Cel mai simplu sos

Am revenit cu un nou desktop, lene, canicula, deci retete asa, mai non retete, foarte simple, cu ingrediente de sezon.

De exemplu in sezonul de saptamana asta am gasit niste creveti prefierti la pret bun de o pofta, 11 lei caserola de 200 de grame. Si ce buni au fost.

Sosul despre care va povestesc pe scurt, e o combinatie foarte simpla, de putina ceapa verde, usturoi, pulpa de rosii, patrunjel, vin.

Asa ca am executat sosul pentru creveti (cum ziceam, ai mei fiind prefierti trebuie doar sa isi traga arome si sa se vada cu restul ingredientelor, lasati mai mult de doua-tri minute se fac cauciuc.

Asadar am inabusit nitelus pulpa de rosii, usturoiul, ceapa verde, am stins apoi cu vin (si putina apa, ca sa fiarba nitelus toate), apoi am pus crevetii si o bucatica de unt (puteti pune o tona de unt, merge, depinde de ce colesterol posedati).

 

Am lasat cat sa bulbuceasca nitel toate si asta e toata reteta.

Din punctul meu de vedere nu ii mai trebuie nimic, nici lamaie,  numai niste pita si putin piper proaspat.

A, crevetii astia erau la Lidl, cum ziceam, buni, chiar daca au si niste bisulfiti pe acolo (doar nu credeti ca in Grecia, Turcia sau la bulgari scot aia tone de creveti si scoici pentru turisti, tot de pe la Metro sunt). Insa pentru mine prea sarati, scria pe eticheta ca au sare dar nu mi-am imaginat ca ei chiar au sare. Multa pentru mine care mananc nesarat, cei care halesc normal cica au fost excelenti. Dar am zis sa va zic.

Continuam sezonul rosiilor tot cu combinatia: rosii tocate, patrunjel, usturoi. De data asta fara ceapa, am pus ulei de masline, un strop de lamaie (am gustat si am pus si un strop de zahar) si am pus sosul scufie peste niste bucati de cod. Am dat la cuptor, era o zi mai racoroasa, am avut curaj.

Dupa ce s-a copt l-am pus pe un ghiveci nou nout plin de conopida. Aici ne-am cam tinut de regim.

Nu, nu e regim de slabire, asa, mai fara carne, cu mai putine grasimi. Asa ca sosul crud ramas de la pestele de mai sus l-am pus in tigaie, l-am scazut putin, stins cu vin alb si pus pest epaste. Merge.

Inca o pofta luminoasa, de vara: cartofi, morcov, inabusite, pe langa iaurt. Anti paleo.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

De final trei cumparaciuni, in poza unu, crevetii de care va spuneam, ca sa ii identificati daca mai au; in poza doi nu am putut sa nu pastrez pentru posteritate pepenele Burebista (chiar bun Burebista); in poza trei cu mandrie va spun ca am spart cutia milei si am gasit niste splendori de ardei de toate felurile (deci la 50% pret) si, fireste si rosii, nu le-am mai pozat, doar le-am congelat.

 

Si pentru ca azi este ziua internationala a pisicii, va saluta Mitzu, venit in vizita din vecini.

Reclame

Paste Elena

Adica paste cu mortadella si parmezan aduse de prietena Elena de pe langa Bologna.
Niste paste foarte simple pe care le voi insoti si cu doua ponturi. (acum daca vreun italian a facut fix paste din astea si le zice cumva in vreun fel anume, imi cer scuze).

Primul pont este ca puteti pastra pastele ca la restaurant, ma rog, ca la unele restaurante. Adica daca va raman cumva paste in plus (nu cantariti la fix sau cantariti aiurea), pastele ramase, bine racite sub jet de apa, bine scurse si amestecate cu ulei, pot sta foarte bine la frigider un numar de zile, fara probleme.

Am avut macaroane ramase de la macaroane cu piept de pui si smantana si asa s-a ivit reteta asta de paste Elena.

In total avem doar patru ingrediente. Paste, mortadella, parmezan si rosii. Cantitatile sunt efectiv dupa chef.

Prepararea este si ea, ca de vara, foarte simpla. Si aici vine pontul doi. Probabil sa il stiti. Ruperea termica, cea care va ajuta sa decojiti rosiile, cea clasica (rosia oparita si apoi racita in apa cu gheata) poate fi inversata, mai ales ca in zilele calde nu vrem sa punem sapte oale pe foc, nu? Adica lasam rosia la frigider si o punem in contact cu ceva fierbinte, in functie de ce avem pe foc. In acest caz, tigaia in care se prajeste mortadella.

Se va decoji foarte usor dupa aceea.

Asadar frigem mortadella taiata cubulete, adaugam rosiile (si nitel oregano dac avreti), lasam sa se formeze sosul, punem si pastele si le lasam sa se imprieteneasca toate.

Nu mai ramane decat sa radem o cantitate oarecare de parmezan peste acest simplu fel de mancare.

Această prezentare necesită JavaScript.

Inchei cat pot de repede ca functioneaza foarte prost wordpress-ul si nu e nimic mai enervant decat sa pierzi ce ai scris, mai ales cand ma anunta din minut in minut ca „saving of draft failed”.

Deci pe scurt, chestii de vara trase in poza: cartofi prajiti (cu parmezan, usturoi, verdeata), pepene, porumb, caine ud.

Ardei umpluti in suc de rosii si vin

Continuam seria gatelilor cat mai ieftine si cat mai rapide (sau, daca nu rapide, care nu trebuiesc pazite langa aragaz).

Ardeii acum sunt foarte ieftini si foarte gustosi, mai ales la Mega Image foarte des ii gasesti la, cum zic eu, „cutia milei”, vag obositi (dar nu mereu). AM dat pe trei pungi pline de ardei (sa zic cam doua kilograme, poate mai bine), 2.60 ron. Am facut o oala de ardei, am pus si la congelator pentru inca una, de umplut.

Umplutura este fix cea pe care am facut-o la sarmale, fara ceva calit, dinstiut, efectiv carne, ceapa, orez, multa boia si piper (si framantata cu putin ulei cum am vazut la niste moldovence).

Pur si simplu am umplut ardeii, le-am pus capac, le-am facut sosul si i-am urcat pe aragaz.

Despre sos vreau sa va spun ca l-am facut dintr-o sticla de suc de rosii (de baut), cam o cana de vin, plus tarhon uscat (asa am avut eu pofta si dor de Hateg, acolo am mancat cu tarhon).

Am pus peste ei folie alimentara, un capac apasat cat de bine si i-am lasat pe aragaz sa se faca in sos. Dezavantajul e ca aproximativ o ora-doua (sau mai mult), bucataria nu se poate folosi. Avantajul e ca nu stam deloc, deloc langa aragaz.

Sigur ca unii ii prefera prajiti, caliti, copti, rumeniti. Noua ne plac si asa, in sos.

Da, a venit vara cu gradele ei multe, cam asa o sa tot fie retetele (si e posibil in ultimii zece ani unele sa se repete, dar cui ii pasa).

Si trei poze din gradina, sa ne fie ziua plina 🙂 She’s got the look.

Hidratarea si aerul conditionat, cei mai buni prieteni ai bucuresteanului ramas vara in oras.

Diverse

Dragii mei, mi-a fost dor de voi dar pana nu am adunat asa, cateva poze, nu aveam ce sa va arat. Mai ales ca nu am gatit nimic spectaculos, chestii usurele, repetitive, lipsa de chef pentru bunatati noi, plus ca sufar rau de caldura (plus diverse drumuri pentru ca asa e cu sistemul medical, iti vine sa injuri, desi nu e frumos).

Asadar pentru ca nu am memori, pentru ca imi place sa pozez, pentru ca pot, las aici o colectie efectiv cu mai nimic.

Am facut o supa de legume de vara, mare angajament, se mai gasesc inca legume bune pe ici pe colo, cu gust de gradina. Si am pus de toate in ea.

Am mai facut niste sarmale banale (aproximativ, ca am scapat boia si piper in plus, dar nu e bai), plus diverse pofte. Macaroane cu telemea, smantana si Philadellphia cu verdeata, sandwich cu sunca si cascaval (ca pe vremuri in pasajul Victoriei), burger simplu, pofta verii, fireste, cartofi prajiti, oua, branza, rosii (portocalii, dar tot tomate) si cam atat, in rest multe chestii mancate din mers pe capota masinii.

 

 

Cateaua a fost si ea la vaccinat, analize, tuns, schimbare de regim de la multe legume la multe legume si mai multa proteina, cica am slabit-o prea tare.

 

Si in rest, de prin gradina careia ii prieste canicula (si udatul, bineinteles). Droaie de tomate, o sa le mai pozez cand se inrosesc. Daca se inrosesc, nu stiu sa le copilesc.

Florile rosii sunt de rodie, in rest, nu uitati sa va hidratati si sa dati pe poze daca vreti sa le vedeti mai maricele.

Vara usoara in continuare, speram sa revenim la retete mai interesante. Daca nu, mergem cu jurnalul inainte.