Vara la tara

Pai da, ca sectorul 3 e un fel de sat in marea comuna a Bucurestilor. Acolo era sa mor. Beat de soare si parlit ingrozitor.

Desi mi-a zis mie un nene ca cele 37 de grade de la noi sunt pepsi, el fiind din Arizona unde zilele astea temperaturile se apropie de recordul de 50 de grade. Celsius.

La noi mai ieftin, un 34-37, petuniile rezista.

 

Asadar sa va arat numai niste poze (dati pe ele sa le vedeti mai acatarii) de la cinci dimineata din IOR.

S-au strecurat si doua poze de prin oras, cu o fetita foarte frumusica, vindea flori, plus o sigla interesanta dar inca neexplorata.

Mancare, da, avem mancare, am facut niste confit de ciocanele. Adica un fel de bulane de pui la ceaun, dar fara ceaun, un amestec de unt si uleiuri, plus rosii bune.

 

Si asta pentru ca la foc mic, totul se face de la sine, nu sufera nimeni. Tot asa a fost facut si acest magnific chef de mancare de vacanta, cartofi, salata, ou. Stiam ca mai am un cartof sa imi fac cheful, l-am gasit, era rebel.

Si atat, pentru ca e cald, pentru ca treaba, totul pe scurt.

rororo

La minut

In general e usor sa improvizezi in functie de ce gasesti, ce poftesti, ce vezi la vecinul, eu o sa va scriu strict ce am facut eu, nimic spectaculos, ceva cu pui (da, vazui la cineva ceva) si ceva cu fasole (testai un carnat). Avantajul unui blog total neculinar e ca pot sa va arat poze asa,  la strachina, nu sunt incorsetata de reguli.

 

Drept e ca mie pofta imi facusera niste cotoaie din astea facute la cuptor, dar pas de a ma sinucide in canicula asta cu cuptorul, asa ca am facut totul pe aragaz. Intai am pus bulanele de pui (da, pui, pui, in ala neaos, nimic spectaculos, mai facem si din astea, dar numai cand ni s-au terminat fazanii) nitel condimentate sa zaca cu putin ulei si cu un capac in cap, fix pe foc mic.

Am pregatit un sos din usturoi (inca se mai gaseste usturoi nou, tare bun), marar, rosii (rosii mbuneee, e sezon), putina apa, sare si putina zeama de lamaie.

 

Cand ciocanelele au fost gata le-am pus sosul in cap si gata prima chestie la minut. Am mai adaugat in sos nitel amidon desfacut in apa rece, ca sa se lipeasca mai bine de picioarele puiului. Sosul, zic, ca era cam dezghinat.

 

Ostropelul asta la minut merge cu muulte garnituri, in special cu puire, dar eu am zis sa nu combin decat cu o lingura si, daca va tine, iaca si din spatele scenei.

Minutul doi s-a datorat faptului ca am cercetat calitatea inca de netagaduit a unui carnatz crud afumat.

Pe carnatz l-am pus la fript si pe langa el am pus si niste usturoi si rosie (leitmotiv de moment).

Cand s-a format sos am adaugat o conserva de fasole si mult marar. Asta este.

 

Destul cu minuturile oamenilor muncii, sa va arat niste buni si vechi prieteni pe care i-am vizitat in drumurile mele. Ei da, am fost in vizita la cucurucu. In prima poza el pare ucis in chinuri groaznice, de fapt sta la ciufulit totalmente relaxat.

 

Am mai trecut si pe la Cocuta, am bifat si Magdalena si Ozzy nebunul, plus ora de baie la Cucurucu.

Acestea ziind fise, va dorim rororo

Legume umplute

E sezon, dovleceii un leu si ceva, ardeii asa si asa, guliile ieftine, ce sa mai, oala batraneasca, vorba aia, cu de toate.

Umputura e de carne tocata, ceapa, orez, mult marar si un carnacior din asta scos din pielea lui.

Legumele, dupa cum va spuneam, dovlecei, ardei, gulii, iar pentru sos am tocat tot ce am scos din legume, am fiert si pasat impreuna cu o cutiuta de tomato frito si ce a ramas dintr-o rosie bune. Da, exista rosii bune, in sfarsit.

A ramas putina umplutura si am facut si cateva sarmalute in foi de vita, indesate pe acolo.

Restul a fost treaba cuptorului, s-au copt acoperite la foc mic.

 

Sigur ca puteam sa fac un aranjament stiintifico artistico fantastic, dar ce rost avea? Ca la mama la bloc, cu de toate.

 

Si cateva poze din poiata, vrabii la produs, florile din geam, clopoteii de la vila cu clopotei, plus un MBS reinterpretat.

 

Dog tax: Casi tunsa la chelie si Cocuta in gradina.

 

rororo

Pui marinat in kefir

Acum vad, pui dupa pui, in general il evit pe puiu’ din meniu, din mai multe motive, dar, repet, cand iau, il aleg pe cel crescut lent, la sol, la barna, ma rog, cat o fi de adevarat ce scrie pe etichete nu stiu, dar evident se simte la gust si la textura. Asadar azi avem pui marinat cu kefir si condimente.

Acum ce condimente alegeti voi sa puneti, fireste ca e dupa placul domniilor voastre, eu am pus boia afumata, un mix de ierburi cica thai (care are inclusiv flori de busu tailandez) si coriandru zdrobit. Sare, usturoi, ulei si, fireste, kefir.

 

Varianta A e puiul dupa ce a stat cam o ora la marinat. Garnisit dupa chef si vointa.

Varianta B(e) este dupa ce a stat cam 24 de ore in kefir.

Ambele variante au fost facute pe gratar, sigur ca da, merge si la cuptor, in tigaie. Treaba verde de pe langa pui e un mujdei cu usturoi, patrunjel si ulei (de masline, dar nu mai precizez mereu de care ulei). O sa intalniti aceasta chestiune bagata la blender sau mixata cu orice lame de mare, mica sau mijlocie viteza, sub denumirea de emulsie de … Va zic eu, e mujdei.

In varianta de mai sus puiul (e magnific dupa o zi si o noapte la marinat) epus pe o omleta cu branza si patrunjel. Pot sa jur ca in combinatie cu rosiile reci a avut fix gust de vacanta.

In sfarsit au inflorit salatele de pe geam. Si se pare ca sunt toate aceste oribil colorate petunii. E si o imortea care cred ca va fi mai ciclame ca ciclame-ul.

Si intr-o pauza de cafea am vazut corbul. The corb. Cu un singur picior, plin de personalitate se adapa dintr-o crapatura de parcare.

Si gata.

rororo