Bunatati

Ce chestie, intr-o zi fac eu misto de un Galaktobureko, in ziua urmatoare am ocazia sa particip la fabricaera unuia original, de la grec, de un grec, cu unt de 100%.

Dar sa le luam pe rand, mai intai burgeri de strut. A primit tiza mea, Elena, la degustat si comentat niste carne de strut. Si a ales sa imparta cu mine burgerii care erau doar din carne tocata, condimentati cu sare si piper. I-am facut pe gratarul aragazului, grill, cum ii mai zice, apoi simplu asa, cu mai nimic in chifla, sa vedem cum sunt la gust. Bai, misto, nu pot spune cu ce seamana, ca nu seamana, dar e o carne foarte rosie.

Cert e ca ne-am porcait cu  ei impreuna cu Casi, ca a primit si ea putin, la milogeala.

Cat despre cele grecesti, am avut ocazia sa ma aflu in preajma lor, la Gre Bakery, in Voluntari, povesti nu am, doar miros misto de copt, mult copt, de la grisine si fursecuri la, ei, da, Galaktobureko adevarat.

Nu am pozat tot, torturile de exemplu, foarte misto, ce mai, va las sa va uitati numai la pozele cu bunatati, eu le pun la catastif (sunt facute  cu telefonul, pe graba, dar merita pastrate).

A, da, am plasat si o castana, in curte la Lidl 😀

rororo

GALAKTOBOUREKO (un fel de)

Asta ca sa nu ziceti ca va dau vreo reteta normala, Doamne fereste, treaba e ca intr-o seara, Laura a pus reteta de GALAKTOBOUREKO, adica a scos-o din arhivele ‘mneaei si mi-a troznit o poftaa.

Asadar la link-ul de mai sus vedeti cum se face minunatia asta pe bune. Eu la ora aia nu aveam foi, deci am reinterpretat-o punand niste tagliatelle proaspete inmuiate bine in unt topit ca baza la crema prajituro-placintei. Crema am facut-o dupa cum a scris Laura acolo (sa nu ii ziceti, dar cantitatile le-am pus la ochi) din: lapte, oua, zahar, gris, esenta de vanilie, fix dupa metoda descrisa de ea (accesati link-ul, da?). Am pus crema asta peste taitei si am copt. Siropul ed zahar l-am facut cu zaharul caramelizat, am turnat peste placinta. O bucata rece am lasat-o peste noapte in siropul caramel, nu mai bea sirop cand e rece, ca idee.

Buna, ce sa mai, sigur ca in original e mai misto, dar si imitatia mea a fost buna, mai ales ca tropaiam sa o fac si nici vorba de iesit dupa foi, de facut nici atat.

E posibil ca in perioada urmatoare sa raresc sau sa stagnez invazia castanelor, asa ca va pun poze de plimbari (ce o sa mai am de acum, numai mama Omida stie, daca citeste pe bune viitorul). Am pozat si plantutele care s-au inradacinat din resturi (felie de telina, firicele de busuioc si tarhon). Si de gatit, scurt de tot, ficateii aia care niciodata nu dau bine in poza, cu putin bacon (ce naspa suna bacon, bacon, sunculita), ceapa, vin si usturoi, plus o salata pe care am pozat-o sa nu uit ca mi s-a spus ca e cea mai buna chestie mancata in ultima vreme. Si pe bune de i-am facut eu ceva, ca are numai maioneza la cana, invartita cu lingurita, cartofi, ceapa si masline. Dar stiu de ce mi-a zis asa, cartofii au fost deliciosi, foarte, foarte gustosi, de aia.

De azi nu stiu cu ce o sa mai vin la lantul amintirilor, poate revin la cele vechi, poate altele noi, om vedea de om trai.

rororo

Adopta o castana

E o joaca, fireste, am pictat niste castane, multe. Si mi-a traznit sa le imprastii prin oras (am vazut ceva asemanator la un tip, dar cu pietre, imprastiase o mie de pietre desenate). Si am dat share pe facebook sa vedem daca cineva gaseste si intoarce vreo poza cu vreo castana „abandonata” in oras. Nu se castiga nimic, e un experiment (sa ii zicem), o joaca, pur si simplu. Azi am „eliberat” primele cinci castane, cinci bucati, prin oras (Judecatoria Sector 3, Regina Elisabeta, Sala Palatului) dar si pe langa Herastrau (unde o veverita s-a aratat foarte interesata de castana mea).

Cand mai ies mai eliberez, deci #adoptaocastana sa vedem daca se gaseste macar una (nu din cinci, sunt cateva sute, le pun pe masura ce ies la treaba).

Iata-le pe primele, pe ploaie.

 

Alte poze din oras, se vede frumos pe ploaie si nu numai.

 

Si de prin casa la depozitul cu amintiri, nimicuri, plus decoruri gen Halloween, nu stiu ce e cu sarbatoarea, mi se pare amuzanta si poate chiar motiv de bairam si caterinci, mie mi-au placut scheleteii aia gonflabili la nebunie, asa ca am luat si eu unul si am incaput sa il mazgalesc ca in desenele animate „Cartea vietii” iar ochii aia de jeleu sunt prea misto, o sa gasesc eu un copil pe care sa il amuz cu treburile aseta, chit ca nu o vad ca pe o sarbatoare, nu e nimic rau in a te distra cu prostioare. Scheletz rulz.

 

Cam atat, adopta o castana si rororo 😀

Rosu

Adica asa mi s-a parut de misto poza asta ca am vazut rosu, in cel mai misto sens cu putinta. Nu e o poza premeditata, asteptam in masina si faceam poze la stropi.

Tot pe rosu a avansat nitel si tabloul, dar doar nitel.

In rest sa va mai povestesc ce traznai am mai facut cu niste carne de burger (adica niste carne de vita condimentata, atat ). Pai m-am gandit sa imbrac un carnat in carne din asta si sa fac un Wurstnburger. Misto, cu piure de cartof cu pastarnac.

Si pe urma m-am gandit sa fac o floare din putin foietaj, am ambalat carnea in patratele facute triunghiuri apoi srtanse ca la tortellini sau manti, stiti voi. Si cu niste cascaval, misto. Mai am un burger, cand ma mai apuca joaca sa vad ce fac cu el.

Casi a avut musafiri si a stat si ea cat de cat la o poza.

Un gugustiuc are boala pe florile mele.

Si am gasit, da, conserva din aia ca pe vremuri, cand nu se inventase E-ul si luam cu noi pe munte porc in suc propriu din asta. Si la gust e ca aia, e cu gelatina si grasime, culmea, 98% are si carne. Super buna, amintiri din copilarie. Stiu ca mai au si Scandia fara E-uri dar mult mai scumpa si nu e fix la fel ca aia turist de pe vremuri. Si nu, nu fac reclama la Lidl ca nu imi dau nici o ciunga, chiar e misto conserva.

 

Am primit in dar niste monstri. Bio.

 

Si am pozat doua case dragi mie.

Si gata.

rororo