Prajitura PLLG

Asa se cheama ea, la comanda, denumire absconsa, neinteleasa decat in cercuri intangibile muritorilor.

Ea, prajitura, ceva foarte simplu si banal, dureaza nitel pentru ca sunt straturi la rece si la cald, deci ca timp, dar ca efort, canci, e o combinatie de tort de zahar ars (oarecum) cu ganache si vanilie.

Eu o sa va dau si cantitatile, dar sunt pentru o tavita mica, am avut si ceva pierderi pe margine, deci sunt orientative. Tava e de 25/21cm cu 4 cm inaltime, deci fiecare strat are aproximativ un centimetru.

Ce facem la cald, pai facem cum e tortul de zahar ars, dar fara zahar ars si cu lapte de cocos. Asadar amestecam 200ml de lapte, 200ml lapte de cocos si 4 oua mici sau 3 normale, plus aroma de care vrem dar nu mai vrem ca are cocosul aroma lui. Zahar, dupa chef, eu am pus cam doua linguri rase.

Punem in tava si dam la copt iar cand s-a inchega tbinisor (nu e nimic daca nu e perfect inchegata, straturile se pastreaza), turnam un pandispan cu cacao, la dimensiunile astea eu l-am facut  din doua oua, doua linguri de ulei, doua de zahar, una de cacao, doua de faina, plus esenta de rom, daca aveti rom bun in casa si mai bine. Pandispanul (din asta stit cum se face, cu albusurile batute) se pune peste crema inchegata cat de cat,  apoi s eda iar la cuptor pana se coace, vedeti si voi cu scobitoarea.

Toate se fac pac-pac, apoi pauza publicitara caci trebuie sa se racesca chestia asta. Cand s-a racit o rasturnam intr-o tava similara sau tot in tava asta da invers.

Acum urmeaza un ganache pe care eu l-am facut din niste bomboane de ciocolata pe care nu el manca nimeni, Heidi capuccino. Deci 200g ciocolata topita pe baie de abur, amestecata cu 200ml smantana dulce de 30% si 10g de gelatina hidratata in apa. Jap si cu stratul asta si lasam iara pana mai bem o bere.

Ultimul strat e din crema de vanilie (deja nu mai dau link, faceti ce reteta vreti voi, puteti sa faceti si Ole si la plic, treaba dvs) amestecata cu 10g de gelatina hidratata.

Si toate se lasa in pace.

Se scoate din tava si se portioneaza, e prajitura de mancat cu lingurita, nu fursec, da? Ar putea fi si tort (caz in care puneti mai multa gelatina in crema de vanilie). Dupa gustul meu, e nemaipomenita, nu am facut-o foarte dulce, blat insiropat, crema de cocos (custard), ciocolata si vanilie. Pare usoara, dar e calorica.

Mie, care sunt antitalent la dulciuri si care nu prea agreez chestiile foaret dulci, mi se pare super buna, desigur, chestie de gusturi.

Alte poze, pai bai, am gasit o minune de mere, Golden, Ionatan, Fiji (Fiji sunt romanesti, pe bune), Jonagored, Starkaimson, am uitat cate sunt romanesti, oricum ce era import era din Polonia. Si mai erau muuulte feluri, super standul de mere din Auchan. Am primit babic autentic de Buzau, de o pofta, am pozat din drumurile gri de azi doar niste nori de hartieeee eeee eeee, o trecatoare si migatia din nord spre oras si invers.

A da si niste bere misto.

Prajitura PLLG e bestiala, na, am zis.

rororo

Anti rață pe varză și frigănele

Adica pui pe varza. De fapt pui sub varza, apoi pe varza. Toata lumea face macanitoare, eu ii dau cu galinaceea.

Treaba asta a fost executata cu minim de efort, adica am tocat varza la robotel, apoi am framantat-o cu nitica sare (eu mai nitica decat altii) , piper si ulei. Am pus jumatate in tava, apoi pulpele grijite le-am imbracat in restul de varza si am lasat totul la cuptor, acoperit.

Dupa ceva vreme  am scos pulpele pe respectiva varza, am mai pus suc de rosii si nitel ulei si am lasat sa se rumeneasca. A, am mai pus si nitel cimbru in varza, asta cu condimentele e dupa chef, cimbru, dafin, marar, bla.

Si daca e anti-rata, am facut si o „polenta” langa. Si gata.

Cat despre friganele, sa va zic cum le fac eu (si probabil multi dintre voi, manati de lenea de a da feliile prin lapte si apoi prin ou). Deci amestec laptele cu oul si un praf de sare si atat, pentru ca, la fel ca pe clatite, le fac neutre, dulce sau sarat aleg dupa chef garnisind la fiecare in farfurie. De prajit, in unt amestecat cu ulei, merge si in una sau cealalta, dar mie asa mi se par cel mai misto.

Asadar am facut una  cu branza expirata si una dulce, cu zahar, scortisoara, creme caramel si coji de portocala.

In geam, printre plantute micute (desi mangiafumuo aia o cam ia razna, creste) avem o noua aparitie, o mini-orhidee. Sper sa se poarte frumos cu celelalte.

rororo

Prajitura „gusturile copilariei”

Asa mi-a venit sa ii zic, pentru ca unele amintiri din copilarie suna cam asa: mar cu biscuite, mar cu scortisoara, gris cu lapte, budinca de branza de vaci cu stafide … ei bine, asta le combina pe toate.

Din pacate pentru cei mai neexperimentati nu am cantitati, asa ca haterii si trolii o sa ma poceasca si injure, deci pentru ceilalti, e o idee, e misto, e foarte misto.

Si foaret simpla, pentru ca m-am gandit ca biscuitii se vor insiropa de la mere, toate se vor lega cu aluatul, ce mai, sa vedem cum rezumam.

Cantitatile le-am facut ca pentru forma mea, de aia zic, eu aproximez, voi daca vreti sa faceti, reaproximati.

Pe fundul formei am pus biscuiti rupti asa, in mana. Separat am amestecat un mar curatat si taiat felii     cu zahar, scortisoara si putin amidon. Marul astfel pregatit l-am pus peste biscuiti (la copt siropul va inmuia biscuitii, amidonul va lega totul, iese un blat direct insiropat).

Pentru crema am facut intai un gris cu lapte, mai moale, cam din 400 ml de lapte si doua linguri rase de gris, vanilie si zahar dupa gust. Cand s-a legat am amestecat branza de vaci (am avut trei cutiute a 60 de grame, vedeti ca ma straduiesc sa aproximez).

Am lasat sa se racoreasca, am separat doua oua, albusurile le-am batut spuma. In crema de gris cu branza racorita am incorporat intai galbenusurile, apoi albusul batut spuma, am turnat totul peste biscuiti si mere si am dat imediat la cuptor. Nu va bucurati, o sa se umfle, dar se si lasa.

A iesit cum am preconizat, blatul insiropat, sigur ca racita complet se taie mai bine, nu am avut rabdare, e inca nitel calduta. Nemaipomenita combinatia.

Alte poze, o placinta cu branza sarata exceptionala, 3 lei la gogoserie la trapezului, un rasol de vita foarte bun a carui reteta chiar nu v-o dau, e chiar reteta irepetabila, imagini ed prin oras (nu e niic modificat la poze, alea sunt culorile diminetii, cea albastruie e la minus multe grade), am pozat si accidentul de la pasajul Obor pentru ca nici atunci nici dupa ce am consultat poza in amanunt, nu am reusit sa inteleg cum a ajuns masina alba cocotata pe celelalte.

Cainele cu promoroaca pe el nu e in pericol (am mai taiat din poza, parea chiar ca il calca masina), e in parcare la Electroaparataj, ii inghetase ceata in blana.

 

Daca o sa dati pe slide show si aveti idee, in penultima poza e ceva ca o casuta care se duce in malurile dambovitei, are si antena de cablu, mereu m-am intrebat ce e in chestiile alea, vreun atelier, vreo camera a motoarelor, nu stiu, asta e aproape de Vitan Barzesti si are si bolta de vie.

rororo

Am hranit si om si caine

Am facut cei mai minunati biscuiti pentru Casi, cei mai buni de pana acum, fireste, la fel de simplu, e de bibilit la ei cand sunt de copt, dar altfel face robotelul tot. Combinatia de azi e super, fireste ca sunt buni si pentru oameni, fara dubiu. Si pentru umani, aripioare lipicioase.

Le luam pe rand, biscuiti cu unt de arahide, banana, tofu si mar.

Reteta e destul de clara, deja v-ati cam prins, se pun impreuna respectivele (banana, untul de arahide, tofu, mar), eu am pus si un sfarculet mic de tot de zahar si o adiere de vanilie, de chichi asa. Se pun in robot pana se face o pasta apoi se adauga fie fulgi de ovaz, fie germeni de grau, fulgi, fie, cum am facut eu, din ambele. Pana se leaga o coca usor de modelat.

Eu iau jumatate de lingurita, fac o bila in care apas cu un obiect (sau cu degetul). Se pot da si diverse forme, dupa chef. Se modeleaza foarte usor.

Evident, se coc la cuptor pana sunt gata (10-15 minute la foc mediu).

Acum sa trecem la bietii umani lesinati de foame asteptand sa treaca anestezia dintre dinti. Am facut niste aripioare lipicioase.

 

Ma simt datoare sa va impartasesc opinia mea care difera de a altora, cu motivatiile de rigoare.

Odata achizitionate aripioarele din orice fel de comert, dupa ce se parlesc (da, se parlesc inainte de a le da cu condimente, nu dupa) se spala. Eu le spal si datorita faptului ca am vazut des cate un loc in care se intampla chestii, pe urma de la pasarea vie pana pe masa noastra trec prin sau pe langa multe persoane si nu imi iese din cap ca daca nu le speli poti gasi oricand flocul macelarului. Unii nu spala carnea, cica isi pierde din proprietati, personal nu cred ca o spalare scurta in apa rece face sa se piarda mare lucru, nici nutritional nici gustativ.

Apoi aripioarele se portioneaza dupa chef, eu nu le las varfurile pentru ca nu vrea muschiul meu, nu e nimic gresit sa le lasati. Ce fac gresit in acceptia altora, imediat ce am terminat de lucrat cu tocatorul pe care am avut carnea de pasare il spal cu detergent. Unii zic ca o sa miroasa restul mancarii a detergent. Pe bune? Deci intotdeauna dupa ce folosesc orice a intrat in contact cu carnea, in special de pasare, spal cu detergent si clatesc cu apa.

Cui face altfel, sa ii fie de bine, nu e problema mea.

Acum sa vedem ce am pus acolo, am pus bautura de malt (am pozat-o, poate o gasiti, eu sunt pe final de stoc, e o bautura de malt acidulata si nealcoolica), usturoi si cele uzuale, sare, piper.

Le-am lasat cu capac la foc mic (sperand ca se va duce anestezia, mama ei, un a trecut nici dupa patru ore).

 

Se intorc odata si, cand sunt aproape gata se picura si putina miere (si, daca va place si puteti, nu eirtati sa puneti si niste fulgi de ardei iute). De acum ochii pana se leaga si bolboroseste sosul, mierea arsa e ceva foarte naspa.

Asta e tot, eu am avut chef de niste orez si am facut ceea ce chinezii numesc sticky rice. Reteta e simpla, luati orice orez Panzani ca se face sticky indiferent de cat de putina apa puneti, adica te pisi pe el dar daca ai comis-o, sa cumperi orez Panzani, poti sa minti frumos si sa zici ca ai facut sticky rice.

Altele de pe langa casa, ciupercile ramase de la pastele de ieri s-au facut omleta (misto).

Si ce am facut cu cealalta jumatate de nuca de cocos pe care o aveam, prima fiind, daca mai tineti minte, transformata in terrariu. Pe asta am transformat-o intr-un APN (animal paros neidentificat).

Acestea fiind zise, oameni si caini fericiti fiind, va dorim rororo