Frittata con asparagi e piselli

 

da, ca desi sparangelul vietii e in sezon, inclusiv pe la noi, cele 50% de produse neromanesti (chiar, le-a numarat cineva, se respecta legea?) includ si sparanghel import Italia. Si mazarea e made in UE (care UE, nespecificat), asa ca … si ori8cum, nu stiam cum sa ii zic, omleta cu mazare, sparanghel si branzeturi la cuptor? Suna mai lung si mai complicat decat e de fapt. Apropos, cica reteta originala cu numele din titlu, e siciliana, de azi sa imi ziceti godmother.

Slide13

Mai intai am inmuiat nitel sparanghelul in unt. Si am ras branzeturi, am incercat sa elimin resturi, deci niste parmezan si niste gruyere (cojile s-au dus la bobitele cainelui, dar aia e o reteta separata).

Am pus oua, mult piper, o lingurita de menta (ar fi mers proaspata, da), apoi in maglavais am pus nitel bifidus si putin bicarbonat ca sa aereze nitel omleta asta la cuptor.

Peste sparanghel si mazare am pus liezonul asta.

Slide9

Am lasat la cuptor sa se rumeneasca.

Slide10

Pozele sunt cu produsul finit intr-o sesiune foto intrerupta de vecinii care se tot preumblau pe sub pervaz.

Slide11Slide12Slide14

 

Da, e misto, foarte misto, desigur ca gustul depinde si de ce branzeturi pui in compozitie.

La capitolul „altele”, ma bucuram de minunatul meu liliac alb si de lacramioarele vecinului, miros la ceas de seara de iti vine sa te muti sub geam cu un hamac.

Slide15

Si m-am dezbucurat vazandu-i dimineata pe nenorocitii astia in statia de tramvai cu plasele pline de liliac furat de prin gradinile pe care le-au devalizat haotic. Stiu sigur ca politia ar putea sa ii aresteze pentru huliganism. Dar politia nu are oo sa amendeze masinile parcate aiurea, ce sa mai vorbim de prins golani. Asa ca va rog frumos, nu mai cumparati liliac de la diversi, nimeni nu creste liliac ca sa il vanda, dati nas si bani unor nenorociti.

Slide16

 

In continuare avem asa: rasarit peste un imens santier, semn ca inca mii si mii se vor muta in locuinte noi sufocand efectiv cartierul (locuinte care au o reclama minunata, toate sunt rezidence …), foisorul de foc, CP a la gara de nord cu sos a la Ludic, cacaricius studyosus al meu, mancator de slove, mai putin beletristica, plus papagalii vecinului scosi sa isi ia doza de vitamina D.

Cam atat, e joia mare, e cu obiceiuri, inrosit oua asa ca va doresc numai soare, nu mai cumparati furaciuni si merry christmas.

rororo

Sparanghel in foietaj

Bai ce zi, bai ce zi … dar sa incepem cu chestiunile frumoase, anume aceasta reteta, va spuneam ieri ca am gasit sparanghel bun, frumos si ieftin si, tot ieri, ca la „ora Casi”, aia de rasfoit blogosfera, mi-au cazut ochii pe o reteta, ei bine, pe blogul Mayei am vazut chestiunile acestea, daca vreti poze frumoase si ordonate, uitati-va acolo ca eu, cum ma stiti, nu am pregatirea si stapanirea necesara de a pune in ordine alimentele in asa fel incat algoritmii aparatului sa le vaza optim.

Reteta e misto, eu, fireste ca m-am prostit cu ea.

In primul rand ca am oparit cateva bucati de sparnghel in abur incins, nu stiu ce mi-a venit, imi era teama ca nu se face la cuptor. Voi nu faceti ca mine, ca se face.

In al doilea rand ca am pus cascaval, nu parmezan si, fireste ca nu am avut seminte decat de susan.

Slide1

Cat despre impachetatul gustarelelor astora, l-am facut cum mi-a venit la mana, mai aveam un rest de foietaj pe acolo si din capatul ramas am facut niste mini-trigoane (cam vreo sase si foarte mini) cu ce cazaturi au fost de la sunca, niste carnat picant si cascaval.

In rest, clasic, ou batut, cuptor, blabla.

Slide2

Faza misto e ca respectiva combinatie este foarte, foarte, dar foarte buna. Deci foietaj, sunca si cascaval, sau ma rog, chestii asemanatoare, ou batut si pe deasupra seminte a luat nota de: asa da.

Slide3

Inca mai am cateva varfuri de sparanghel. Cu cozile, alta poveste, le-am fiert, ferm convinsa de ce m-a invatat pe mine cineva, anume ca cine e harnic si munceste, are tot ce vrea, cine-i lene si putoare are tot asa. Fals. Are mai mult, uite, cazul meu. De lene si putoare am fiert coditele cu totul, ca stiam ca partea lemnoasa se va infasura de cutitul mixerului (e? v-ati prins? schepsis) si gata, supa-crema garantata. Ba bine ca nu, cum am facut, cine a fost de vina, desi ieri a fost ziua dezastrelor in bucatarii mai mari sau mai mici, cert e ca minunatul meu mixer Braun a zburat cu tot cu atele atarnate si supa rezultata. A zburat de pe masa, cu ricoseu in perete, pe gresie.

A facut poc dupa ce a traumatizat si cainele, ziceai ca s-a dat cu o masca de frumusete cu guacamole saraca, inca mai are aschii prin blana.

Rezultatul concursului: care e mai lenes, o bucatarie verde, mixerul praf, un caine verde si traumatizat.

Cel mai rau imi pare de mixer, de fapt l-am reparat partial, dar ca sa mai folosesc verticalitatea lui uimitoare trebuie sa il tin cu mana bine de tot, cum cu mana cealalta trebuie sa tin apasat butonul, nu stiu cam cate maini mi-ar mai trebui sa il imersez in preparate.

Ma benoclai pe net, mi s-a pus pata pe un mixer Philips, dar e scump maica, scump rau, asa ca mai astept s aimi creasca niste maini in plus ca zeitatilor.

In rest, v-as mai povesti dar suna sirena la intreprindere, o fi cazut Vasile Roaita peste ea. Sper sa nu uit, ca aveam de comentat la stirea despre omul care traieste fara mancare.

Pana atunci, sa aveti o zi magnifica si fara accidente, spalati-va masinile numai dupa ce nu mai curg fulgii din plopi si aveti grija, uleiul incins arde sau, vorba Activ FM, daca iti dai foc mori sufocat.

rororo

„Piccata” de miel cu sparanghel

Am cautat reteta, o pusesem cu ani in urma pe net, ca vorbeam cu lil cofi ceva. Si am gasit-o si o trag aici cu textul de atunci si pozele tot de atunci, prima sapuniera, primele poze, eheee.

Copiez ce am scris atunci, sosul e olandez, parca nu am zis asta.

No, sa va esplic intai ghilimelele. Reteta de Piccata e dintr-o carte, de mult voiam sa o fac, arata aproape la fel de bine in poza lor ca in ale mele laugh.gif dar ca sa nu fac penitenta am iesit ca baba la gardul messengerului si am haulit la mamma din satul italian vecin care mi-a explicat ca asta e mai degraba altceva decat ce scriu aia in volum, am cazut de acord sa ii zicem ca in carte dar daca intreaba cineva nu e vina mea, am documentatia mincinoasa la indemana si pot dovedi ca nu am fost noi implicate.

De vina a fost si carnea minunata de la Auchan, niste muschiuleti superbi de vitel de lapte si de mielusel de ti-era mila sa ii atingi. Ca urmare m-am atins de 4 cotletzele mici mici mici:

Pe care le-am lovit in mod repetat si isteric pana s-au intins cat erau de lungi, apoi le-am lasat la rece cu sare si cimbru cateva ore bune (cam patru zic eu). Am avut emotii pana la final pt ca pe pachet scria carne de oaie si mi-erea ca o sa iasa talpa dar a iesit extrem de frageda.

De aici totul a luat-o razna, cand a aruncat zmeul buzduganul in poarta eu eram cu nasul prin niste filme cu scheleti si mirese moarte, am crezut ca o sa porunceasca sa mi se taie capul ca nu e totul gata la timp si atunci am luat potiunea magica (DAB, era la superoferta 23.000 cutia) care mi-a dat forta si viteza lui hari ploter ala si am inceput:

am racolat un ou, parmezan si piper

le-am batut furibund cu mana dreapta in timp ce cu stanga maturam cotletele prin faina

cu celelalte doua brate pusesem deja uleiul de masline la incins amestecat cu unt si dupa ce m-am dat de trei ori peste cap am zvalit cotletele sa se mistuie in amestec.

cam problematica mixtura asta de unt cu ulei, mereu trebuie curatata dar m-am descurcat, DAB mi-a dat putere, nu degeaba e fabricata in tara lui Jacob si Wilhelm.

Ei bine ce credeati ca faceam eu in timp ce eu faceam piccata? Pregateam sparanghelul (MAYA am cautat de am albit iar nu l-am gasit in index pe sparanghelul tau)

L-am adus zburand direct din ghearele lui Attila, cam prapadit si cam speriat sparanghelul meu

Asa ca l-am curatat de mizerii, l-am spalat, epilat si pus la fiert cu nitel zahar. Ca sa ii tie de urat Beowulf i-a dat un biscuite 😀

Cand fiert a fost l-am aruncat in apa rece (am mvazut eu asta la TV la o emisiune cu vrajitori la cratitza) si l-am scurs bine.
Iar mai apoi l-am azvarlit in urma fratelui miel sa se caleasca si el nitel.

Sa nu credeti ca in timpul asta eu stateam, nu. Eu si eu faceam mielul si sparanghelul asa ca eu a trebuit sa ma ocup de sos. Pe care l-am facut din ou, smantana, unt si parmezan:

Pe care le-am amestecat cu spor (nu vopseaua, eu spor, ea nu, adica nu am pus-o si pe vopsea) si la final, gasind o lamaie pierduta cred de eu cand faceam inghetata am folosit-o (neabuziv)

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa:

Reteta am luat-o cu copy/paste de pe Culinar ca e a mea si nu am vrut sa se rataceasca in hatisurile internetului, e din iunie 2007, ah ce vremuri 😀 hard roc aleluia.