Risotto cu Roquefort

Facut dupa gustul meu, cremos dar nu ciorba, cu ceva scurtaturi dar excelent.

Nu, nu am spart pusculita, fac rar risotto deci am Arborio in casa de pe vremea in care costa cat orezul de il dau acum la caine. Iar branza, ei bine, la cutia milei, 7 lei patru bucatele din asta ca in poza, zic eu ca e un pret chiar decent:

Da, aia e palma mea, lucrez in fabrica, asa se intampla cand stai 8 ore cu mana pe solutii care au temperaturi de aproximativ 100 de grade celsius, imi cer scuze ca nu sunt palme de fotomodel dar nicio crema din lume si din reclame nu te scoate papusa cand muncesti „pã flux”.

Risotto, apai metoda clasica si ingredientele dupa cum urmeaza: am calit usurel niste ceapa si telina (am vrut sa o ard imaculat, nu am pus chestii colorate), am adaugat orezul (Arborio) si l-am calit si pe el. Am stins cu vin alb sec si am lasat pana s-a evaporat alcoolul si vinul a fost baut de orez.

In loc de supa am pus o lingura de baza pentru supa de pui (din aia eco-bio, fara e-uri, buna, putin cam sarata dar nu am pus sare aproape deloc la preparare) si apoi am adaugat apa fierbinte pana s-a gatit orezul.

AM luat vasul de pe foc si am adaugat unt si branza in cauza si am omogenizat.

Cremos. Mie imi place mai rasfiert dar a iesit cam ca la carte bobul de orez, acidental.

Si sa va zic ceva, mie imi place mai mult rece decat fierbinte. Ma rog, la temperatura camerei.

Altfel, pentru pachetel (si pentru ca aveam in plus niste piept de pui si burger de porc), am facut un soi de nuggets (ca forma, ca aluatul tot cu bere l-am facut), mini-burgeri si chiftelute din burger date prin aluatul de la pui. Gingiumingiu.

2022, cine-a tras in noi

Hai la multi ani in noul an dragi internauti, nu va tin din mahmureala de a doua zi, doar vreau sa ma laud cu platouasele pregatite, ca sa mearga bine anul care vine.

Nicio masa fara un minunat platou de branzeturi.

Mini caprese, pepene cu diverse tipuri de sunci de import (jamon, prosciutto, Padurea Neagra), buletele de parmezan, crema de unt cu ansoa si icre de pastrav, crema de branzeturi si nitel somon fume.

Hummus si creveti condimentati, foietaj cu pate de vitel, plus niste mini torturi Diplomat, excelente dar total neaspectuoase pentru ca nu am mai avut chef de ornat. Si ceva criza de timp.

Toate cele de mai sus le-am trimis sa joace in deplasare, acasa am fost mai putini si am pus pe masa diverse, plus am respectat obiceiuri (vrajeli adica), tinut bani la chiloti, mancat peste, boabe de strugure, facut purcelusul norocos, ce mai, sa ne mearga excelent in anul asta.

Dar cel mai tare semn de la zei in dimineata noului an a venit din ecranul televizorului, m-am trezit odata cu Chuck Norris!

La multi ani, bani, fani si tot ce va doriti.

Bulete de parmezan

Am vazut reteta la Teo si, cum ma intriga chestii atat de simple, am zis sa vad daca e adevarat. Si a fost mai mult decat credeti.

Reteta originala (inclusiv cu pasi si cantitatile date de ea, vedeti si cum se leaga si se fac bilutele, aici )

Eu am avut gramada sase albusuri ramase de la liezonul ciorbei de burta, deci am folosit aproximativ doua albusuri (ca nu imi dau seama cate am turnat din galetusa) si 150g de parmezan gata ras (nu atat de comoditate cat de pret).

Am batut albusurile spuma (nu ca la bezele, cat de cat), am amestecat, am facut bilute si am pus la prajit in ulei foarte bine incins.

Chestie foarte haioasa, gogoselele se intorc efectiv singure cand pe o parte, cand pe alta pana sunt facute. Toata operatiunea (gogosi + prajit) dureaza extrem de putin, mai ales daca aveti ajutoare la facut gogoloaiele.

Pentru ca sunt si haioase si se fac si la foc mare, le-am pazit, in cateva minute au fost aurii, le-am scos cu paleta (sunt foarte moi cand sunt fierbinti) si le-am lasat la scurs.

Sunt exceptionale reci (si gluten free, da?).

In sexyune sunt aerate sau foarte aerate, unele.

Cum ziceam am facut si ciorba de burta, cum o fac de obicei, nu mai insist. Am uitat sa iau gogosari asa ca am murat rapid un ardei gras rosu si a iesit foarte misto (apa, otet, sare, zahar, intr-o zi erau gata, ca i-am taiat de cruzi direct fasii).

La copiii cuminti a venit si Mosu’.

La cuptor

Doua chestii banale dar bune. Asa ca am pozat. Mai intai conopizi (da, da, conopizi diverse neamuri, cu broccoli si romanesco) cu branzeturi la cuptor.

Am fiert nitel cam mult un amestec de conopida, broccoli si romanesco in apa cu sare, am pus in tava unsa cu unt, am presarat telemea si o branza cu verdeata si usturoi, am batut un ou si am ras cascaval. Atat. Mie imi place mult.

Mai apoi pui uitat in cuptor la foc mic. Ca l-am lasat pana mi-am amintit de el si s-a, cum sa ii zic, confiat???

Am avut un pui din ala bun (da ai naibi daca il parlesc bine, ca e de munca sa il cureti, olelei, ca nu suntem Jamie Oliver sa mancam tuleie coapte). L-am infofolit bine cu niste vin, usturoi, ceva ardei, ceapa verde, sare si piper si l-am uitat la foc mic pana s-a carbonizat foaia de copt.

V-am zis ca nu-s mari retete. Cu piure.

Confit de ciripele.

Tot la cuptor am facut si carnaciori in aluat si rasucite cu sunca si cascaval, repetitie pentru revelion.

Si la ne-cuptor, snitele in aluat de bere, clasic dar pentru ca mi-a ramas cam mult aluat, l-am amestecat cu telemea si biscuiti sarati maruntiti. Si au iesit niste gogosele misto rau. De bere.

Poze cu florile, cainele intepenit in ham nou …

Si petunii plouate in jumatatea lui decembrie.