Facut dupa gustul meu, cremos dar nu ciorba, cu ceva scurtaturi dar excelent.

Nu, nu am spart pusculita, fac rar risotto deci am Arborio in casa de pe vremea in care costa cat orezul de il dau acum la caine. Iar branza, ei bine, la cutia milei, 7 lei patru bucatele din asta ca in poza, zic eu ca e un pret chiar decent:

Da, aia e palma mea, lucrez in fabrica, asa se intampla cand stai 8 ore cu mana pe solutii care au temperaturi de aproximativ 100 de grade celsius, imi cer scuze ca nu sunt palme de fotomodel dar nicio crema din lume si din reclame nu te scoate papusa cand muncesti „pã flux”.
Risotto, apai metoda clasica si ingredientele dupa cum urmeaza: am calit usurel niste ceapa si telina (am vrut sa o ard imaculat, nu am pus chestii colorate), am adaugat orezul (Arborio) si l-am calit si pe el. Am stins cu vin alb sec si am lasat pana s-a evaporat alcoolul si vinul a fost baut de orez.
In loc de supa am pus o lingura de baza pentru supa de pui (din aia eco-bio, fara e-uri, buna, putin cam sarata dar nu am pus sare aproape deloc la preparare) si apoi am adaugat apa fierbinte pana s-a gatit orezul.

AM luat vasul de pe foc si am adaugat unt si branza in cauza si am omogenizat.

Cremos. Mie imi place mai rasfiert dar a iesit cam ca la carte bobul de orez, acidental.

Si sa va zic ceva, mie imi place mai mult rece decat fierbinte. Ma rog, la temperatura camerei.

Altfel, pentru pachetel (si pentru ca aveam in plus niste piept de pui si burger de porc), am facut un soi de nuggets (ca forma, ca aluatul tot cu bere l-am facut), mini-burgeri si chiftelute din burger date prin aluatul de la pui. Gingiumingiu.
