Culmea tupeului

Parchez in centru, langa munca, stau geana (am martori la tot ce zic) sa mut masina sau sa vorbesc cu cel care cand isi aminteste sa vina la munci, la o institutie publica (da, aia din banii nostri) sa ii explic ca am de carat ditamai ruxacul cu instrumente taietoare si alte angarale si las nitel masina acolo pana se elibereaza. Afara ploua ud rau, la un moment dat, dupa niste ore, am incetat sa il pandesc pe pardalnicul de angajat care ar fi trebuit sa deschida, conform programului, la 12 (eu am ajuns cu doi colegi la 12.30, nu era nici Spataru nici ruda lui).

Dupa o vreme imi vazui de trebi si cand plec, in ploaie, in spangi, in mii de baionete, gasesc bilet in geam, pus cu grija in chilotel de plastic: mutati masina, chem politia.

Noapai, ca sa zic asa, futu-ti morti ma-tii de nesimtit.

I-am scris si eu bilet: va pandesc de cinci ore si nu ati deschis conform programului, dvs chemati politia, eu o sa il sun pe seful dvs sa ii spun ca nu sunteti la munca conform programului (ceea ce probabil deja stie ala ca e un impinge hartii care vine cand i se scoala, ca nu deschide cu zilele).

Maine o sa fac urmatoarele.

Pozez institutia si, chit ca ma intrerup din munca, o sa pozez cand vine boul la munca si pe ce usa, ca na, toate baragladinele au nevoie de doua usi, depinde pe care ii vine sa se mictioneze.

M-a enervat asa de tare (i-am prins bine biletul in usa) ca il fac de tarabe. Avem multe de pozat in usa institutiei, nu salveaza nimic, sunt lejeri, zac pe burta ca e apa mica.

M-a flambat ca imi si rupsesem nanaul in propria masina din cauza usilor lor. E sa vezi ce circ ii fac, asa, fondat. Auzi, de la 12 la 17 orar si cheama politia. Ba pe-a ma-sii.

In rest, ploo ud.

Ploua deja a treia noapte, dupa doua zile, noroc ca sunt canalizarile bune. Pe undeva imi e mila de pietoni, ca eu ce am fost pana la colt sa iau tigari si m-a facut fleasca.

Cat despre cultii aia, de la institut, sa nu imi ziceti mie urmasa lu’ Suzana Gadea daca nu ii fac, numai asa, sa le fie rusine, ca oricum din postul de baut o cafea la munca nu au ce face. Ma rog, poate de plictis, o greva, maxim doua. Auzi, bilet in geam ca cheama politia. Dar nu au chemat-o.

Nu de alta dar toti taximetristii, albi, negri sau cu piele rosie le blocheaza usa, m-au vazut pe mine mai cu ciunga in par.

rororo

Rapsodii de toamna

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îşi flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste şolduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

(spicuite de pe romanianvoices)

Mare mester Toparceanu, cum le mai zicea el. Se potrivea mai bine aia cu ploaia, dar am mai scris-o (copiat-o) in iunie, merge si asta.

Cat despre florile mele, ce sa zic, busuiocul e la adapost si de pasari nebune si de frig, ardeii si rosia stau ca proastele in ploaie, pasarile sunt melancolice.

Adapostul temporar pentru tomberoneza e la locul lui pana scot folia sa ii fac unul mai acatarii.

Potaia oricum m-a scos din casa si va pot comunica urmatoarele, la orele 12, 2, 6 din noapte, ploua de stingea si batea si vantul. Ceea ce s-a repetat si in dimineata asta in care, dupa ce am plimbat amarata (o daduse in pre-criza si am scos-o la aer, pe vremuri o lasam toata noaptea afara, acum imi e sa nu ii dea vreun nebun cu toporu’ in cap, sa ii scoata matele sau sa ii taie picioarele si sa le lase amintire langa ea, ca astea sunt ultma moda la romani).

Si cum scriam eu randurile astea dulci-amare, odata mi s-a luminat ziua. Nu o sa am vreme de lectura zilele astea, dar o sa o car dupa mine oricum, deci, pararararaaam:

Carte pe care am castigat-o la concursul lui Cristi Roman, concurs simplu si la obiect, cum imi place mie, nu e cu share, like, de la ora pana la ora, stand in echer, pozand fudulii de fazan presarate cu parmezan, simplu si la obiect, multumesc Cristi si editurii (Editura Publica). Dupa cum spuneam, daca nu o castigam o cumparam, ceea ce va doresc si dumneavoastra, o puteti comanda aici (prompti si cei care au livrat, sms cu contactul curierului, l-am rugat sa vina mai devreme si s-a executat in pas vioi).

Asadar ziua este mai frumoasa, chiar daca soarele nu e pe cer, e intr-o carte.

ps: potoale azi, canci, miscati-va si mancati in oras, cum o sa fac eu 😀

rororo

Mangiando un panino in due?

La melodia asta m-a duse mintea (Soli, a lui Celentano) cand intr-o zi completamente nefasta, ploioasa, friguroasa, cu raceala, gatul varza si altele la inventar, zacand asa intre comp, TV si poiata cainelui, mi se facu foame. Pe care l-am baut.

Amu nu am pretentia ca asta este o reteta, lumina e de toamna nenorocita, dar nu am stare, daca stau prea mult incotosmanata transpir, daca tot fac un senvis (sandwizh, panino, ca il facui cu dungi) mai dau si cainele afara, cum ar veni invartindu-ma pe langa casa am scos resturile din zona ca sa imi dau un sandwich. Pardon, panino, ca acum Romania e italienizata la sange.

Pe care le-am cladit cam asa.

Si, pentru dungi, am pus peste grata painea si o tigaie deasupra sa preseze.

Fata-verso.

Asa ca vorba melodiei, jap, in doua.

Si sexyune.

Cat despre ou, l-am pozat special pentru Adina, asa arata daca pui oul in apa rece (de la chiuveta) si dupa un minut stingi focul si il clatesti (tot cu apa rece). La trei minute e deja cleios, nu mai e moale.

Adevarul e ca nu am putut manca spre deloc coaja painii (bafta potaii) ca ma racaie pe amigdalele inflamate, insa oul de dupa sandwich a fost balsamic, daca mi se mai face foame mai repet, mai incerc si cu miere, de faringosept si strepsils am golit farmaciile si nimica, nu se lasa. SI febra cica e prea mica pentru antibiotic. Sa ii ia gaia.

rororo

Dictionar la litera P: paste (Mac’n’Cheese) si pilaf cu ficatei

Pai da, toate s-au tras de la litera de ieri pentru ca am ramas cu semipreparate si abrupt mi-au venit chefuri, era si nevoie de ceva fel doi, plus pohtele mele de junk, asa ca am facut din doua alte doua, pozele, cum stiti, nu au insemnatate artistica, ba lea de la pilaf sunt mai pilaf ca pilaful, dar eu vu le arat coricum pentru ca potolul, asa urban cum e, e bun.

Si incepem cu pastele, mai exact Corn Mac’n’Cheese.

Mi-a ramas sos alb de la ciulama. Mie imi plac la nebunie pastele astea cu sos alb si cascaval mult dar fac rar, intai ca mi-e lene sa dau cu bechamelul in stomac toata ziua, apoi ca sunt destul de grele, dar daac aveam in plus.

De ce corn? Ca am desfacut o conserva de porumb fiindca mi s-a parut ca se pupa combinatia si da, se pupa.

Deci prin urmare nu avem decat sa amestecam cascaval ras si porumb in sosul alb (condimentat dupa durere), apoi pastele fierte al dente cu putina apa de la paste, sa radem cascaval si sa dam totul la cuptor.

Mi se pare nebunie de buna treaba asta, se mai face si in varianta cu sos alb cu ou, dar eu prefer sosul alb de lapte, voi nu stiu, ca nu am idee daca va plac chestiile lejere (ca preparare) si grele (ca digerare).

Cat despre pilaf, aveam tot ce imi trebuie, aveam clar in minte ce vreau, m-a pacalit insa orezul, cica special pentru pilaf, a reusit sa imi iasa la aspect ca ala de spital, deci atentie la Deroni care ramane bob cu bob si nu se lipeste, ca va mint cu eticheta.

Ei, de la spatele ala de pui de care va ziceam ieri in dictionarul de potoale, mi-a ramas destul de multa supa concentrata.

Legume am mereu din belsug, mai ales toamna asta asa ca am inabusit din toate, ardei, dovlecel, morcovi, ceapa, am pus si din legumele congelate, din toate. Am pus orezul si supa de pui (care era si ea fiarta cu legume, ati vazut doar), trei parti de zeama la una de orez si, la cuptor.

Ficateii i-am inabusit putin separat, ca sa nu lase reziduuri (si ca sa mananc ee respectivele, cu paine).

Cand orezul era aproape gata (am crezut eu, dar el era mai rapid si mai flescaicios decat credeam) am infipt si ficateii prin el, am stropit putin ulei si am mai dat la cuptor putin.

N-am ce face, nu arata bine, mai multe legume si ficatei decat orez, dar asta e, mie imi place, cu el defilez.

MIsto toamna asta, au amenintat cu vreme naspa si e un soareee, de aia cred ca am mucii guler si amigdalele de culoarea fundului de macac. Eu sunt multumita de potoalele mele de azi, lejere si urbane, nu-s multumita ca nu am ajuns la salonul calului, dar inca sunt in imposibilitate de deplasare, o sa vaz poze.

rororo