Chiril Tricolici, Lamborghini Espada si Fox terrier

Mai, cartea nu o gasesc, cand eram noi mici (stiu ca nu o sa credeti, dar in generatia noastra, maica, citeam de prin generala carti), tin minte ca ne-a placut o carte a lui Chiril Tricolici, taie-ma, omoara-ma, dar pe vremea comunistilor sa citesti de un nene care se dadea cu un Lamborghini Espada si mergea cu un Fox Terrier cu avionul in Grecia, era SF de-a dreptul.

Nu am dat nici un „sarci” pe gogu, deci ce zic e din memoria declansata de o reclama la nu stiu ce revista cu nu stiu ce masinute. Pe coperta cartii (un cartus la butoniera parca se numea) era desenat, pictat mai exact, un Lamborghini Espada. Mi-a urmarit copilaria masina aia (si culoarea era cam ca in poza).

M-a interesat si de fox la vremea aia, poza nu ma iau de pe net, ca stiti cum arata. Am inceput sa imi cumpar din anticariat reviste cu caini, in franceza. Eu faceam rusa si mai tarziu ne-a bagat si engleza. Dar din revistele cu caini (din greseala am cumparat si unele de vanatoare, ca erau cu fox terrier) am inceput sa ma interesez de retete. Prima reteta pe care o retin era cu ficat de iepure si legume de toamna. O retin, da? Nu am facut-o, dar o am in memoria retinei, cine stie, poate odata …

Nu are nimic legatura cu nimic ce am scris, doar ca nu stiu ce declanseaza cate unele amintiri care puteam sa pun pariu ca sunt de mult apuse. Drept e ca nu citeam mari carti in generala cu vecinii mei, Tricolici, Tandin, Dumas, May, din astea, maruntisuri. Ba mint, mari fani am fost toti Feval si pana si in ziua de azi, vorba cantecului ala cu Bruce Lee il bate pe Van Damme, suntem un mic grup (nu suficient de o greva) care putem sustine ca Feval il bate pe Dumas.

De la cele de mai sus la San A a mai fost doar un pas.

Si uite asa ajunge omul sa bucatareasca, citind de laba de urs cu viermi a lui May, pateul de iepure a lui Dumas si ficatul cu legume de toamna din revista din copilarie 🙂 Si sa mai ziceti ca bucataria nu e o arta (atunci cand bucatarul e artist, traiasca Pastorel).

rororo

Aventurile lui Figaro Pho

Astia la HBO Comedy incep tarziu programul de filme si au o idee buna, dau scurt metraje de animatie. Misto rau, v-am mai zis eu de ele si revin dupa ce vi-l prezint pe cel despre care vreau sa va zic astazi, Figaro Pho.

Sunt excelente, trecand peste pataniile lui FIgaro si ale cainelui ala cu bec in cap care e un personaj foarte atent creat, desenul asta animat e gandit super, nu am studiat cine si ce si de ce l-a facut, dar atmosfera si personajele poti sa juri ca sunt ale lui Tim Burton. E posibil sa nu va placa genul, mie imi place.

Reiau personajele care au aparut in timp la scurt metrajele astea.

Wallace & Gromit (inventatorul tantalau care ceaza dezastre si cainele lui inteligent care le rezolva sau si-o fura, animatie de plastilina)

Monk, bullterierul imbecil si mic care face numai idiotenii, in mar eparte din iubire pentru o pitzi canina cu bucle roz.

Si, nu in ultimul rand, Bernard, ursul pampalau care numai nefacute comite.

Inutil de spus ca toate personajele au in jur diverse creaturi care apar sa le incurce treburile sau sa ii ajute, Monk are niste vecini care i curteaza potaia roz dar si o ratusca de plastic plus un stol de gaini galbene zburatoare si piuitoare, Bernard e mereu impiedicat in treburi de o soparla iar la preferatul meu, australianul Figaro, si-o incaseaza mereu postasul.

O sa ziceti ca am dat in mintea copiiilor, ba bine ca nu, sunt misto rau. In acest moment Figaro e favoritul meu.

rororo

Sandwich manie Ludica

Ce zicea Cristi Roman, de sandwich preferat? E sa vedeti ce sandwich am preferat noi, mai avem nitel si dam drumul bucatariei pentru publicul larg si mai avem putine zile de joaca. Si cum mai faceam si ordine prin angarale, sa vedeti ce a iesit si ce am cules si ce bun a fost, fara misto. Avem niste baghete noi de folosit asa ca ne-am jucat cu ele. Mai aveam niste sunca in plus, cateva felii de vinete dintr-o vanata care voia sa decedeze. Deci, pane cu ele, in aluat de bere.

Sandwich-urile, creatia colegului, au continut asadar: sunca pane (sau sunca si vanata pentru big boss), sos de mustar (mustar, smantana dulce, zeama de lamaie), rondele de ceapa marinate in otet si rosii.

Amu sa nu va asteptati la cine stie ce poze.

Slide1

Artistul la treaba:

Slide2

Au mai fost si niste „hot dog” Ludici, aceeasi treaba de mai sus dar cu semiafumati in loc de sunca pane.

Slide3

Eu, ca observator, nu am prestat decat pane-urile, am mancat destructurat 😀

Slide4

Clientii inca sunt seviti cu gingiumingiu.

Slide6

Dar in curand ne vom deschide portile cu noi preparate, ca v-am tot povestit de teste in sus, teste in jos, asa ca e cu va urma si, daca am vreme, va mai fac si poze. De ieri, niste poze de prin bar, m-am jucat, ma fascineaza culorile jucause.

Slide7

Natura foarte moarta.

Slide8

Si, vedeta serii: martini.

Slide9

SI gata ca ne-am distrat destul 🙂 Abia astept sa deschidem sa vedem ce parere are lumea de noile preparate.

rororo