Supe crema si pasta de ton

Pentru bebelusul din tine. Sau ce faci cand medicii in loc sa rezolve buba te pun sa mananci de parca nu ai avea dinti in gura. Dar sa nu vorbim despre medici, sa va arat intai supele.

Prima e cu de toate si gulie.

Mai exact cam tot ce vedeti pe tavita asta:

Dupa ce le pasez le dau si prin sita, sa iasa asa, catifelata. Si sa nu gasesc coji sau cojite sau samburi sau pielite sau ate.

Am mai facut zilele trecute o supa misto, din asta as putea sa beau cu bidonul. Din cozile ramase de la sparanghel in principal si in rol secundar nitica ceapa verde, dovlecel si albitura (fara morcov, fara nimic rosu). Bai ce misto a iesit.

Sa va arat si pasta de ton cu ou.

Ingredientele sunt fix cele din poza, puteti plusa cu sare, piper, chestii iuti, eu nu ma bag.

Asadar un ou fiert, o cutie mica de ton cu tot cu uleiul ei, cateva cozi de ceapa verde si nitel patrunjel, un cub de unt (20 de grame) si nitica zeama de lamaie, toate facute praf cu mixerul vertical.

Mie imi place combinatia.

De final, poze din geam.

Jurnal de stat acasa – 7

Azi am facut niste pateuri cu o umplutura inedita.

Nu mai tin minte unde am citit de niste cornuri sau pateuri umplute cu unt si salam de sibiu ras. Nu ne permitem aroganta de a urma retete, ideea e ca in umplutura am pus si putin salam uscat ras. I-a dat un zvac.

Asadar am amestecat un rest de urda (ricotta scrie pe cutie), telemea si putin salam ras (e cam naspa sa razi salam dar na, trebuia testat). Foietajul e de cumparat, din cel necongelat de la Lidl, imi place ca nu creste mult.

Le-am impachetat, sigilat cu furculita, uns cu ou si presarat cu za’atar si parmezan ras.

Patru bucatele le-am congelat gata coafate, sa vedem cum se comporta dupa o vreme.

Le-am copt la foc mare pentru ca fiind mici se fac repede. Ce fraze tampite scot, e de la vreme.

Sexyune, ei bine da, am maini de tractorist dupa aproape doua luni de dat cu dezinfectant, spirt, etc, poate o sa isi revina la normal.

Chestiune: dupa ce trece valul de isterii, la cumparaciuni in anumite zile si la anumite ore, in special daca e frig si urat afara, puteti avea surpriza sa gasiti, ca mine, magazinele goale, preturi mici (nu la toate), aprovizionarea buna si, mere frumoase.

La speculanti se gasesc inclusiv manusi si spirt.

Afara e frig si bate un vant rece departe (pana la Chilia in port), mi-a prins lalelele inchise si asa au inghetat. Bufnitoiul are „nasul” plin cu zapada. Deci e clar, pe bufnitoi il cheama Mutu.

Jurnal de stat acasa – 6

Astazi facem niste saratele. Exista posibilitatea ca reteta sa fie pusa prima data pe net pe vremea lui Decebal, eu o stiu de la prietena Ana.

Voi sa nu faceti ca mine, sa procedati ca la carte, radeti frumos branza, adaugati untul si mixati bine, faceti un aluat omogen.

Eu am facut doar un test (nu am avut decat 50 de grame de unt in casa) si bine am facut, nenorocitele astea se mananca singure si se depun in cele mai neasteptate locuri.

A, da, reteta, pai e simplu, amestecati bine cantitati egale de unt, faina si branza (telemea, feta). Lasati la rece macar o ora.

Intindeti (iarasi, nu ca mine) aluatul, il taiati (nu ca mine) frumos si il puneti (nu ca mine) gingas pe o foaie de copt. Desigur ungem cu ou si presaram cu ce ne place noua, chimen, negrilica sau susan, radem cascaval, ce avem si ce ne convine, e o reteta chiar de criza. Daca nu postiti, desigur.

Dupa cum ziceam, eu am ars-o neglijent asa ca am pazit cuptorul pentru ca nu stiam cam cat sa le las. Pentru ca am intins foaia mult prea subtire, ceea ce nu a fost rau, par multe la final.

Repet, pentru mine nu e ceva de facut toata ziua pentru ca il au grav de tot pe vino inauntru. Dar e de retinut, mai ales daca aveti musafiri si le faceti artistic.

Indicatie pretioasa: saratelele cu branza se consuma cat mai aproape de casa sau chiar in locuinta. Eu am facut o chestie zilele astea, mi-am amenajat un spatiu sub geam (ca sa nu mai plimb cainele pe unde umbla cei ce isi postesc berea si tigarile). E misto, zici ca esti in vacanta si asa, la doi metri de locuinta.

 

 

Circula un soi de leapsa si m-am bagat si eu, cu poze vechi, amintiri din copilarie. Le pun si pe ele la jurnal, sa le pastram, zic.  Nu va speriati, in ultima poza nu a murit nimeni, aveam eu boala pozelor prin 89 (le faceam cu FED2, le developam) si asta era joaca in ziua aia, sa facem scenarii, am gasit o tona de poze haioase de atunci.

Daca puteti sa stati o perioada acasa poate o sa gasiti si voi chestii misto, daca nu, nu.

 

 

Nu va temeti, nu indemn pe nimeni sa fac animic in nicio directie, eu doar va povestesc ce fac eu. Cum era cartea aia misto scrisa de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu, fiecare cu ale lui.

Omleta cu branza si cartofi in sos de rosii

Tot din astea subtirele, de vara, fireste ca la final avem si niste bonusuri.

Am pus intai sosul de rosii pe foc, simplu de tot, ceapa verde, usturoi, rosii tocate, sare, piper, putin ulei de masline. Am lasat sa scada, am adaugat si putin vin si gata sosul.

Am batut ou cu branza sfaramata, cartof fiert, fireste, sare si piper.

Am turnat omleta in mijlocul craticioarei cu sosul format, am pus capacul …

… si gata.

O sa spuneti ca asta nu e reteta. Jur ca este, pe caldurile astea si painea cu unt este reteta.

Am mai facut chestii rapide, din alea puse gramada in oala si parasite pe foc pana s-au facut.

Adica, ardei umpluti. Simplu, doar cu carne, ceapa, verdeata, sare si piper, pusi la fiert in sos de rosii (si tomato frito, am trisat putin) si vin alb.

Si pofte de: sandwich cu unt, ton, rosii, ceapa, maslina;

cartof fiert, rosii, ceapa, branza;

snitel in aluat de bere cu parmezan (asa zisul parizian dar subtiat cu bere si cu parmezan adaugat, nu mare scofala);

si o zeama din toate legumele si gaturi de pui.

Am facut si doua torturi diplomat dar musai sa postez separat ca sa nu pierd reteta.