Mancarica de cartofei …

… cine-i mananca pe ei? Mai stiti cartea pentru copii cuminti, cu ursuletul Archibald? Nerelevant de fapt ca oricum nu se aplica la noi, doar mi-am amintit cand am facut o mancare de cartofi si sa va zic si voua cum am comis-o, ca nu stiu daca am mai facut asa. De la o vreme dupa ce mananci scleroza suferi de mancare de cartofi.

Am avut ceva afumatura, plus ce am mai cules de pe tarla, am facut mai intai un sos, afumatura, ceapa, ardei, putin usturoi.

Am stins cu vin sec, am adaugat rosii tocate, boia, foi de dafin si piper (sare cred ca am pus la inceput).

Ei bine, sosul asta l-am pus peste cartofii pe care i-am curatat, spalat, taiat si i-am pus sa fiarba separat cu apa cat sa ii acopere. Am lasat totul impreuna si aia a fost. Cartofii, foarte noi si foarte rosii, chiar daca par beton, sunt chiar prea fierti, nu va lasati impresionati, nu tot ce pare tare in poze nu e si flescait in realitate.

A, da, am pus si marar, mult marar.

Altfel, am avut onoarea sa fac o mica masa cu prietenii, la oboseala asta inseamna ca unu’ a venit cu painea si desertul, altul a pus gramada niste frigarui gata marinate pe niste cartofi, a facut un sos de iaurt cu usturoi si aleluia.

Painea si cel mai bun cheescake (NY style) pe care l-am mancat vreodata sunt facute de Elena.

Paste cu sos de legume

Iar am adunat poze gramada, cum stiti, pozez toate tampeniile si orice cartof prajit dar ma straduiesc sa pun in prim plan ceva ce ar putea fi o reteta. Sau o idee. Stiu ca nu am retete fabuloase, gen savarina la tava, dar ma distrez scriind, pozand, ba chiar ma relaxez si chiar ma bucur ca in general vizitatorii mei sunt iubitori de aberatii si de animale.

Azi totusi incerc sa va redau o reteta simpla (eu am facut pentru pachetel) si, pe masura ce descopar ce poze am mai salvat, va mai spun eu despre ce e vorba.

Pentru pastele astea am inabusit mai intai niste ceapa, usturoi, morcov si un sfarc de sare.

Am adaugat dovlecel taiat marunt si am lasat in pace totul sa se formeze un sos.

Am adaugat niste rosii cherry (dezbracate de pielita), vin roze demisec, oregano si piper.

In sosul format am pus pastele fierte numai pe jumatate, ca sa se combine si cu sosul (ma repet, scuze). Si am mai lasat pana s-au facut gigea. Facut gigea este un termen pe care numai maestrul Pastorel l-ar putea intelege, stiu.

Am mancat o parte si mi-am pus si la pachet ca sunt nemaipomenite si la temperatura camerei.

Restul pozelor le rezum in putine vorbe (dar va avertizez, sunt cartofi, cartofi, poate si niste varza): pui condimentat cu ce mi-a cazut in drum (curcuma, boia, piper, sumac, praf de usturoi, cimbru …), alaturi de cartofi prajiti – testez tot felul de cartofi de pe piata, de aia e cu cartofi; salata de cartofi mici de tot facuta de vecina-mea, varza calita simplu, cu nitica afumatura si peste care am pus un borcan de varza calita murata de la Olympia (nu e rea deloc dar e foarte acra, sarata si condimentata pentru gustul nostru, in combinatie cu varz adulce merge); un Bogdan Popescu – crenvusti si cartofi prajiti; si inca o salata de cartofi pentru pachetel: cartofi, porumb fiert si apoi copt pe grill, ceapa, masline, ulei, otet.

Ce mult am scris, trebuia cu liniute sau bulinute …

Si de prin gradina, acum am mai multe flori, pozele au vreo saptamana. Nici frunze nu mai sunt asa de multe caci multe familii au facut sarmalute saptamana asta.

Dovlecei neumpluti

Aveam chef de ceva usurel, dovlecei umpluti dar de post, fara carne, asa. Dar aveam si lene abisala. Si am comis cele ce urmeaza, cu mentiunea ca daca iei din toate odata, in cavitatea bucala se formeaza fix dovlecelul umplut. Dar el nu e umplut, e neumplut.

O sa vedeti in urmatoarele poze mult efrunze de vita de vie, le folosesc pe post de hartie de copt ca am asa de multe ca imi intra in casa, ocazie cu care am o idee de milioane (am testat cu niste cartofi cu kaizer), cipsuri de frunze de vita de vie. Va zic din start ca alea de kale sunt nimic, de o mie de ori mai bune astea de vita de vie.

Asa, dar sa revenim la nereteta de azi.

Am pus la cuptor dovlecei taiati, i-am presarat cu un amestec de condimente (aici e dupa cheful fiecaruia), am pus si niste rosii pe ei, marar si ulei de masline.

Le-am pus si putina apa si am dat la cuptor. Orezul l-am calit cu putina ceapa apoi am acoperit cu apa (cam 1/3). Am pus si unt. Daca o ardeti vegan, nu puneti, oricum am pus foarte putin.

Pai gata reteta 😀 Cand sunt toate gata le puneti impreuna, orez, dovlecei, sosul din tava si nist eiaurt si aia e, dovlecei neumpluti.

Am luat-o mai light ca ieri facusem un burger (iar), drept ca doar vita si in loc de maioneze un amestec de iaurt si mustar, dar totusi.

Acum sa va spun cum am ajuns la ideea de cipsuri de frunze de vita de vie. Am facut niste cartofi, mai intai fierti putin, apoi trasi la tigaie cu nitel bacon (aveam in plus si din ala) si apoi dati la cuptor cu nitel cascaval pe deasupra. Firest, pe frunze de vita de vie, tot o sa fac ghidusia asta, nu doar de gust, dar ma napadeste si mi-e mila sa le arunc.

Ei bine, cand s-au gratinat, s-a topit cascavalul ala peste kaizer si frunzele au devenit crocante. Dementa. nu stii ce mananci, sunt delicioase, o sa incerc sa fac efectiv niste cipsuri din frunze, sa vedem ce iese.

Acum poze din gradina, dupa ploaie si gata.

Cartofi cu ardei si rosii la tigaie

In Calabria e o reteta cu nume misto: „patate e pipi” si as fi vrut sa ii zic asa retetei mele dar cica e deturnata bine de tot, deci nu e patate e pipi.

Daca nu o garnisiti la final e chiar de post, vegana, rau vegana nu e dar curand presimt ca se vor manca si cartofi cruzi pe langa papadie, ovaz si stir, deci nu se stie.

Asadar intr-o tigaie am pus cartofi, ceapa verde, usturoi, rosii si ardei gras. Si putin ulei.

Varianta A: rumeniti acum si inabusiti, varianta B, inabusiti si lasati sa scada pana se rumenesc. Am ales varianta B.

Am pus putin vin, niste apa si am lasat cu capac aproximativ 15 minute (cam asta e timpul in care fierb cartofii, depinde de soi). Oricum daca nu sunt facuti mai adaugati apa si lasati in pace. Cand sunt facuti cartofii se lasa la rumenit.

Asta e varianta in care va prefaceti ca va imprieteniti cu Al de sus numai in anumite perioade din an (in traducere, de post, vegana).

Mie mi-a convenit cum vedeti in imagine.

Cu smantana si muraciuni, da.

In rest, ce am mai gatit, ce am mai primit, o chiftea de test (am tocat niste carne, sa vad ce am facut), o chiftea primita in dar, clasica, mai buna a lor, paste cu branza si stafide, ciorba de perisoare (in poza e doar o verisoara).

Plus chestii verzi