Bulete de parmezan

Am vazut reteta la Teo si, cum ma intriga chestii atat de simple, am zis sa vad daca e adevarat. Si a fost mai mult decat credeti.

Reteta originala (inclusiv cu pasi si cantitatile date de ea, vedeti si cum se leaga si se fac bilutele, aici )

Eu am avut gramada sase albusuri ramase de la liezonul ciorbei de burta, deci am folosit aproximativ doua albusuri (ca nu imi dau seama cate am turnat din galetusa) si 150g de parmezan gata ras (nu atat de comoditate cat de pret).

Am batut albusurile spuma (nu ca la bezele, cat de cat), am amestecat, am facut bilute si am pus la prajit in ulei foarte bine incins.

Chestie foarte haioasa, gogoselele se intorc efectiv singure cand pe o parte, cand pe alta pana sunt facute. Toata operatiunea (gogosi + prajit) dureaza extrem de putin, mai ales daca aveti ajutoare la facut gogoloaiele.

Pentru ca sunt si haioase si se fac si la foc mare, le-am pazit, in cateva minute au fost aurii, le-am scos cu paleta (sunt foarte moi cand sunt fierbinti) si le-am lasat la scurs.

Sunt exceptionale reci (si gluten free, da?).

In sexyune sunt aerate sau foarte aerate, unele.

Cum ziceam am facut si ciorba de burta, cum o fac de obicei, nu mai insist. Am uitat sa iau gogosari asa ca am murat rapid un ardei gras rosu si a iesit foarte misto (apa, otet, sare, zahar, intr-o zi erau gata, ca i-am taiat de cruzi direct fasii).

La copiii cuminti a venit si Mosu’.

Cu branza

Din start va spun ca nu e branza de la „sibieni”, evit cu gratie branza „de Sibiu” pentru ca sunt convinsa ca nu toti sibienii au oi si fac branza, la cati „sibieni” s-au aciuat prin pietele bucurestene ar fi ramas bietul oras singur cuc.

E o branza veche de oi de prin Ialomita, de la o taraba de la piata Trapezului, buna, pretul nu e mic, e doar corect. Si prima chestie pe care am facut-o au fost dovlecei umpluti cu branza. Aveam in plus. Dovlecei.

Am scobit dovleceii, i-am presarat cu sare, i-am lasat la scurs, timp in care am calit nitel umplutura, apoi am amestecat-o (racorita) cu branza, marar si oua.

AM umplut dovleceii scursi si stersi de apa, am pus pe deasupra mozzarella si ardei gras (doar pentru culoare, nu are treaba cu gustul) si am dat la cuptor la foc mediu pana s-au rumenit.

Calduti i-am pus pe putina smantana.

Reci, i-am ciugulit in drumurile prin si dinspre bucatarie.

Sexyune.

Din aceeasi branza am facut niste pateuri, doar cu branza rasa si putin ou, intr-un aluat Bella (refrigerat).

Cel mai simplu mod de a face mini pateuri e sa pui umplutura intre foi si sa le tai cu forma ondulata. Parerea mea.

Sexyune

Ce am mai comis in rest: am fiert niste peste la cuptor (din greseala l-am pus intr-un vas prea mic, de aia), rece l-am mancat cu o salata de cartofi, simpla si destul de dietetica, am facut si profiterol, inghetata si chous-uri de cumparat, ciocolata topita din diverse resturi de ciocolata, frisca batuta din frisc alichida din lapte. Decent.

Si oarece plante, fie inflorite pe pervaz, fie luate cu japca din parcare (nu m-am putut abtine sa nu iau niste varfulete din benzinarie slash Lidl, erau oricum imense tufele si am luat cu grija, sa nu se vada, sa nu ranesc, mai mult m-au ranit ele pe mine cu spinii).

Pui cu taitei

Stilul ala asiatic de taraba, chow mein, ramen, cum vreti voi sa ii ziceti.

S-a nascut din dorinta de a folosi supa ramasa de la gaturile de pui fierte ieri. Si am adunat ce se mai vede, piept de pui, un ou, ceapa rosie si verde, usturoi, ghimbir, morcov, telina. Plus un pachet de taitei.

Si acum rezumat: am pus supa la fiert cu legumele deshidratate din pachetul de ramen (am aruncat pliculetul cu MSG si am fiert taiteii cum zice pe ambalaj, patru minute).

Am prajit mai intai oul separat, apoi am pregatit tot ce imi trebuia, oul, legumele, pieptul de pui dat prin amidon si amestecat cu usturoi si ghimbir, cepa verde si patrunjel.

Am schimbat nitel la fata mai intai puiul, doar putin, nu l-am gatit de tot ca se va mai intalni cu focul si nu il vrem talpa.

L-am dat incolo si am pus in tigaie legumele, le-am zapacit la foc mare. Am pus inapoi si puiul si condimente dupa cheful meu (sos soia, sos de peste, nitel sos dulce acrisor, piper, 5 spices, niste paprika afumata), am mai amestecat putin apoi am facut marea unire, am pus si supa cu taitei si oul.

Am adaugat ceapa verde, patrunjel si ulei de susan si am stins focul.

AM amestecat totul bine si aia e.

Ca la coltul strazii in Bangkok.

Glumesc, aia mananca iute de iti sar ochii din cap, deci ca la Jackie Chan la mall mai degraba.

Foarte buni si taiteii astia, mai am de testat vreo cateva modele.

In rest, am mai facut niste macaroane cu branza la cuptor, dar nu dulci. Cu telemea veche de oaie, branza proaspata si cu mozzarella pe deasupra, plus ceva marar in compozitie si ou ca sa lege. Misto de ciuguleala.

La capitolul pofte, nu m-am abtinut si am facut o mini farfurioara cu fasole batuta, carnat, muraciune si ceapa rosie. Asa, nitica.

De final am observat ca toamna e inca verde.

Bunatati

E, daca nu mai deschid blogul o saptamana, ce sa vezi, s-a schimbat iar wordpress, nu pot sa vorbesc urat dar am niste vorbe „dulci” pentru astia care schimba rafturi, formate si aplicatii.

Ma rog, sa vedem daca imi iese de o postare. Din motive bine intemeiate intru rar, asa ca inghesui toate amintirile si incep cu ce am facut cand am serbat-o pe prietena Adriana. Ne-am destrabalat nitel (ne-am detoxifiat apoi cu dovlecioi).

Am avut mai intai un mic aperitiv, apoi gratare si un pui mic la cuptor. O sa radeti dar cam toate bunatatile sunt gasite la cutia milei, inclusiv branzeturile.

Am marinat pulpe dezosate, puisorul (cu diverse dar la absolut totul am pus usturoi din belsug). Si pentru a nu petrece mult timp departe de prieteni am facut aripioarele si pulpele „sous vide”. Glumesc, nu am scula din aia imersibila, efectiv carnea pusa in condimente, usturoi, bere, am sigilat-o intr-o punga cu fermoar si am tinut-o in apa la foc mic sa fie patrunsa. Focul tinut mic sau stins si iar aprins pana sa apuce sa dea in clocot, am imitat un sous vide a la moi asa 😀 Desi nu poti controla exact temperatura, experimentul a reusit.

Am pus ce era de pus pe gratar, am avut si painici proaspete facute de Elena (nu stiu sa ii dau tag la blog dar stiti voi despre care Elena e vorba).

• 

• 

• 

Si sarbatorita noastra.

Pentru ca nu am rabdare si chef de tampeniile wordpress o sa inghesui ce am mai gatit sa ne tina o saptamana, zama si ghiveci bazate pe un mare dovlecioi. Iaca pozele, promit ca intr-o data ulterioara o sa imi fac rabdare, dar deja ma enerveaza (mai ales c anu stiu ce format sa aleg, trebuie sa vad cum se posteaza).

Din categoria nu e pasare ca pestele, Benji al meu are un musafir, Luna. Care Luna este tot baiat dar probabil ca e gay dupa nume, nu stim, nu am riscat sa incerc sa imprietenesc doi pesti luptatori.

De frumos, e frumos ca Benji.

• 

• 

Ia sa vedem ce a iesit cu postarea asta ca eu am ametit.