Zacusca usoara

Prima zacusca de anul acesta, cu Chablis, nu oricum. Face parte dintr-o galerie de aperitive, o sa va arat aproape tot si, unde e cazul, o sa va dezvolt pe scurt, tienti cont, mai ales o, hateri, ca nu avem un blog culinar, deci retetele sunt in stilul meu. La zacusca o sa incerc sa aproximez cantitatile.

Slide21

 

Am copt doua vinete, medii, am avut ardei kapia taiat fasiute, cam 3-400 de grame (da, crud), un dovlecel dat pe razatoare, trei cepe, maricele. In plus cam un pahar de ulei, vin alb (Chablis, cum spuneam), sare, piper, foi de dafin. Si o cutie de rosii tocate. Mutti.

Am pus toate cele la calit la foc  mic in ulei, timp in care am copt, curatat si scurs vinetele. Vin am adaugat din cand in cand (ca la mancarea rece, daca mai tineti minte). Multe dintre poze sunt facute foaret devreme, nema soare, deci au doar caracter pur informativ, nu estetic.

In toata chestia de care v-am zis am pus si vinetele tocate (nu, in niciun caz date la blender) si am lasat sa scada frumusel, cand se prinde nitelus de cratita batraneasca e semn ca trebuiesc puse si rosiile. Se lasa pana capata consistenta misto. La mine nu merge treaba cu uleiul car eiese deasupra pentru ca nu pun o tona de ulei la doua vinete.

Slide19Slide20

 

Se gusta din cand in cand apoi se toarna fierbinte in borcane, care borcane se lasa sa se raceasca in cuptorul cald si aia e.

Ready to go.

Slide22

 

Am mai facut chec aperitiv dupa reteta veche, cea de chec aperitiv al Stellei.

Hummus (ca orice hummus dar cu unt de arahide in loc de tahini), tabouleh dupa indicatii de la doamna Betta care de pe plaiurile ei aduce experienta, niste chiftelute misto cu carne de vita, carne  din carnati cu jalapeno si carne de burgãri luata de la Lidl (care dupa parerea mea e foarte misto ca gust), plus verdeata, usturoi, oua, ce mai pui in chiftele, date prin susan si seminte de ceapa neagra, niste briose cu ton si diverse alte gingiumingiu, nu am pozat chiar tot.

Pentru ca era necesar felul doi si felul cainelui si in casa de uom, plus ca am vazut o salata de cartofi la gratar pe care am si incercat-o, s-au comis si altele.

Mancarea de cartofi este absolutamente banala, ceapa, aredi, boia, rosii, cartofi, afumaciune, iar potolul cainelui, ei, da, un pilaf de hrisca,  cu carne de vita si legume.

Avem si poze de prin oras, cu un caniche la bord, baia publica Grivita, doi catei freegani (umor involuntar negru), un Fiat sport si, fireste, poza din gradina din geam care este fantastica.

Am reusit sa fac un rezumat, nu credeam 😀

rororo

Mini toamna

Cu mini portii de chestii de toamna care nu mai vine, ca e o caldura de lesini, e de plaja.

Dar mai intai, de pe langa casa omului, poze din „gradina” de Sfanta Maria.

Si am si gatit , mama a facut bors de perisoare, am pozat un mini castronel, supa de inima de vitel cu taitei, la comun, eu si cateaua, mini zacusca mai de regim, adica doar dintr-o vanata, mai putina ceapa, mai mult kapia copt, dovlecel si morcov, mini pandispan dintr-un ou cu o caisa si mini pandispan cu mere (turnata, merele peste biscuiti si pandispanul in cap, facute de Doina).

 

Nu uitati de slide show ca asa nu se vad cine stie ce.

In topul berilor fara alcool preferate s-a strecurat Nenea Iancu, am degustat, e super buna, nu va intra si in topul cumpararii, e peste patru lei la supermarket, dar de buna, e buna.
slide3

Daca s-ar mai lasa caldura sa savuram si un Street Food Festival …

rororo

Haos

Azi voiam, in sfarsit, sa pun retetele celor gatite, o sa pun poze, asa, sa nu ramaie netul fara poze cu potol pe el (yeah, gluma buna), dar ca in fiecare an, in Bucuresti, in septembrie, e haos generalizat.

Sfat prietenesc, daca nu stati bine cu nervii, inainte de a iesi sa platiti treburi oficiale, luati un diazepam si macar o gura de vodka, da bine, eu nu am stiut ca lumea e din an in an mai nebuna.

Cum toate trebuiau platite fix azi, pornesc roz bombon, cu ochelarii mei frunosi pe nas si zambetul pe buze, spre Auchan. Acolo poti plati orice, la gramada, rezolvai.

Nici nu fac zece metri ca dau de sleahta (sa ma ierte cunostinte) mamelor. Numai mame peste tot, ele la tzaka paka, tranka fleanca sau pe mobilele super performante, probabil pe aici, scriind mvaaai draga, ia uite ce plod tare am eu. Plod care putea fi lejer imprastiat pe carosabil de orice imbecil care circula legal, din nefericire eu circul sub limita legala intre blocurile gri, evitat copiii. Sper sa nu aiba memorie atat de buna la injuraturile adresate mamelor.

In trafic (sa nu ma intelegeti prost, trafic adica maxim trei minute de condus), mamele cu plozii, toate la telefon, ca probabil impartaseau ce culoare tre’ sa aiba ghiozdanul anul acesta.

Am evitat, am reusit sa intru in incinta, sa ma inteleg cu domnii de la asigurari, zic intru sa fac o inspectie si sa imi iau doua beri, daca tot sunt aici. Si o ciocolata pt al batrn.

Frate, haosul de pe strada nu e nimic fata de ce e in Auchan, pana si angajatii comerciali cred ca si-ar fi dorit sa poarte armuri.

– ia zece caiete
– douazeci
– pe ala roz il vreau eu
– fa, nu auzi ca eu l-am vazut prima?
– futu-ti mortii in gura, eu am pus prima mana pe ala
– giculeeee, ia ma caietu’, ma

Intrasem deja, iau in viteza cur papier, ciocolata amaruie (e un must be in casa) si cafea si nu stiu cum sa fug mai repede, programasem o inspectie la preturi, pentru o comanda. Cine intra in gura lupului moare repede, nu am riscat.

La casa de marcat un tip, la fel de siderat, apucase sa ia o bucatica de muschiulet de porc, zic nu va suparati, pot sa vad si eu eticheta? Fac o estimare de preturi si in zona alimentara nu se poate ajunge decat cu mari riscuri si eu nu mai sunt ca GIl Delamare de mult. Am vazut pretul, am trecut.

In drum mirosisem la impinge tava alea, la Rustic, mai exact, hamsii. M-au dus chitita sa iau si eu cateva de o pohta. Vezi sa nu. Coada la toate magazinele de vindeau potol, chiraiala si urlete: vreau snitelu’ ala, ba nu, pe celalalt, ba, asta a luat snitelu’ de il voiam io … nu mai intru in amanunte.

Nesemnalizacii din provincie, naturalizati, au revenit, si, cum spun in fiecare an, va reveni si problema cainilor comunitari (noi nu mai avem de mult, din fericire, doar betivi si drogati, dar aia cica nu se pot eutanasia).

Musai sa fac rost de zgarda standard de politie Casandrei, sa nu am surprize cu idioatele (mai sunt si idioti, dar in general, fara sa fie vreo chestie legata de sex, ele sunt idioate si umbla in grup organizat).

Acum doi ani in septembrie una o lasa pe fii-sa sa dea cu piatra in capul Lolei, cel mai iubitor caine, prietenul copiiilor, am dus-o in adapost pentru siguranta ei, desi ar trebui impuscati unii parinti, copiii sunt inocenti si imprumuta, deh.

Deci, ce voiam sa zic, of Nichita, Nichita, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra unui permis de port arma. Pentru Maverick.

Acum sa vorbim despre potol pe scurt, poze la gramada, unele lipsesc.

Zacusti standard, vinete, ceapa, zama de tomate, ardei copti, nitel zahar si putin piper pus in dracia de ceai, ca sa nu ramaie acolo, ca asa s-a ordonat, iute nu, aroma, da.

Ciorba de cozi de oaie cu diverse, bestiala a iesit, mai am de o tura, cozi de oaie de doi lei, zic.

Zarzavat de ciorba, clasic, radacinoase, ierburi, ceapa.

MBSOU (pentru cine a intrat mai tarziu, e MBS cu ou fiert direct in mamaliga, arta si precizie).

Si un numar de sarmaloaie, maricele de data asta, nu am avut rabdare sa disec frunzele.

Slide6

Slide1

Slide2

Slide3

Slide4

Slide5

Pozele sunt dispuse dupa cum vrea putza alora de sunt platiti de wordpress, dar intelegeti ideea, pt ca cititorii mei sunt cei mai destepti.

Vorba lui Steve Vai, putini, dar buni. Asa ca de final imi doresc din inima sa va protejati luna asta de injuraciunile mele si, daca ati trecut pe strada mea si ati auzit, ducand copilul pe carosabil de mana, un &%()^*&%&^%&*, eu eram.

A, ca era sa uit, Casi e tot in gasca in continuare cu plozii blocului, fetitele o plimba mai bine decat mine, nu-s feminista, dar singurul care se teme de ea e un fatalau.

rororo

Zacusca

La noi zacusca, sarmalele, zeama, sunt nelipsite. Pana anul care a trecut, cand m-a mancat in anumite parti deosebit de sensibile ale corpului sa trec spre o meserie pe care o amatorizasem (sic!) de niste zeci de ani. Si canci timp, se castiga bine, da, e cu bonus oboseala, nervi si cateodata si cu salariu.

Asa ca anul trecut, bai, nema zacusca, rusine, top rusine, mega rusine.

Si cum azi incerc sa rezolv programul (ora de trezire, medicatia Casandrei) m-am trezit devreme si am terminat ce incepusem ieri, da, prima zacusca pe anul asta (cu marfa de anul trecut). Si am si reteta, ca stiti ca e ceva ce trebuie mereu impins spre perfectiune (pana acum in topul amintirilor senzoriale, tot zacusca de dovleac imi ramane).

Deci zacusca banala, normala, aproape, ma rog.

Slide2

Poze din timpul prepararii nu am (gasiti pe blogul asta o droaie, oricum). Era si balamuc in bucatarie, ii apuca pe toti cand am eu treaba, oricum, am pus la munci masina de tocat electrica pentru chestiile netrebnice si satarul pentru o parte din kapia (copt, toate le aveam coapte la congelator, vinete, kapia).

Ce are diferit asta fata de altele? Pai am primit in gestiune doua vinete netrebnice, coapte, s-au dovedit tari, amarui, mi s-a zis: le iei sau le arunc? Si le luai, ca eu nu arunc nimica decat sub amenintare cu arma alba.

M-am gandit ca daca se scurge si fierbe mai mult, nu mai e amara. Si am gandit bine. Asadar am pus intai la calit ceapa si niste praz, in ulei de floare de soare. Plus sare ca rimeaza.

Am pus si vinetele indaratnice, am plusat cu putina apa (ca sa zaca mult la foc mic, slow din ala, stiti voi, doar ca pe aragaz in ceaunul batranesc).

Dupa cam o ora in care am amestecat cand mi-am amintit, am pus si vinetele coapte normal, plus un ardei iute verde, plus kapia copti si un morcov (morcovul ca sa iasa din masina de tocat kapia, ca nu am avut mult kapia).

Iar a fiert. Spre final am pus inca un pachet de kapia taiat fasii din satar, piper, foi de dafin, punct. Am mai lasat sa fiarba, apoi am pus pasta de tomate.

Am mai lasat sa fiarba apoi m-am culcat. Si am gustat de dimineata. Ceva nu imi dadea pace … aaaaa stiu, aciditate. Am pus si putin zahar, iar am fiert, la borcane, borcane la cuptor incins si mult pa.

Slide1

Nu inteleg ceva, cand am scos la pozat borcanele (doua din opt) imi era ca se racesc brusc, dupa ideea din batrani ca trebuiesc racite lent (cuptor, paturi, blabla). Nu pricep de ce? UHT si pasteurizarea se fac ambele prin incalzire brusca si racire si mai brusca, pentru a rezista. De ce la zacusca nu s-ar aplica? Bine, in afara de faptul ca se sparge borcanul. Am sa incerc odata o metoda de racire brusca „de casa”, sa vedem ce se intampla, ce am de pierdut.

rororo