AMR doua zile

Adica weekend-ul asta si gata, inapoi la munca, „like a rock”.

Nu am tonusul si buna dispozitie a lui The Rock, dar mi-a placut fata lui pe micii de la bulgaroaica.
Sa pun si eu la jurnal ceva potol, nu cine stie ce dar nu am mai facut-o de mult.
Cum ziceam, pofta ce am poftit, mici de la bulgar, mic dejun de final de vacanta (vorba lui Jean Constantin, asa liniste sa ai matale … dar trecem si peste asta).

Plus ca in penurie, de la cutia milei, bunatati.

Si ceva ca in vremurile bune (si am de gand sa repet, ca poza asta are doua saptamani dar sa mai tin poze si pentru vreo alta postare, daca nu om crapa de cald si foame).

Si ca la cantina, pilaf de nimic si o ceafa marinata de Kaufland.

Am tras si o ciorba (acum nu mai facem dupa pofte ci dupa ce am adunat prin congelator) cu porc si legume diverse si o mancare cu doua feluri de carnati, kaizer si oarece cartofi. De cate ori scriu un ingredient imi vin in minte preturile si diferentele fata de acum un an …

Mancarea insa a beneficiat de dafin din gradina proprie, economie maicã.

Si o pofta, daca tot am bolit la mare si am venit cu bani inapoi: gyros de la Spartan. Nu am mai luat, e prima data. Bai, exceptional. Nu e ieftin, nu prea ar avea cum sa fie ieftin, dar e foarte misto, carnea, ma rog, ca la orice gyros/saorma, buna. Dar ce e fabulos, sosurile. Si cartofii care nu-s congelati, asa ceva nu s-a mai pomenit. Si nenorocirea mare a fost ca mi-a ramas varza, sos cu usturoi si niste cartofi si le-am amestecat, gen salata. Aoleu. Oricum, e misto gyrosul de la Spartan.

In rest, chestii vii de pe langa casa. Pentru ca a decedat mortal Gigi si ramasese Marga singura, am achizitionat doi gupi, pe Pic si Poc. Am si o pisica noua de gradina, plus plante la un leu: trandafiri si o tufa de tufanele. Si atat pentru jurnal.

Eforie Sud 2022

Stiu, unde-s vremurile de alta data cand mergeam de zece ori pe an la mare, gata nene, nu mai sunt. Ca sa nu mai deranjez neamurili am mers la hotel intr-o scurta escapada, asa, ca bosorogii.

Nu am multe poze ca nu am luat telefonul peste tot (si e si prima data cand fac cu telefonul atatea), va zic asa, pe puncte:

• Hotel Cosmos in Eforie Sud, comunist pe dinafara, decent pe interior, primeste caini, e pe malul marii dar pana la mare e de coborat de sus, de pe faleza, ori lent ori abrupt, dupa cum te tin oolelele;
• Cateaua s-a simtit bine, am avut cele standard, deci si aer conditionat si briza marii deci OK, nu lux, nu mizerie;
• Sunt oameni care coboara cu masina pana in buza marii si oameni care dorm in masina prin tufe, de retinut la a doua tinerete;
• In general se mananca slabut si scumpicel, recomand insa terasa Petre Pescarul, unde am luat guvizi proaspeti excelenti si e altceva fata de multiplele impunge-tava, decente si ele. Nu recomand terasa lui Carlos, evitati pe cat puteti;
• Daca aveti probleme de sanatate luati de acasa pilule, unguente si ce va mai trebuie, preturile la farmacia din Eforie Sud sunt duble sau chiar peste duble fata de cele mai scumpe farmacii din Bucuresti.

Ca o concluzie, sigur, daca puteti opta pentru turci, bulgari, greci, iesiti tot cam pe la acelasi pret, sigur, sunt si multi oameni necivilizati, pentru nevoile noastre din acest an a fost bine, adica as fi putut sta fara numar daca situatia mi-ar fi permis, mai ales ca eu am copilarit la Sud, deci imi place cumva mai mult ca altora. Foarte aglomerat (acum depinde si in ce colt de lume te strecori), cu unele exceptii mult mai curat ca in alti ani, multe cosuri de gunoi care, desi se umplu repede, se strang, rar munti de gunoaie (si in general pe strazi in zone neamenajate). Nu e de fitza sub nicio forma, aia clar. Stiu ca toata lumea are pareri, eu nu prea am, a fost ce mi-a trebuit si cat am putut dupa 9 ani fara concediu si 5 fara Eforie Sud.

Casi ne-a cam facut de castane, nu voia sub nicio forma sa iasa din hotel ca aluneca pe gresia de la iesire, am luat comentarii cu „bietu’ caine” si „e gras, de aia nu vrea” dar altfel a fost cuminte si a mancat din toate, zgarciuri de la coaste, suberek si covrigi deci da, probabil ca s-a ingrasat vreun kil 🙂

Creveti cu Amaretto

Ne stim deja de ceva vreme, deci va e clar ca daca dau peste reduceri, nu rezist, de aceea m-am trezit ca am in congelator vreo trei marimi de creveti luati la preturi de ma umfla si rasul. In loc sa am si eu plin cu pui si porc, cum ma impiedicam de creveti, pac, ia-i. Daca ma apuca sa fac vreo fasole cu creveti si sarmale de creveti sa nu va mirati. (glumesc, da?).
Deci cum va ziceam am adunat creveti mari, foarte mari si foarte, foarte mari, adica astia din poza:

Am scos vreo patru din cutie si i-am lasat sa ajunga la temperatura camerei acoperiti cu niste leurda (aveam in plus) si ceapa verde, putin vin, sare si piper.

I-am tras apoi in tigaia cu ulei amestecat cu unt si i-am rumenit cu nitel Amaretto.

Treaba e ca a ramas mult sos prins, deci am scos crevetii, am mancat unul asa, de chichi …

Dar pe cei ramasi i-am pus inapoi in tigaie, am deglasat doar cu putina apa si i-am stropit cu foarte putin sos de soia la final (ca asa mi s-a parut mie ca merge).

Si gata. In rest, rar prin bucatarie, mai mult m-am jucat, de exemplu cand am deschis o conserva (mi se par excelente cele Nixe de sardine fara piele si oase) …

… mi-am facut „sushi”. Glumesc, asa, doar de amuzament am facut doua gogoloaie de orez rece cu legume si am pus pestele deasupra. „Sushi” 😀

Mi-am mai facut si o pofta, dovlecei si cartofi prajiti, rosii si branza.

Si pentru ca mi-au ramas si cartofi si dovlcel, am batut doua oua cu putin lapte, parmezan, rosii cubulete si ceapa verde si am pus peste, ca un fel de tortilla, dar nu tortilla totusi. Pentru pachetel.

In rest, ne ascundem cu totii de canicula, am lasat afara doar un arici de servici in gradina kitsch, noi ne-am tras la aer conditionat.

Mancaruri rapide si, pe alocuri, ieftine

Scriam mai des, dar pe scurt, ma confrunt cu o lipsa de chef de gatit, caldura peste tot (la munca mai rau ca afara), nu ma plang si nu detaliez, mvai draga nu mai am timp (desi si din ala imi lipseste, ca daca il am beau bere sau dorm). Diverse motive ma fac sa o ard simplu rau de tot, cu scurtaturi.

Rog puristii sa se abtina, cine nu a mancat decat eco-bio sa dea cu piatra.

Le pun si eu in ordinea pozelor, asadar am facut o musaca. Aveam carnea tocata, scurtatura a fost cu cartofii, au la Lidl unii preprajiti taiati rondele, doar ii asez in cratita si in rest, dupa chef, de data asta am facut sosul de carne separat si a doua zi am montat.

Am pus strat de cartofi, parmezan, sosul de carne (ceapa, carne, vin, sos de rosii, blabla), am alternat, am pus pe deasupra rosii si masline.

Pentru ca a fost cald am fiert-o mai intai pe aragaz, abia la final am lasat-o putin la cuptor la foc mare. Si am taiat-o calda. Si da, scurtaturile incep sa imi placa.

Orez simplu, rasfiert ca asa am avut chef, cu ciuperci din conserva. Stiu ca nu sunt ca cele proaspete dar mie imi plac, unu la mana, e rapid, doi la mana, amintiri din copilarie, trei la mana, pe astea le si diger.

In alta zi (pozele sunt adunate in timp) am avut chef de pasta e fagioli. Banal de tot, carnat, morcov, ceapa, vin, pasta de tomate, macaroane si fasole din conserva.

Am fiert si porumb, pentru ca e sezon si pentru ca mi-am amintit de o reteta de „street food” mexican impartasit acum o mie de ani de Yandira, pe Culinar, porumb mexican. Adica dat cu maioneza, o branza sarata si presarat cu chili (eu doar boia dulce afumata).

Tot de sezon, pastai galbene (cu oarece carne de porc mai slaba). Aici faza a fost doar de rapiditate, adica am facut totul la oala cu presiune.

SI acum scurtatura scurtaturii (dar asta si din cauza curiozitatii), am luat risotto quatro formaggi prefiert si kebab gata facut (refrigerat), doar am fiert nitel una, incalzit alta. Bai, nu au fost rele. Nici fabuloase, ca facute de la zero, dar extrem de comestibile.

Am mintit, scurtatura scurtaturii scurtaturilor e sa iti iei mici si alte alea de la Kaufland, gata facute. Si sa ramana si de luat la pachet.

Urmeaza si ceva creveti dar sa ii fac, pana atunci, pe repede inainte, cateva flori (am mai multe dar mereu uit sa le pozez), un lac de vesela amintire de prin Corbeanca si cateva animale de la Zoo Baneasa (am fost tot de dor si e chiar misto fata de ce nenorocire era pe vremuri, chiar misto, nu-s pentru animale captive dar astea s-au nascut asa si au areale foarte frumos amenajate fata de custile alea insalubre de pe vremuri, drept e, mai putine animale, dar mult mai bine asezate in casele lor mai mari si mai verzi).

Pun pozele gramada, daca vreti sa le vedeti mai mari, dati pe poza, lanul de floarea soarelui in lumina rasaritului a fost ca extraveralul pentru mintea obosita.

ps: jurnalul cu potoale e foarte important pentru mine, imi aminteste fiecare fel de ce trag, mai ales in tura de noapte, asa sa stiti, de cate ori ma uit in urma stiu ce faceam dupa fiecare sau inainte de fiecare cartof prajit.