Dictionar urban de potoale lejere. Litera C: Ciorba de fasole si ciulama

Adicatalea asa, ce sa faca omul in batatura fara sa atraga atentia ostentativ catre mancaruri scumpe. Sau ce se cere si se face repede. Zama de fasole s-a facut asa de repede … doua zile am umblat cu oala pe foc, adormeam mereu (raceala + oboseala, ca tot omul).

Slide1

Baza, anume supa de carne am facut-o din scaricica afumata din Auchan care e foarte, dar foarte buna. Fasolea am luat-o gata fiarta tot din Auchan, uite asa. In rest, am fiert in zeama de carne zarzavat (ceapa, morcov, albitura, ardei gras si iute). Apoi am sunat de pe drum pe cineva sa puna si fasolea cu tot cu lichid si sa stinga focul, asa ca dupa doua zile am dres-o doar de final cu nitel marar, mult tarhon, putina boia iute si pa si pusi. I-am zis ciorba si nu supa ca i-am scapat si o rosie si, teoretic, cica ar fi ciorba.

Slide2

Apoi am ars o mini-ciulama dupa urmatorul model. Am luat un spate de pui, de la Lili Gri, foaret curat si mistocut. Pe care l-am fiert si l-am si pozat sexy. Inainte sa il fierb cu legume.

Slide3

Ciulamaua am facut-o ca pe vremea bunicii, cu unt, faina si supa in care a fiert carnea, plus lapte si gata. De o pohta. Teoretic dupa ce se face sosul alb lung, ar trebui sa fiarba 20 de minute ca sa dispara mirosul de faina cruda, practic, depinde de faina, asta a fost gata cam in 15 minute.

Slide4

Cat despre mamaliga aia palida, nu m-am indurat sa nu incerc MBS de la Raraul.

Slide5

Ma rog, branza cu smantana, normala, dar mamaliga, bine, nu e cea mai grava chestie care mi s-a intamplat, doar ca nu are deloc gust de mamaliga. Kit-ul, ca sa ii zic asa, e vreo 6 lei, ce sa zic, nu imi dau seama daca merita, mamaliga am folosit-o la ciulama doar o parte, ca nu prea are niciun Dumnezeu, cealalta, bafta casandrei sa fie.

Slide6

Oricum, potoale lejere ca s-au facut repede si aproape singure, ceea ce e de bine.

rororo

Ieftin si bun (andivele la putere)

Trei poze am si eu, alea si ele vai mama lor, dar potolul, bun, pe cuvant de pionier.

Incerc sa va dau si o reteta? Va recomand astazi, daca astrele s-au insirat corect si aveti chef, o omleta cu andive. Old style.

Puneti domniile voastre in tigaie la foc molcom in nitel ulei si un strop mic de unt (se iubeste untu’ cu andiva); andiva (iertati repetitia, dar daca ea e vedeta) impreuna cu putina ceapa grasuna taiata pestisori, sare, piper si un strop de zahar, asa, putin, cat sa semi-caramelizeze. Nu cumva s amariti focul, daca e foamea mare, asteptati, ca merita, zic eu.

Cat isi lasa transpiratia dulce amaruie andiva cu ceapa, bateti niste oua, asa, lejer, doar cu sare, dar cu mult piper, proaspat macinat daca e posibil, daca nu, nu, dar sa fie.

Ouale le trantiti peste andiva, foc mic in continuare, puneti capac si lasati in pace. Dupa cateva minutele, adaugati si niste cascaval (pecorino ar merge de minune, chiar si parmezan, dar e scump).

Dupa ce s-a legat ingineria (mare inginerie nu e, doar de potriveala de gusturi), o dati la masa, de preferinta cu pita prajita cu unt, zic si eu, sau cu o salata, cum vreti, dar eu langa paine prajita o vad. Si nu, nu ii puneti usturoi.

De presarat o aroma tare, vaga, pe deasupra, tarhon proaspat, ca e mai intepator, nu i-as pune busuioc nici sa ma tai, deja dulcele amarui o da in prea dulce.

Reiterez, nu bagati in seama calitatea pozelor, sunt pe fuga.

Slide1

Am mai pozat o clatita (banala) ca iar am avut some funny face si am zis sa ramaie si ea la colectie.

Slide2

Si, strict de interes profesional, un platouas. Deoarece stiu eu de ce l-am pozat, nu e treaba voastra, dar mie imi facu foame instant, ma duc sa imi prajesc niste salam 🙂

Slide3

Va zic si ce ma bucura mult? Ma rog, eu si nu Casandra. Ca nu primesc resturi in farfurii. Deloc, nimic, nada. Mai avem critici, ca na, romanul e critic din fire, dar se papa tot.

Azi pe ordinea de zi e doar o zama de fasole, fac repetitie acasica, am o idee si vreau sa vad cum se preteaza la cheltuieli vs volum de munca. Deci mai pe seara va servesc, ca acasa nu-s contra timp.

A, cica am castigat o carte noua cu maestrii bucatari, sunt foarte fericita, mi-as fi cumparat-o oricum, dar castigata e mai misto, nu de bani, asa, de pamplezir, imi place cand castig chestii misto, profi si nu iese cu bataie pt un premiu 🙂

Vorba cainelui din desenele animate: I luv ya, bye bye.

rororo

Cai verzi pe pereti

Nu am poze cu potol, deci retete mai tarziu. Dar am apucat sa fac scurt niste poze misto si o sa incerc sa le rezum in text scurt, dupa ziua de ieri mi-ar trebui trei vieti sa imi revin, asa ca hai sa o ardem doar cu chestii pozitive si sa ne prefacem ca realitatea nu exista.

Incepem cu doua fete frumoase, una cu ochi caprui superbi, alta cu ochi albastri de husky. Una e samponata, alta nu, ghiciti care e samponata si miroase a flori de mar (se vede in poza, stiu).

Fetele mele dragi.

Slide1

Urmeaza ceva ce o sa va socheze. Toti avem o casa de vis, nu? PE malul marii, in Cipru, Bora Bora, in varf de munte, cu macar o piscinuta. Ei bine, eu mi-am intalnit casa de vis, e a unei prietene si, tineti-va bine, asa arata:

Slide2

In afara de primele poze, o sa va arat, chiar daca nu va intereseaza, ce ma mai motiveaza sa infrunt ziua ce va urma. Stiu, recent descoperita de mine baza prin intermediul blondei mele dragi, dar este o oaza de liniste, bunatate si fericire pentru caluti. Asa ca o sa va dau o poza sexy, Tara la dus, goala, Casi in putinele momente in care are voie sa alerge libera ca sa nu manance copii nevinovati si, bonus, cum trebuie sa arate o intrare in grajd si o curatenie bec. De la oameni pentru animale, le mai retrocedam si noi lor bun simt, nu?

Slide3

Draga de Tara, nitel tarata, la o gura de aer si iarba, e cal, cred ca ii place.

Slide4

Ieri am avut sansa ca foarte scurt sa cunosc un domn extraordinar, din Cluj. Rar atata admiratie pentru un potcovar de calibrul dumnealui. Stiu ca e neinteresanta aceasta meserie pentru multi, dar ce stie omul ala ar baga in ceata un veterinar cu state vechi. Un om deosebit, un profesionist. Ne-am dat intalnire saptamana viitoare, am ce invata de la el chiar daca nu o sa pun in practica pe veci. Cu zapauca mea de Maimu la potcovit. Nu am avut afis cu: atentie, sar caiele. En Vogue a fost in mare voga, scumpa de ea.

Slide5

Maximus e un zapauc (nu i-a iesit bine poza, ca de obicei, in manej nu ii ies bine) dar musai sa o urc sa vedeti mandrete de cabestan. Maximilian Maximus e un purcel rasfatat. Si mare.

Slide6

E si acum sa ne intoarcem la noi, oamenii.

Slide7

Exista un atu de netagaduit al omului. Sa fie fiara. Astia inca o freaca aiurea cu eutanasierea, „oamenii” au liber de voie sa taie si sa decapiteze caini, cica ii elimina. La margine de bucuresti, surprize la punga la tot pasul. De data asta oul kinder ne-a adus patru pisoi, trei baieti si o fetita. Mici, nu stiu cat s aiba, nu stateau dracusorii la poze. De dat, cine vrea sa strige (da, cum sa nu, nu va inghesuiti ca spargeti vitrina).

Din fericire pentru animalele la punga lasate de diversii „oameni”, multe nu supravietuiesc. Mai bine pentru ei, pacat ca mor in chinuri, in rest e mai ok.

Pisoii sunt iubiti de cai (poze naspa, sorry), stau langa boxa frumosului de capitan (Captain Jack, da).

Insa sunt multi caini, daca evadeaza nu au mari sanse, deci daca vreti un pisic mic, e de dat, ma ofer sa il aduc eu cui il vrea.

Sunt fantastic de zapaciti si frumosi, papa tot.

Slide8

Sa ma scutiti de textul cu „un copil nu ai creste”. Luati voi daca sunteti tari copii la punga si dati-mi si mie.

Incheiem tot cu blondele. Ca sa ne mearga bine.

Slide9

Slide10

Slide11

Va doresc numai zile frumoase. AM facut si papa bun dar nu am apucat sa pozez din cvasimotive.

rororo

Killing is my business …

… and business is good

Am doua mari ofuri azi, va dau si poze de la munca, stiti ca nu va dezamagesc, ma mandresc cu ce facem deci pozez.

Primul of e legat de invatamant si, nu am vorbele la mine despre asta, o sa le adun odata cu acceptul persoanelor din sistem, eu am fost pe langa. Copilasii „mei” nu au nicio vina. Parintii si sistemul, da. O sa dezvolt daca mai vin de la munca cu chef.

Partea pe care o sa o dezvolt ma macina. Stiu ca nu ma citeste multa lume, aia putina care este, poate poate face din puterea exemplului ceva.

Nu mai jigniti si nu va mai purtati urat cu chelnerii. Chelnerii nu sunt animale, muncesc mult sa va aduca ceva pe masa. Chelnerii pe care ii stiu eu (fete si baieti) si barmanii, ingoapa multa lume la multe categorii, ma refer la cultura generala, sunt oameni deosebiti. Muncesc, sunt buni, sunt corecti, poate cateodata obositi dar isi monteaza zambetul pe moaca pentru voi cei care veniti la relaxare. Chiar daca sunt dupa multe ture, nervi, oboseala.

Poate vreodata gresesc, mai sunt cazuri. Si eu gresesc de minim 3 ori pe zi, maxim 10. Imi asum, spun, platesc. Asa se fac lucrurule la noi. Uitam, verificam, sunam. Suntem oameni care nu stiu cum ne-am gasit atata de bine. Nu, nu ne potrivim, nu ne pupam in cur reciproc, muncim cat putem de bine, ne luam la bataie (metaforic vorbind) si ne ajutam cand e cazul.

E cea mai misto si sudata echipa cu care am lucrat in multi ani de munca.

Si va rog mult, la noi sau aiurea, ganditi-va de doua ori cand va simtiti superiori doar pentru ca jigniti un om care munceste.

Da, el si-a ales locul de munca si este clar expus marlaniilor din start. Dar poate ca nu merita, poate ca vrea sa faca totul ca sa va fie bine. Si cand incearca isi ia una in freza.

Am sa va spun fix ce m-a flambat. COlega mea dupa maraton de ture m-a rugat sa ii scot comenzi de mancare la o masa (care juca un joc) toate odata. E nitel efort, asta facem, cu asta defilam, le-am scos. S-a dus cu ajutorul meu ca sa aiba domnii tot la bot (nu e treaba ajutorului, dar, ne ajutam).

La care o pitzipoanca (sa ma ierte, dar nu scriu cuvinte grele pe blog) ii spune: auzi (auzi??? auzi!!!) nu le aduci dupa ce terminam jocul?

Trec peste nesimtirea care a continuat. Da, omul e pus acolo sa va serveasca si nu, nu sunteti mai destepti, oameni, in rai, castigati, daca sunteti magari. Si (o zic pe aia dura, da?) sa ziceti merci ca suntem noi oameni, intelege cine vrea, indiferent cat e un nesimtit de nesimtit, nu ne razbunam. Pentru ca suntem mai buni ca voi.

Acu niste poze tzaka paka, am avut doua zile destul de lejere ca munca, asa ca am pozat ceva snitel, sos si paste pomodori freschi.

Slide1

Slide3

Slide2

Cu exceptiile care m-au flambat indirect, clientii nostri sunt mai buni decat … decat 😀 Nu s-au infipt cum ma asteptam in preparatele alea, romanesti, snitel cu cartofi, ceafa cu cartofi, incearca preparatele acelea. Sunt mandra de tot, de ai mei si de clienti (exceptand, sper, exceptia).

Daca ati citit pana aici, sunteti tari. Multumesc pentru atentie.

rororo