Drumul berii tailandeze – finala

In cea mai mare arsita posibila am vizitat palatul in viteza; aur, cioburi, demoni si maimute, turisti, gradini, istoria palatului lui Budha de jad nu o copiez acum din cartea pe care am luat-o, precis o gasiti pe net asa ca nu are rost, insir ceva poze inghesuite, e de vazut, e foarte frumos.

Diapozitiv114

Diapozitiv115

Diapozitiv116

Diapozitiv117

Diapozitiv118

Diapozitiv119

Diapozitiv120

Diapozitiv121

Picturile murale erau in restaurare, daca ajungeti cand e vreme normala luati un ghid personal, am tras cu urechea la cei care aveau si stiu toate povestile de pe ziduri, e de revazut palatul prin iarna, cand au temperaturi cum avem noi vara. Chiar e fascinant.

Diapozitiv122

In fata palatului erau soldati nemiscati ca in Anglia, in soarele nimicitor suportau si poze, eu as fi bagat baioneta in turisti in locul lor.

Diapozitiv123

Seara, la dorinta consortului, am incercat dim sum in oferta la localul chinezesc din hotel. splendid amenajat, chelnerite frumoase, serviciu de exceptie, mancare asisderea, ne-a costat (nu uitam ca e hotel de cinci stele cand facem comparatia, mie mi s-a parut extrem de ieftin) un milion si ceva in banii nostri vechi. Ce am mancat nu mai retin exact, picioare de gaina, chestii cu creveti, wonton, diverse.

Diapozitiv124

Diapozitiv125

Foarte frumos si acvariul localului (care era pardosit cu mahon si marmura).

Diapozitiv126

In ultima zi am tras o tura de cumparaturi, voiam ceva iuteli si plante pentru tom yum, am intrebat la hotel de un Carrefour sau Foodland si ne-au recomandat un mall langa hotel, mai precis la zece minute daca traversai printre camioane, autobuze, tuktuk-uri, motoare, masini, limuzine si biciclisti. Am procedat cu prudenta si am ajuns la un magazin imens cu scene, spectacole, cartier si hugo boss si un etaj cu mancaruri, mobila si produse de bucatarie dupa care o sa plang toata viata. Erau si scumpe, dar nu as fi cumparat oricum, asa splendori nu au ce cauta in apartament de bloc. Oricum, sarind peste regretul de a nu avea casa in care sa bag ce am vazut acolo, o poza de pe scarile „molului”.

Diapozitiv127

Era si un festival al orhideelor, lume multa, vesela, fete cu par verde care trancaneau, am reusit sa trag o poza la un munte de orhidee.

Diapozitiv128

Cu riscul de a fi luata in balon, repet, am mancat mult in locuri cu aer conditionat pentru ca nu era de suportat ce se intampla afara, desi mancarea de strada era multa, generos prezentata si ieftina, fizic nu am rezistat sa iau loc sa ingurgitez peste cu lemongrass la 40 de grade intre esapamente, imi cer mii de scuze celor dezamagiti de prestatie dar in ultima seara am mancat tot in hotel la Thai on 4. Ceva tom yum, aperitive ciudate, curry si de final o cafea „thai style” care mie mi s-a parut oribila, omului i-a placut, care continea un condiment asemanator cardamomului care se chema (care stii thai poate e chiar cardamom, noi habar nu avem) MIUK.

Diapozitiv129

In seara dinaintea zilei plecarii au inceput ploile, mai exact sezonul ploios. Mi-am schimbat total impresia despre expresia „toarna cu galeata” cand am vazut ca intr-adevar, poate sa cada apa din cer in cascade, nu in stropi. Poza nu e reusita, e facuta in fata hotelului, dar nu ma puteam apropia de tornada ca stropea in toate directie, alta n-am.

Diapozitiv130

In ultima zi am vrut musai sa merg la o crasma chinezeasca sa mananc rata Peking, o vazusem scumputa si aglomerata, eram sigura ca e buna. Si a fost, halbele erau congelate cu un dop de gheata pe fund (fundul halbelor, sa nu avem incertitudini), rata altfel de cum vazusem la TV, se servea separat soriciul ala crocant cu castraveti, ceapa verde, clatita si sos, iar din carne alegeai trei modele: supa sau cu doua sosuri. Noi am vrut supa, a fost totul delicios, inclusiv aperitivele, desi nici in ziua de azi nu stiu daca unul din ele a fost din meduze sau mate ori burta de cine stie ce animal.

Diapozitiv131

Pielea crocanta era pusa pe langa niste muraturi usturoiate delicioase, alaturi ne-au mai dat ceva alune fierte si un soi de varza iute si murata.

Diapozitiv132

Spre seara am chemat un taxi catre aeroport, ne-au intrebat daca nu vrem un BMW nou, taxi normal era in jur de 20 de lei, masina smechera in jur de 70. Cred ca nu trebuie sa va spun ce am ales 🙂

Asa ca ultima bere la kil am baut-o in aeroport, eu as importa Singha, e excelenta.

Diapozitiv133

La controlul pasapoartelor am aflat ca Parisul, pentru asiatici, e pe undeva prin Africa.

Diapozitiv134

Ultimii demoni tailandezi:

Diapozitiv135

Si camere (dadadadada) de fumat: in Bangkok

Diapozitiv136

si in Paris:

Diapozitiv137

Mai am ceva de impartasit care m-a bucurat enorm, am vazut piesa de rezistenta a aviatiei mondiale expusa, Concorde. Nu mai speram sa intalnesc avionul asta de care is indragostita, acum trebuie sa ma duc la rusi sa vaz si Tupolevul 144 furat dupa Concorde sa fac diferenta, as prefera sa fie si cu nasul in jos (are geometrie variabila in cioc). Deci iubitorilor de aeronave le dedic Concorde:

Diapozitiv138

La revedere Asia, bine te-am regasit Europa.

Diapozitiv139

De final, ceva cumparaturi, branzeturi din Paris, om cu cap de iarba din Bangkok, ceva alcoale, pasta de durian, ficati bolnavi de rata si gasca. Asa, ca sa nu uitam ca e un blog culinar 🙂

Diapozitiv140

Multumesc celor care ati avut placerea de a calatori alaturi de mine, imi propun ca sa pun poze si din alte tari, desi mi-ar lua ceva timp, dar Malta, Gozo, Istambul, Creta sau Cesme si de ce nu, Constanta sau Paulesti, Buzau sau Glina, ar merita vazute.

Va urez viata frumoasa in continuare.

Drumul berii tailandeze – la o bere

Dupa arsita din barca am poposit la o crasma sub un pod, ascunsa bine dar revelata de tuktuk-ist. Cum, nu il stiti? Iata-l cu palaria mea anti-soare care foloseste atat ca evantai cat si ca pom de iarna.

Diapozitiv108

Aici ne-am luat teapa ca turisti neaveniti, adica a fost de departe cea mai buna mancare si de departe cel mai mare pret, cam patru milioane in banii nostri, localul fiind axat pe fructe de mare si produse piscicole. Am halit ceva scoici cu sos negru, chiftele din crab, cel mai bun tom yum de pana acum, un peste mare fript …

Diapozitiv109

Dupa prima bere, tuktuk-istul s-a luat in freza si a mai comandat ceva care face barbatii puternici si noaptea ii face sa produca plozi sau sa se duca la curve, creveti cruzi cu otet, usturoi si ardei iute:

Diapozitiv110

Dupa a doua bere tuktukist-ul era muci, ne-a invatat cum se zice multumesc (si bricheta si furculita, da’ si noi pe el), cu pronuntia corecta, adica folosirea valului palatin si a dintilor pentru a spune KOP KUM KAAAAAAAAAA (daca esti femeie) sau KOP KUM KAAAAAAAAAAP daca esti barbat. Daca vrei sa raspunzi la multumesc un „cu placere” trebuie sa stii sa pronunti MAI BEN LAAAAI. Eu pronuntam corect MAI si LAAAAI, omu’ BEN si tuktukist-ul ne dirija pe rand, iar chelnerii se prapadeau de ras. Moment in care am pus punct si ne-am carat dupa ce am achitat nota. Spaga nu am lasat ca isi pun ei peste serviciul si TVA.

Asa arata locanta si priviti cat se chinuie in coltul din stanga sa se tina tantos tuktukist-ul care inchidea ochii sa vada o strada in loc de trei 😀

Diapozitiv111

V-am spus ca e un sport extrem pentru un european sa mearga prin Bangkok cu tuktuk. Ei sa vedeti cum e sa mearga cu un tuktukist beat. Oricum i-am dat o guma de mestecat sa nu il lege politia.

Diapozitiv112

Nu sunt multi tailandezi care vorbesc la mobil, pentru ca e scump, asa ca in ameteala lui, tuktuk-istul ne-a dat telefonul de acasa si adresa sa ii scriem. Iata-le 😀 Era asa de vesel ca a uitat ca nu bunghim o iota „Thai”.

Alaturi e un bon cu ce cumparaturi am facut, sa deducem nu stiu ce taxe, ce draci sa deduc ca nici nu mai stiu ce am luat cu bonul cela.

Diapozitiv113

va urma

Drumul berii tailandeze – locuintele lacustre

Am luat o barca numai noi doi, in banii nostri un milion jumatate (lei vechi), in conditiile in care se formeaza grup de turisti sau aveti rabdare sa stati in soare si sa asteptati grup de turisti, se imparte suma la ocupantii locurilor. Barca noastra apartinea unui anume GIGI dupa cum se vede.

Orice ar fi, nu ratati plimbarea asta, e ca lumea de tot.

Diapozitiv80

Ne-am tot intersectat cu un grup de japi care urlau si dadeau din maini la noi, cu ghida in frunte, ceea ce am executat si noi in consecinta (poza are dungile negre de nedeschidere completa a obiectivului, dar trebuie sa ii vedeti pe japi in pofida tehnicii deficitare).

Diapozitiv81

Urmeaza o serie de poze la care nu cred ca voi face decat un minim de comentarii, mi-au placut la nebunie casele de pe apa asa ca le impartasesc cu voi, poftiti.

Diapozitiv82

Diapozitiv83

Diapozitiv84

Diapozitiv85

Diapozitiv86

Sub casa, spuma este de la locuitorii care se primeneau cu sampon si spuma de baie dedesubt, desi doi pasi mai incolo era o teava care aducea dejectii de cine stie unde.

Diapozitiv87

Diapozitiv88

Erau si multe temple pe malul apei.

Diapozitiv89

Cati ca noi, cati ca noi …

Diapozitiv90

Multe case erau mai departe de apa dar aveau un chiosc lacustru pe care multi stateau tolaniti la racoarea apei sau mancand. Nu ma gandesc decat la ce tantarime suportau, pentru ca in Bangsaen pe mine m-au nimicit piscatorii.

Diapozitiv91

Aici erau vanzatoare in barcute, am cumparat un „happy Budha” probabil la pret triplu, am mancat niste rambutan din partea casei si am achizitionat trei beri, doua noi, una barcagiul, preturi negociabile.

Diapozitiv92

Flori pe langa apa:

Diapozitiv93

Diapozitiv94

Diapozitiv95

Market de haleala pe apa:

Diapozitiv96

Si un sport amuzant: hraneste pangasiusul.

Diapozitiv97

Era un chiosc de unde cumparai o paine cu doi lei (in lei romanesti tradus) si dadeai nebunilor sa pape. Cu grija, ca daca apropiai mana de apa o mancau si pe aia, era o viermuiala, pestii se adunau cand venea o barca, banuiesc ca cei ce intretineau afacerea se alimentau cu pangasius bio hranit de turist. Oricum, mi-a placut sa hranesc pestii, suma nu era exorbitanta, luati pangasius bio.

Diapozitiv98

Temple si locuinte:

Diapozitiv99

Diapozitiv100

Casele abandonate erau inghitite instant de o vegetatie de jungla.

Diapozitiv101

Locuintele erau impodobite care mai de care 🙂

Diapozitiv102

„Ia sa ma duc eu la vecina la o cafea”

Diapozitiv103

Pe apa, ca si pe strada, sunt bulevarde, strazi si alei.

Diapozitiv104

Pomii astia mi-au placut enorm, stiu ca au mai aparut in poze dar am zis sa pun si fotografia asta:

Diapozitiv105

Nu se vede bine, ca a fugit, dar in apa erau niste varani, adica un varan, nitel curios dar mai degraba fricos.

Diapozitiv106

O ultima locuinta lacustra cu bucatari de gips care va spun: la revedere, va urma.

Diapozitiv107

Drumul berii tailandeze, o parte din Bangkok – continuare

Rasarit canicular in poluarea orasului, azi se preconizeaza o zi haioasa.

Diapozitiv62

Am vrut sa vedem palatul, asa ca am plecat devreme, insa era ziua lui Budha (de nastere sau de nume cred) si numai tailandezii erau acceptati, initial nu s-a comunicat ca dupa ora 12 putem intra la palat, chestie care nu s-a intamplat pentru ca atunci s-au trezit regele si regina sa se duca sa se roage la Budha de jad, dar pana acolo mai este. Ni s-a recomandat un tuktuk si ceva magazine scumpe, am ales tuktuk-ul si (o sa ii zic generic) tuktukistul care ne-a devenit amic si care a avut grija de noi intreaga zi. Numele o sa il pun intr-o poza ca nu vreau sa imi scrantesc degetele, un tip simpatic foc, tatuat, de 24 de ani cu trei copii (monkey boys cum a zis el), primul nascut cand el, tatal, avea in jur de 15 ani. Asia e un loc ciudat.

Cu fata arsa de soare, inarmata cu un prosop ud (e o idee buna in sezonul asta sa umbli cu prosopelul si cu sticla cu apa la purtator) am luat loc in tuktuk si ne-am inceput calatoria. E un act de curaj sa calatoresti cu tuktukul prin Bangkok 😀

Diapozitiv63

Fiind sarbatoare, in cateva temple se intra gratis, primul in care am aterizat avea un mare Budha auriu in capul caruia te puteai urca pe niste scari. Cum nu eram nebuni la cap sa facem asta la 40 de grade, l-am pozat de la baza.

Diapozitiv64

Cateva imagini din templul lui Budha cel inalt:

Diapozitiv65

Diapozitiv66

Un cimitir din templu, adica o vitrina cu urne de portelan tare frumoase pe zidul care inconjura templul:

Diapozitiv67

Oamenii daruiau flori de lotus, betigase parfumate si bani, peste tot erau cutii de donatii. Inclusiv la hotelul la care am stat care construia din donatii scoli. Am dat si noi bani pentru copiii tailandezi care m-au impresionat fara ca ei sa doreasca asta, muncitori si seriosi.

Diapozitiv68

Diapozitiv69

Aici se executa un ritual pe care l-am vazut in alte temple dar nu l-am inteles, se puneau monede dintr-un borcan in altul, si tot asa, ca sa imbunezi zeii sau demonii. Sau dracu’ stie.

Diapozitiv70

In general in locurile pe care trebuie sa urci cateva trepte din temple, inclusiv in chioscurile de odihna, nu e permis sa te cocoti incaltat. Asa ca e de preferat s anu aveti ciorapii puturosi la voi cand vizitati.

Diapozitiv71

Soferii de tuktuk primesc bonuri de benzina daca intrati in magazinele la care va duc ei, acestea sunt de toale de lux sau de bijuterii, daca nu sunteti porniti pe cumparaturi si cititi aici nu va trebui ca dupa cele trei experiente cu toale si inele sa ii spuneti baiatului ca ii dati banii pe bonuri numai sa va duca sa vedeti ce e de vazut. E de preferat sa gasiti un tuktuk-ist oficial (au uniforma cu numele brodat pe ea) care sa bagauie nitel engleza ca sa nu pierdeti ziua.

La urtmatorul templu la intrare se vindeau pestisori in pungi in care era si o moneda, cica daca cumparai o punga cu pestisori aveai noroc. Nu am cumparat.

Diapozitiv72

Diapozitiv73

Asta era o toba al dracu’ de mare.

Diapozitiv74

In templul propriu-zis nu aveau voie sa intre decat tailandezii, asa ca poza cu ceremonia e facuta de tuktuk-ist.

Diapozitiv75

Ne-am plimbat in jurul palatului regal (ala ne ducea pe niste alei si stradute pe care nu as fi ajuns in veci de capul meu).

Diapozitiv76

Tocmai se schimbau florile din jurul palatului care se inlocuiesc, daca am inteles bine, saptamanal.

Diapozitiv77

Inainte de a da pas magazinelor de lux am apucat sa fotografiez intr-o fabrica de pietre pretioase dotata cu magazin si cognac din partea casei si prezentata de un ilustru tailandez homosexual, inalt, cu unghii foarte lungi, ni s-a povestit din ce tari venea fiecare pietricica dar nu m-a interesat foarte tare.

Diapozitiv78

Diapozitiv79

Asa ca dupa ce am trecut si prin cosmarul vizionarii a cinspemii doosute de inele, cercei, bratari si diamante de zeci de carate, am convins tuktuk-istul sa ne duca sa ne plimbam pe canalele Bangkok-ului cu barca, deci … va urma 🙂