneste”, cu „pireutz” de cartofiori si castravecior murat (sau muratzel?).
Bonus, pentru jurnalul de calatorie mai mult sau mai putin culinara, am mai comis: ciorba (de oase de porc cu multe legume), mancare de cartofi (tot cu porc dar si cu carnat afumat), coaste (furate de la carnea de ciorba) facute cum deja stiti, cu bere, bautura de malt, ceva dulce-acrisor, sos soia, ulei de susan, le fac in general cam la fel, nu mia pun reteta separata ca e plin pe aici, cartofi prajiti (nu, nu dau reteta, imi place insa poza), tarta din foietaj si ce mai aveam in plus prin frigider.
Dog tax
Am revenit cu un nou desktop, lene, canicula, deci retete asa, mai non retete, foarte simple, cu ingrediente de sezon.
De exemplu in sezonul de saptamana asta am gasit niste creveti prefierti la pret bun de o pofta, 11 lei caserola de 200 de grame. Si ce buni au fost.
Sosul despre care va povestesc pe scurt, e o combinatie foarte simpla, de putina ceapa verde, usturoi, pulpa de rosii, patrunjel, vin.
Asa ca am executat sosul pentru creveti (cum ziceam, ai mei fiind prefierti trebuie doar sa isi traga arome si sa se vada cu restul ingredientelor, lasati mai mult de doua-tri minute se fac cauciuc.
Asadar am inabusit nitelus pulpa de rosii, usturoiul, ceapa verde, am stins apoi cu vin (si putina apa, ca sa fiarba nitelus toate), apoi am pus crevetii si o bucatica de unt (puteti pune o tona de unt, merge, depinde de ce colesterol posedati).
Am lasat cat sa bulbuceasca nitel toate si asta e toata reteta.
Din punctul meu de vedere nu ii mai trebuie nimic, nici lamaie, numai niste pita si putin piper proaspat.
A, crevetii astia erau la Lidl, cum ziceam, buni, chiar daca au si niste bisulfiti pe acolo (doar nu credeti ca in Grecia, Turcia sau la bulgari scot aia tone de creveti si scoici pentru turisti, tot de pe la Metro sunt). Insa pentru mine prea sarati, scria pe eticheta ca au sare dar nu mi-am imaginat ca ei chiar au sare. Multa pentru mine care mananc nesarat, cei care halesc normal cica au fost excelenti. Dar am zis sa va zic.
Continuam sezonul rosiilor tot cu combinatia: rosii tocate, patrunjel, usturoi. De data asta fara ceapa, am pus ulei de masline, un strop de lamaie (am gustat si am pus si un strop de zahar) si am pus sosul scufie peste niste bucati de cod. Am dat la cuptor, era o zi mai racoroasa, am avut curaj.
Dupa ce s-a copt l-am pus pe un ghiveci nou nout plin de conopida. Aici ne-am cam tinut de regim.
Nu, nu e regim de slabire, asa, mai fara carne, cu mai putine grasimi. Asa ca sosul crud ramas de la pestele de mai sus l-am pus in tigaie, l-am scazut putin, stins cu vin alb si pus pest epaste. Merge.
Inca o pofta luminoasa, de vara: cartofi, morcov, inabusite, pe langa iaurt. Anti paleo.
De final trei cumparaciuni, in poza unu, crevetii de care va spuneam, ca sa ii identificati daca mai au; in poza doi nu am putut sa nu pastrez pentru posteritate pepenele Burebista (chiar bun Burebista); in poza trei cu mandrie va spun ca am spart cutia milei si am gasit niste splendori de ardei de toate felurile (deci la 50% pret) si, fireste si rosii, nu le-am mai pozat, doar le-am congelat.
Si pentru ca azi este ziua internationala a pisicii, va saluta Mitzu, venit in vizita din vecini.
Adica paste cu mortadella si parmezan aduse de prietena Elena de pe langa Bologna.
Niste paste foarte simple pe care le voi insoti si cu doua ponturi. (acum daca vreun italian a facut fix paste din astea si le zice cumva in vreun fel anume, imi cer scuze).
Primul pont este ca puteti pastra pastele ca la restaurant, ma rog, ca la unele restaurante. Adica daca va raman cumva paste in plus (nu cantariti la fix sau cantariti aiurea), pastele ramase, bine racite sub jet de apa, bine scurse si amestecate cu ulei, pot sta foarte bine la frigider un numar de zile, fara probleme.
Am avut macaroane ramase de la macaroane cu piept de pui si smantana si asa s-a ivit reteta asta de paste Elena.
In total avem doar patru ingrediente. Paste, mortadella, parmezan si rosii. Cantitatile sunt efectiv dupa chef.
Prepararea este si ea, ca de vara, foarte simpla. Si aici vine pontul doi. Probabil sa il stiti. Ruperea termica, cea care va ajuta sa decojiti rosiile, cea clasica (rosia oparita si apoi racita in apa cu gheata) poate fi inversata, mai ales ca in zilele calde nu vrem sa punem sapte oale pe foc, nu? Adica lasam rosia la frigider si o punem in contact cu ceva fierbinte, in functie de ce avem pe foc. In acest caz, tigaia in care se prajeste mortadella.
Se va decoji foarte usor dupa aceea.
Asadar frigem mortadella taiata cubulete, adaugam rosiile (si nitel oregano dac avreti), lasam sa se formeze sosul, punem si pastele si le lasam sa se imprieteneasca toate.
Nu mai ramane decat sa radem o cantitate oarecare de parmezan peste acest simplu fel de mancare.
Inchei cat pot de repede ca functioneaza foarte prost wordpress-ul si nu e nimic mai enervant decat sa pierzi ce ai scris, mai ales cand ma anunta din minut in minut ca „saving of draft failed”.
Deci pe scurt, chestii de vara trase in poza: cartofi prajiti (cu parmezan, usturoi, verdeata), pepene, porumb, caine ud.
