Taitei cu legume si ou

Am vrut sa fac o supa, dar cum am avut prea putina zeama, au iesit taitei, cam asa:

Sa nu credeti ca am renuntat la reciclare sau folosirea intensa a reusrselor, nu. De aia am facut si chestia asta, mi-a ramas zeama de la supa de varza de v-am aratat-o anterior si nitel ou de la niste teste de „volovanuri” (vi le arat si pe alea dar mai intai sa vedem cum e cu taiteii astia).

Retineti, la orice fac eu, voi puneti dupa gust iuteala si sare, ale mele sunt mai dietetice asa, cica asa merit.

Asadar mai intai am calit ceapa verde, morcov, ardei, usturoi.

Am adaugat si restul de ou (de fapt e ou cu putin lapte, pentru testele mele).

AM pus si zeama de la supa de varza (varza din supa de varza o sa o pun intr-o ciorba de varza, logic, nu?)

Si un pachet de taitei (glass noodles de la Lidl).

Am mai dat gust cu sos de soia, piper si ulei de susan si aleluia.

Poate nu o sa va vina sa credeti dar sunt foarte buni si reci (pachetel? gustarica?)

Acum despre teste, am nevoie de niste coji de foietaj pentru aperitive, vol0au-vent, volovanuri, da. SI am cumparat de la Lidl dar mi s-au parut nesimtit de scumpe si am zis, ia sa vad cum ies daca le fac eu (desi am luat si din cele cu unt pentru ca nu eram sigura ca o sa imi iasa). Ei bine, au iesit.

Si pentru ca mi-a ramas aluat, aveam o branza sarata de la cutia milei (nasoala rau telemeaua de la President, scumpa si naspa, dar era la jumatate de pret, merita sa incerc), am mai pus un cartof si nitel ou si am facut niste pateuri.

Cum iar trebuia mancare pentru caine, am luat niste spinari (eco-bio), normal ca nu era sa dau doar cainelui, mi-am facut si eu de ros, cu un mujdei ordinar, apa, usturoi si sare si ca garnitura, pilaf, fireste, din al cainelui 😀

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Si am terminat si ultimele lipii cu diverse resturi.

Si gata cu mancarea. La colectia de plimbari am tigancile din geam, chestiile alea din camp in care unii oameni chiar se muta, isi vand jumatate din viata bancilor ca sa stea in camp si se cheama residence, un fund de avion intre pomi, plus un caine care a refuzat cartofii mei prajiti de la un dejun muncitoresc in portbagaj pe ploaie. Mi-a rtansmis ca sunt intr-o ureche.

 

rororo

Reclame

Șnițeluș? Acuș, acuș …

Stiu ca unii isi fac liste, meniuri saptamanale si cumparaturi, eu pe dos, imi vine pofta dupa ce gasesc ceva ieftinachis. Si acum am avut pofta de asta.

La cutia milei am gasit puiul (pe care in continuare nu il recomand decat ocazional, da?) si mozzarella Galbani, cutie verde, din aia cu sfarc, la 50% reducere, deci, let there be snitel.

Banal, puiul cu sare si piper dat prin faina, ou batut cu lapte (ca sa il lungesc sa nu raman fara ou, ma enerveaza la culme cand pentru un snitel mai trebuie sa sparg un ou) si pesmet amestecat cu faina (ramasa de la tavalitul snitelelor) si panko (aveam un rest).

Pentru ca e pui si se face repede, in cateva minute avem un teanc de snitele.

Si pentru ca bucatarul trebuia sa manance ceva ca sa isi ia pilulele de pranz, si-a facut unul mai cu mot. Am „diluat” o lingurita de pesto in putin mujdei ramas de la friptura (o sa vedeti si friptura), am pus pe snitel, apoi am asezat felii de mozzarella scursa bine, rosii, seminte is ce a ramas din pesto-ul acela „diluat”.

Si am dat la cuptor la foc iute.

Normal ca merge cu o droaie de garnituri, eu nu am avut chef decat de el as,a cu nitel parmezan ras.

Ce am mai comis, in etapa aia cu golirea congelatorului, ceva minunat, lipii grecesti (cele de la Lidl se preteaza foarte bine), pesto, carnat proaspat si cascaval de capra.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

SI iaca si friptura, tot sa mi-a cazut in cale intr-una din zile o caserola mica, mica, promitea sa devina o fripturica la gratar minunata.

Si asa a fost.

De aici mi-a ramas mujdeiul de care va vorbeam, iar carnatul de langa e ramas de la lipii, mno.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

SI asta este mozzarella Galbani de care va ziceam, in cutie verde.

Si asa, de final, poate va e dor de moaca miloagei rororo, cu poza asta as putea face niste glume pe retetele de socializare, cu un biet catel intr-un tarc de fier, asa moaca are de nefericita.

Scoici cu sos de vin

Cum spuneam, curatenia in congelator scoate la lumina zi de zi cate ceva bun, pus de-o parte in saptamana economiei. Si de data asta a fost un pachet de scoici congelate din care nu puteam sa fac decat cel mai simplu lucru posibil.

In nebunia mea de a prinde lumina, pana la urma au iesit poze pas cu pas asa ca o sa va obosesc.

Ingredientele sunt, in afara de scoici, vin alb, ardei (iute foarte putin), rosie, ceapa, usturoi, unt. Si putin ulei de masline si niste cimbrisor.

Mai intai am calit in putin ulei de masline (foc mic, cu putina sare), ceapa, usturoi, ardei.

Dupa ce s-au inmuiat am adaugat rosia fara coaja si cimbrisor si am lasat sa scada.

A urmat vinul pe care l-am lasat, la fel, sa se evapore, pana cand sosul a fost fix cum vedeti in poza.

Fac o scurta pauza, ingredientele, pana aici, pot fi consumate ca atare, deci daca le vreti mai crocante, lasati mai putin, lucrati la foc mai viu, daca vreti sosul mai patruns, lasati mai mult la foc mic, e dupa cum ii place fiecaruia.

Sosul in forma aceasta merge deja folosit la paste, orez, carne, peste, ba mai mult, daca sunteti genul care puneti la congelatori portii pentru o folosire imediata, acesta este momentul in care puteti portiona si congela, sosul trebuind apoi doar aruncat in tigaie si folosit la ce vi se nazare.

Reluam noi acum incheiem reteta noastra, punem untul si scoicile si lasam fix doar cat sa se topeasca untul si sa se lege sosul. Scoicile din imagine sunt pre-fierte, orice minut in plus le va face cauciuc. Dezghetati-le lent si lasati-le putin de tot pe foc si vor fi delicioase. Altfel, cauciuce.

Unt, fireste, cu cat mai mult, cu atat mai bun, voi stiti cat duceti si cum va place. Putin piper proaspat si totul e gata.

Felul unu a fost cu paine prajita, prea ca la mare.

Dar nu am putut sa nu arunc o mana de paste intr-o portie, pentru e musai.

Putina zapada, mult frig, cimbrisorul rezista. Si vrabiile.

rororo

Carnati la borcan – editia 2018

Mai exact carnaciori la borcanele.

Desi gatesc foarte de regim (stiu ca nu pare, dar nu folosesc multa sare, nici potentiatori de arome, deci pentru unii mancarea mea e cam de spital) din cand in cand ma gandesc la oamenii normali. Si la bugetul subtire, asa ca am pregatit cadouri pentru sarbatorile ce vor urma.

M-am inarmat cu doua tipuri de carnati de buna calitate si destul de proaspeti si niste untura. Ungureasca, as fi luat romaneasca, dar pretuia dublu.

Din considerente absolut tehnice nu am facut ce as fi facut normal, adica nu am lasat carnatii la zvantat (asta le prelungeste durata de fierbere-coacere si implica si un capac, nu e musai ca le strica si gustul).

I-am rasucit in bucatele mici pentru ca am avut, desigur, borcanele.

I-am lasat sa zaca in untura, cu capac, pana s-au fript si reziduurile s-au agatat de tigaia aia de doi lei cu care ma incapatanez sa ma lupt sa dovedesc ca ceva ieftin nu poate fi si bun (inca nu mi-a iesit, tigaia se comporta exemplar).

Untura rezultata in urma prajirii am aruncat-o (mai exact am pus-o intr-o sticla de plastic si am dus-o la gunoi). Pentru ca, oricat ar fi de buna pe pita cu boia si ceapa, tot nu e taman nemaipomenit de prietenoasa cu bila si ficatul.

Am topit in schimb alta untura (se facea un ghiveci la cuptor si untura am topit-o pe aerisirea cuptorului, deci foarte lent).

Cat m-am invartit pe langa untura, am aranjat si carnaciorii in borcanele.

Ce lumina frumoasa de toamna! As putea scrie vreo doua romane despre cum am pus untura in borcane! Minunat!

Pentru ca inca e foarte cald afara, momentan am depozitat viitoarele cadouri in frigider, poate le voi face si etichete! Asa ceva nu ati mai vazut! Bunica nu facea dar am mancat pe la altii, desigur, pe balcon la bunici, la etajul opt, mancam doar colarezi.

In speranta in care v-am facut macar pofta, o sa reiau nitel reteta: carnati proaspeti de buna calitate se frig dupa cum va duce pe voi mintea si aerisirea bucatariei, se pun in borcane si se acopera cu untura calduta. The end.

Si acum sa trecem la altele.

Adica, chefuri, pofte, ce am prin casa sau ce am adunat de la cutia milei.
Episodul unu, clatite cu mere. Si da, sunt alea pe care stie sa le faca oricine, mar ras pus in aluat mai gros de clatite, nitel mai aromat decat aluatul standard si pus cu lingura pe plita unsa. Sigur ca le puteti praji si in baie de ulei daca va place sa beti ulei rece. Mie imi place dar cica nu e indicat, deci sunt facute pe plita.

Nu uitati, cand vedeti asa poze inghesuite si vreti sa le vedeti mai bine, dati pe una din poze ca va duce in slide show.

Asa. Ce am mai avut chef? Burger pizza.
Mi-a ramas in minte de pe un meniu de la Domino’s si pentru ca am gasit la cutia milei Margherita si carne de hamburger, gata condimentata, am comis-o.

Pe scurt, peste o pizza normala am pus bucatele de carne de burger inabusite in prealabil (daca faceti voi toata pizza puneti direct carnea cruda, desigur), casrtaveti murati si ceapa, plus extra mozzarella.

Misto combinatia, o sa o iau si de la cei care m-au inspirat cu prima ocazie.

Si, ei bine, am facut un cazan de ghiveci. Cu ce am avut (cum ziceam) adunat care de la oferte, care de la cutia milei. Ceapa, usturoi, dovlecei, ardei grasi diversi, morcov, cartof, conopida, un borcan de suc de rosii cu ardei (hand si home made, gluten free), marar, sare, piper si ulei.

Si am mai aunat poze de pe drumuri. De toamna asa, pana si peste catedrala bantuirii neamului se asterne toamna. Desi in magazine si pe micile ecrane e de mult craciunul.

 

Toanta si frunzele va ureaza rororo.