Chefs Experience

Ce chestie, cand am dat pe gogu ca sa va dau link la pagina lor oficiala, am vazut ca e cam asa: chefSEXperience. Nu ma prinsesem, misto.

Din motive lesne de inteles (sau nu), cronici de crasme nu fac, am citit insa o droaie, blabla si blabla, asa ca o sa scurtez. E un local care mi-a placut si la care as mai reveni. In primul rand mi-a placut mancarea, ca pentru aia m-am dus.

Tot pe foarte scurt asa, chelnerii OK, rodati, am asteptat mult pentru ca era full (s-au scuzat si, hei, cum zicea un drag om care ne vegheaza, cine stie sa manance, stie sa astepte), decorul si zumzetul sunt la fix, nu il vad prea de familie, desi erau si copii, minusurile, minore, as prefera sa functioneze zavoarele de la usile de la buda si sa arunce cineva macar din cand in cand chistoacele din scrumierele de afara, cam atat.

Preturile sunt normale pentru ceea ce ofera, alcoolul este scump, deci de lalaiala pana se urca scaunele pe masa daca va permiteti, daca targetul este sa haliti scocile lui Scarlatescu (bune, corecte, ce trebuie) sau minunatii creveti, ori un burger, doar sa clatiti valul palatin cu ceva  compus organic hidroxilic, fara sa il deranjati pe Bachus, cum ziceam, e ce trebuie.

Lumina nu e buna pentru poze cu sapuniera mea, dar asa, doar informativa, iaca:

Slide18Slide19Slide20Slide21

 

Cum spuneam, as mai reveni.

Trecem in revista si de pe langa casa omului si de pe strazile metropolei (mucenicii sunt de cumparat, doar asa de o chestie, iar in farfurie e ce am furat eu din mancarea Casandrei, supa de curcan cu legume si paste foarte proteice).

 

Dati pe poze pentru slide show, merita sa vedeti mai mare ciobanescul ala frumos si niste cladiri de prin zona Grivitei (pareta dinspre Victoriei).

rororo

La multi ani Romania

Adica da, am facut fasole,  cum ar veni noi serbam in fiecare zi  ziua tarii, cu surprize sau nu. Am poze, din paacte le pun mai rar, retete nu am ca nu e blog culinar, e mancare banala, de orice gospodace, dar in cantitati mai mari pe alocuri.

Hai cu pozele la jurnal.

Prima e haioasa, ca in ziua libera am scos crenvustii pe schela (da, nu s-a terminat, povestea continua) si s-au zbarcit ca … nu zic, poate imi blocheaza astia conturile, s-au zbarcit si gata.

 

Slide1

Mi s-a reprosat acasa ca nu am mancare de ziua romaniei, gen fasole cu carnati, ciolan, ma-sa ghem, apai facui, ce era sa fac, cu fasole gata fiarta si carnati luati la reducere, deci in cinci minute gata oala.

Slide2

Pai ce are? E fasole, e carnatz, hai, la multi ani.

Slide3

Am mai gasit la oferta si niste porcule, facui o pomana, asa, ca de schela, cu bere in loc de vin. Comentezi?

 

Slide4

Ei, dupa ce a inceput munca, na, ce sa zic, de la capat, buna dimineata, deja iubesc terasa aia si poluarea si avioanele si ciorile care sparg nuci pe terasa.

Slide6

De prin batatura, din nou prajitura Casandra.

Slide7

Eu tot incerc sa variez, dar ma jur ca magistratii astia sunt invatati cu zeama de fulgi cu vegeta si cartofi congelati, ma rog, nu discutam despre natura umana a unor clienti ca iese de un roman, eu va arat doar asa, ce am mai facut, deci clatite umplute cu carne si un sos picant.

Slide8

Chilaf (din ala banal, chilaf ii zicea bunica).

Slide9

Coaste cu lamaie si rozmarin (si vin).

Slide10

Si multe altele (am impresia ca trebuie sa dati pe poza si inrta acum mai nou intr-o galerie cumva cand atasez mai multe poze, ca pe feisbuci, ca de aia intru rar, cand schimba astia interfata ma ia lenea la postat).

Slide11

 

Slide12Slide13

Amu na, in general mancaruri simple, cum ziceam, neavand rol de blog culinar ci doar de jurnal, nu am ce marete retete sa pun, coastele alea au fost misto si nici nu am jumulit tare rozmarinul si cand imi amintesc mai fac poze. Acum fiind post, cum mai ziceam, toti magistratii si miliardarii sunt very credinciosi, asa ca jumatate din potol e fara carne si sa faci zilnic atatea feluri fara carne, imi cam screm creierii. Multi se stramba, unii nu halesc mazare, unii nu suporta tarhon, unii is alergici la te miri ce, cred ca si la cantat de greiere, dar asta e jobul, in general bucatarii (vorbesc de cantinisti ca mine) primesc mereu critici, nu laude, rar de tot sa spuna vreun infumurat din aia ceva de bine, dar eu vad cum vin inapoi farfuriile la spalat,    ala e cel mai mare compliment, cand vin linse. Nu spun ca nu mai exista si rateuri, nu suntem a la carte, dar in general, vin linse, cat ar fi de infumurat vreunul, daca linge farfuria, i-a facut un compliment, asa ca le multumesc oriunde ar fin, in orice turn de fildes.

Cu complimente si celor care mai au rabdare sa intra, sa citeasca sau sa se uite doar pe poze (mie imi place sa ma uit pe poze), autoportretul „artistului” dupa ploaie 🙂

Slide16

Era sa dau cu rororo inainte sa va arat o mizerie de supermarket, fasolea in punga, normala, fasolea fiarta, pe alocuri a inceput sa arate a extraterestru, ce o      avea in ea, nu stiu, a trebuit sa aleg nenorocirile astea din restul de fasole, parca era tratata cu ceva chimicala care s-a colorat la fiert, sinistru, cu cat iei marfa mai ieftina, cu atat mai mult platesti, de asta ma conving de la o zi la alta (vorbesc de cantitati mari, acasa e altceva). Pierderile cu marfa proasta, cartofi, ceapa, fasole, varza, fac efectiv sa tai mult din profit. CHiar si la preturile noastre mici, daca arunci jumatate ca sunt stricate pe interior iesi mult mai scump decat daca iei ceva la pret normal. Si e tare multa marfa proasta pe piata.

Sa va arat extraterestrii (era alba, deci nu asa e fasolea, sa ne intelegem).

 

Slide14Slide15

Acum abia (am scris mai mult ca na, se aduna,  incerc sa fac si poze cu flora urbana, sa vedem cand pleaca suedejii).

Marele Zid

Nu mai fusesem de mult la Marele Zid Chinezesc, localul de pe Vasile Lascar, acum aveam si aparatul cu mine, am zis sa fac si cateva noi comentarii. De cand a fost preluat, decorul, acelasi stil chinezesc kitch dar foarte curat fata de cum era. Sa pun cateva fotografii facute intai si intai cu mancarea. Prost facute, tarziu mi-am dat seama ca era setat prost aparatul, dar de un reportaj, merge.

Orezul acum ni l-au adus in niste vase care l-au pastrat cald pe toata durata mesei. In zare sunt „furnici in copac”.

Vita cu legume pe plita incinsa si frigarui de oaie.

Coaste de porc cu usturoi (bune).

Unul din favoritele mele, carne picanta in cosulet de cartofi.

Si ce imi place mie cel mai mult la ei, peste cu sos de soia (sau tot la fel facut dar cu sos dulce-acrisor, acum a fost picant). E si unul din cele mai scumpe feluri, dar bun.

Am mai avut pachetele de primavara si coltunasi, cafea, inghetata prajita si ananas pane plus cateva beri (sa tot fi fost vreo patru de om, deci cred ca vreo doisprezece), apa, limonada, 350 de lei cu tot cu spaga.

Chelnerul de azi era nitel cam nervos si in general exagereaza cu amabilitatea, schimbau intr-un ritm draconic scrumierele, intrebau daca mai servesc (pai cam da, atata timp cat nu am pus tacamurile sau betele intr-un mod in care e evident ca nu mai mananc si cand mai e mancare pe masa, cam da). Eu mananc destul de incet si cu pauze de tigara asa ca au sacait nitelus dar nu din cale-afara.

Inca un minus (pentru mine 😀 ) berile sunt numai la 0.33.

In rest totul e ok si, cel mai important, mancarea foarte buna, de altfel alaturi la Templul Soarelui nu ma mai duc decat cand am chef de Huo Guo, ca la Marele Zid nu au.

hard roc aleluia

Brasovul culinar, partea a doua

Buun, alaturi de Scottish Pub e o dracie care se cheama Casa Hirscher, auzisem de ea ba de bine, ba de rau, cum ne-am intalnit cu un prieten care o lauda am zis sa facem o incercare.

Nu pot sa spun ca e unul din cele mai nasoale locuri de incercat, mancarea e decenta, prezentarea de fitze. Dar cu cateva exceptii bucatarul mi s-a parut neinspirat (ah ce greu e sa ajungi la textura perfecta a carnii gatite exact cat trebuie) insa cel mai rau au dat chelnerii, niste moace plictisite ar fi de inteles, dar un serviciu mai lent nu cred ca am mai vazut vreodata, a durat enorm pana sa ne aduca listele, mancarea, de schimbat scrumiera nu mai zic, mai avea putin si dadea pe afara.

Localul cred ca atrage prin aspect, palmieri, cale, dragut dar cam putin pentru preturile cam mari.

Asadar s-a luat supa-crema d elegume (era mai mult de spanac, dar ok), un antipast d’ala mixtu’ din care lipseau cele promise in meniu, bucatele de pizza, ca sa nu mai spun ca la atata salam nu ne-a intrebat nimeni daca vrem o bucata de paine si chelnerii erau greu de prins, ravioli cu spanac si ricotta cam ciungosi, umplutura destul de insipida …

… la cele ce au urmat, sosurile, aranjamentele si garniturile au fost ok, carnea de porc cam tare, coq au vin bun, departe insa de reteta initiala, porcul afumat tot cam talpa si curios, la toate felurile era aceeasi garnitura de legume pai puse motz (bune, nu zic nu, dar nu cred ca la trei mancaruri diferite merge acelasi mot) si acelasi tip de choux cu salata infipta in varf.

Ma rog, a mers (nu a justificat preturile), oricum cel mai suparat a fost amicul ce ne zisese ca e misto acolo, la el a durat o ora sa ii aduca o inghetata, cred ca e complicat, pana au prins-o, jumulit-o, intarcat-o. Si mai era saracul si in pauza de masa.

Oricum eu pe la Hirscher greu de crezut sa mai dau, am dat o poala de bani pe niste mancaruri foarte frumoase asa la prima vedere, da’ nu ma incalzeste ca mi se prezinta totul in farfurii tip OZN ca doar nu le iau acasa. Poate pe banii altuia sa ma mai prinda pe acolo.

Asa ca seara am razbunat banii dati cu uleioasele gogsele de la fitzoshica, cate o bomboana din cele luate mai devreme, bere nemteasca si ciorba de burta primita de la dragurii nostri vecini.

Ultima zii a anului, la targ, am fost pentru porumb fiert si carnati albi cu mustar dulce si varza, sa ne simtim nemtzi, ce palaria lu’ Hector.

Aho aho, ura, poc poc, alcool, lume ca la balamuc in piata, bubuieli, pocnitori. 2010.

Apoi hai la patinuar sa vedem ce e acolo cu revelionul pe gheata, dar pe la unu se cam sparsese gasca, nu am putut sa nu remarc minunatele bude asezate chiar la intrare, haioasa sigla.

Asa ca am incheiat in poiata cu sampanie si ce mai aveam prin frigi plus un carnatz de la targ din vitel crud afumat. Gud asa.

Ziua urmatoare am ales o pizza si ceva carpaccio si caprese (fade rau rosiile de se gasesc acum) la Venezia care e langa Casa Roma si au cam aceleasi preparate ca au acelasi proprietar. In locatiile astea mereu se mananca bine, desi cica italian, chenerii tineri si draguti, locatia curatica, modesta, preturi decente.

Bineinteles ca ne-a mancat curiozitatea (si bine a facut) sa vedem ce mai au cei de la Faberge bun, in afara de Sauvignonul Blanc de Segarcea care stiam deja ca e minunat.

Totul a fost foarte bun, ciorba de perisoare, scoicile gratinate (ceva exceptional, greu dar bun), muschi de porc in piper, suculent, cum trebuie, sote picant de pui, la fel, bun.

Dar de departe cel mai tare mi-a placut ficatul (de rata cica) in sos cu pere. Un deliciu.

Afara a inceput dezmatul zapezii.

Am hranit porumbeii cu painea pe care o mai aveam, in drum spre … Faberge unde a urmat sa mergem cu prietenii care au spus ca era bun la Hirscher, sa le aratam noi lor 😀

Supa de curcan, nelipsite scoicile, calamari pane, muschi de vita „Oscar”, toate bune, muschiul putin prea bine facut pentru gustul meu dar nu l-am comandat eu 🙂

Ficatul de data asta a fost putin prea crud, ceva deserturi si un pastrav, vin, calm, liniste, tot ce trebuie.

Minusurile locantei pe care le-am descoperit: la baie chiuveta este foarte inalta si se deschide invers apa, m-am stropit de fiecare data. Bucataria trebuie sa fie undeva aproape de sala de mese si nu are o aerisire prea buna, cateodata miroase a mancare binisor.

Am gasit in inghetata o bucatica de plastic si in votca frimituri 😀 Cam atat, daca era totul perfect era ireal.

Finalul periplului nu putea sa aiba loc decat la Scotish, la un biliard si o bere ciudata. Am aflat astfel ca se va inchide si se muta la Bucuresti, le doresc succes.

Drumul catre casa (nu am facut eu poza, ca eram ocupata cu covrigu’).

Dupa atata dezmat am facut o supa din toate legumele posibile (praz, gulii, morcovi, albitura, telina, cartof, fasole, ceapa, ardei …)

Cu putin ulei de masline si o tenta de parmezan si in castronelele luate dintr-un magazin splendid de ceramice si nu numai de pe strada cu masini de langa piata sfatului, cu cea mai simpatica proprietara/vanzatoare si cu preturi decente.

Acestea fiind zise, un 2010 mai bun ca 2009 va doresc.