Extraterestrii devorand omul de zapada

Vorbeam mai deunazi cu un prieten despre mancare decorata in scopul ingurgitarii de catre piticii din dotare. Si de dimineata am scos de prin frigider mai nimica si facui o traznaie. Am pus la tag-uri „aperitive” pentru ca daca ar fi facuta in mod serios lucrarea, cum voi explica mai jos, ar face fata distractiei ca platou cu aperitive haioase si usor de realizat.

Asadar scena a vrut sa exprime durerea si sangerarea unui om de zapada inghitit de crocodili si extraterestrii si vizat de o gargarita (sau, dupa Bula, un gargar).

Extraterestrul codas poate fi realizat pentru orice platou de aperitive, nu doar din parizerul luat de mine de pofta, ci din orice mezel cat de cat sanatos, daca faceti asa ceva va sugerez sa faceti dintii din porumb, nu din ceapa, eu nu am vrut sa dezvirginez o cutie pentru trei dinti. La „cinciminuta” mea, e paine, unsa cu smantana, cu parizer, masline si partea alba de la ceapa verde.

Pentru crocodil, in lipsa de castraveti am ucis un ardei nu foarte gras. Pentru un platou serios puteti taia ardeii in forma de dino-bronto-crocozaur si se pot umple cu salata de cruditati, improvizatia mea nu a facut decat sa taie forma animalului si sa ii puna doi ochi negri din masline.

Gargarita, in varianta idilica de platou, se face cu rosii scobite si umplute cu ceva pasta de branza/urda si diverse verdeturi, eu doar am aranjat-o asa, cu decorul buburuzist din masline si ceva morcov.

Omul de zapada e facut din ceva orez ramas de ieri, facut bulgari cu mainile umezite, asta a fost ideea de baza, nu cred ca merge la vreun platou aperitiv. Am incercat sa creez „sangele” din nitel ketchup (am mereu in casa din cel pentru copii, fara prostii in el, nu se stie cand trebuie un sos cocktail). Nasul e din morcov, restul, masline.

Si tabloul final, 98% (pun si eu o statistica, e la moda) s-a halit.

Nu imi ramane decat sa imi cer scuze pentru fotografiile grabite, eram in contratimp, va doresc cat mai putine cosuri cu exceptia celor de baschet.

Siameze

Dupa ore in care nu ma hotaram cu ce condimente sa ma intorc acasa, am reusit sa ma stabilesc la cateva si pe baza lor am facut azi doua portii mici din respectivele plicuri cu amestecurile gata facute, ceva carne de vitel si, pentru curry am pus in plus lapte de cocos si cartofi (nu am avut alune) iar la „holy basil” am pus ulei de arahide.

Avem aici ce contin plicurile si cum se utilizeaza pentru a iesi cele doua retete.

Pentru Kaang Masman am pus laptele de cocosul cu amestecul de condimente la fiert,

apoi carnea si mai tarziu cartofii si apa.

Rezultatul e bun si aromat.

Si detaliu:

Nenorocirea a venit cand am executat acel „Pad Bai Kaprao”. Am procedat corect, am pus in ulei condimentele, cand au degajat iz de ardei iute cu ardei iute am pus carnea si am lasat sa se faca.

Initial, cum vedeti si in fotografie, am pus ca garnitura tot orez thai”.

Dupa prima inghititura cand cavitatea bucala, traheele si pana acum doar stomacul mi-au fost arse ca de acid, dupa ce transpiratia a tasnit valuri, ochii au inceput sa imi arda si urechile sa pocneasca de la iuteala, am trecut pe mari cantitati de paine, pentru ca e foarte gustoasa combinatia, dar ucigasa. Un detaliu al felului criminal.

Uf, kop kum kaaaaaaaaaaaaaaaaaa 😀

Top T – Buzau 2009, calatorie nemuzicala

Nu este legata strict de eveniment plimbarea de anul asta la editia aniversara Top T care a facut 25 de ani de existenta, pentru ca sunt forumuri si site-uri dedicate fenomenului Rock pe care cine e interesat gaseste pareri avizate, pricepute, nemaipomenite, fotografii profi, tot ce doreste.

Eu am trantit cateva poze aiuristice si le pun aici pentru ca unele sunt haioase, altele au intentia de informare.

Drumul a inceput cu prima bere in benzinaria de la iesirea spre Voluntari, moment in care am observat (abia acum in poza) unde a disparut avionul primariei sectorul 2 din Doamna Ghica, iata-l.

Din mersul masinii am fotografiat cateva case la marginea drumului, peisaj obisnuit pentru noi, poate trezeste nostalgii celor plecati, asadar o casa, un colt de cer si o felie de pamant:

Cum calatorului ii sade bine cu micul, am oprit, fireste, la restaurantul visurilor mele, popasul de dinainte de Buzau, preturi rezonabile, servire ca de popas, mancare buna.

Am ajuns la sala sporturilor unde an de an ne intampina acelasi catel cu picioare mai scurte decat propriile-i mustati.

Camera de hotel era ok in cazul in care era platita de altii, am mai fi ramas o zi daca sefa hotelului nu ne cerea pe ea cat pe o camera de cinci stele in centrul Bangkokului, ca idee cam asa arata, sa fim seriosi:

Monumentul avantat din fata salii sporturilor:

Natura moarta cu ecuson, anul asta am avut onoarea sa fiu membru al trupei Act 😀

Apune soarele …

… incepe cantarea, repet, pun doar doua fotografii cu „ai nostri” pentru restul putand accesa site-uri dedicate cum ar fi „Rockliber.ro”.

Am primit si o sticla de vin, editie extrm de limitata, oare pe unde o fi ajuns? Poza i-am facut, e de Pietroasele.

In cazul in care nu mergeti insotit de persoane de incredere sau nu tineti la bautura, sfatul Lion: stati acasa. Nu pot sa imi permit (ca mai intra mama Anei pe aici) sa va povestesc ce au patit pustanii din poze care s-au pus in freza destul de devreme.

Singurii care au dormit fara probleme au fost amicii patrupezi.

Ne-am retras in conditii nedemne de lumi civilizate cand soarele era sus pe cer.

Magnificul hotel de doua stele in care probabil ca nu calca nimeni, de aia e pusa directoarea pe jecmanit (si angajatii pe scandal tot timpul):

Partea buna este ca are un restaurant/pub cu terasa foarte ca lumea, mancare buna si ieftina, terasa superba, chelner cu scoala.

Si sunt o multime de flori splendide.

Am mancat si am baut bine, noua persoane, cu cafele, beri, limonade, ciorbe si ficatei, creier pane, plescoi, salate, ma rog, o gramada, cam cu doua milioane. Plescoii erau din cei adevarati cum facea bunicul pe vremuri (buzoian, am copilarit ceva in zona) asa ca am luat si la pachet vreu trei portii. Excelenti.

Pe drumul de intoarcere spre canicula bucuresteana am schimbat berea pe:

Per total a fost frumos, ne-am simtit bine, exceptand caldura infernala din sala organizarea a fost buna, desi au fost mult mai putini oameni si trupe decat in alti ani, zona curata, Buzaul mult mai ingrijit decat acum ceva vreme, asa ca inchei neinteresantul periplu cu autoportretul naratorului si va doresc toate cele cuvenite.

Cartofi, barabule, picioci

Dedic aceasta intrare noua in jurnalul semi-culinar amicei Happy, stie ea de ce 🙂

Supa crema de cartofi cu praz si gravlax

Gravlax am pus ca din ala am avut, merge orice somon afumat sau marinat din comert. In afara de acest ingredient care se ataseaza la final supei mai avem nevoie de: cartofi, praz, pastarnac, sare, piper, nucsoara. Toate acestea se pun la fiert pana sunt bine facute, apoi se mixeaza cu putin unt si smantana (condimentele se pun la final). Supa trebuie sa fie putin mai densa, astfel incat pe deasupra sa stea feliute de somon. Eu am picurat si putin ulei de trufe.

Nu de alta dar nu puteam dedica strelicii (unui anume Domn Puiu):

Continuam cu leitmotivul perioadei: cartofi noi cu oua. Singura diferenta fiind ouale ingrozitor de proaspete, pescuite de pe marginea drumului de la un taran din comuna Spataru.

Rezultat final:

In urmatoarea faza cartofii cu ou au imbracat o tinuta colorata, exotica, si anume:

– am taiat cartofii felii si i-am amestecat cu pudra cinci miresme, wasabi si ceva ulei;

– i-am dat la cuptor intorcandu-i o singura data;

– am pregatit un sos din ardei foarte iuti, lemon grass, lemon leaves (traducerile acestor denumiri gasite prin diverse reviste nu ma satisfac asa ca le scriu ca atare), zahar, sos de paste (nam pla);

– am fiert la aburi si ceva broccoli stropiti cu sos de soia, am prajit un ou si l-am stropit cu sos dulce-iute tailandez si am pus totul la bataie cam asa:

Inchei scurtul periplu cu un mic dejun bazat tot pe outele de la Spataru, mici dar bune: omleta cu branza si parizer.

La buna reauzire.