Stiu ca nu o sa va suparati ca fac doar un succint rezumat, nu e nimic nemaivazut sau nespus. Ce am cumparat si mi-a placut (soriciul, rosia, burgerul de porc de la K), ce am plantat (rosii), ce am primit (ghiocei), cum mi-am ambalat pachetul pentru un impact minim cu mediul inconjurator, ce am gustat de curiozitate (capsuna) …
Si un catel care va saluta.
Am reusit sa o pun si de o reteta, aveam de mult pofta de chestia asta, am facut-o de mult, azi a fost soare (cu dinti), chef si, pe langa multe alte balarii pozate, am si, totusi, ceva inchegat. Fasole cu macaroane.
Sigur ca este varianta mea dar pot sa pun pariu ca in vreun colt de Italie exista vreo „mamma” care o face ca mine.
Am folosit ceapa, ardei, morcov si carnat, toate inabusite in putin ulei (de masline, daca tot e furata de la ei ideea).
Am stins totul cu vin si am lasat sa fiarba (timp in care am pus la fiert niste paste scurte, cele mai des folosite sunt ditalini, dar nu am avut).
In minunatul sos obtinut am pus pastele fierte pe jumatate, fasole gata fiarta, pasta de rosii, putin cimbrisor.
Am adaugat si apa, pastele vor bea din sosul format, deci daca vreti varianta mai zemoasa, puneti mai multa apa/supa.
Dupa ce am stins focul am lasat-o nitel in pace. Italienii pun si parmezan peste chestia asta, mie nu mi-a trebuit decat asa, ca atare.
Am comis si altele si incerc sa scurtez, ca vad ca iar se joaca wordpress cu nervii mei. Am facut sarmale, sarmalute, o minunata ciorba de porc cu legume si zeama de varza, ciuperca umpluta cu cascaval afumat, usturoi si smantana, clatite (cu urda si dulceata ale mele), plus, minunea minunilor, cartofi prajiti. Rara avis.
O sa radeti, dar imi fac asa de rar aceasta combinatie dumnezeiasca, incat simt nevoia sa o imortalizez neaparat. Cartofi prajiti, ou, branza.
Sa va mai arat ceva misto, pentru lenesi, e o cumparaciune: fasole batuta la conserva cu sos atasat. Mie mi-a placut enorm. Plus o poza cu un hot dog. Si vrabii.
Dog tax si v-am pupat.
Un clasic iubit de unii (mai ales copii), neplacut altora (drept e ca e cam junk food). Personal am un confort cu o salata de oricare la sosirea acasa, inainte sa pic lemn, oricat de foame mi-ar fi, doua linguri de ceva de genul acesta sunt suficiente sa adoarma foamea.
Apropos, daca va feriti de maioneza, nu uitati ca oricand puteti inlocui acest sos cu un altul facut din iaurt, mustar si ulei bun de masline. Asadar nu dati cu parul daca eu din comoditate folosesc maioneza, voi puteti fi cat de seriosi puteti fi cu mancatul sanatos. Sau nu 😀
Iata si ingredientele, paste fierte dupa placul vostru, ton, porumb, ceapa, masline, castravecior si maioneza (sau un sos asemenea).
Tocate, taiate, maruntite, fierte, scurse, nu intram in amanunte.
Nu e o salata frumoasa, dar cui ii pasa. Dupa ce trece pandemia e fix genul de mancare de luat la munca.
Cum sunt reclamele alea? „Dar stati, asta nu este totul, puteti avea doua la pret de una daca nu inchideti ecranele acum!”
Cred ca o vreme o sa tot fac din astea si daca le si pozez, de ce nu, sa le pastram in arhiva salatelor. De data asta a fost combinatia facuta cu cartof, morcov, ceapa, castravecior, masline verzi si, ei da, wurst.
Era soare si am vrut sa fac o poza artistica. Nu mi-a iesit ca soarele fuge cand apar eu la geam.
Va mai arat niste combinatii misto:
Si, pentru ca mi-am serbat ziua jumatate de luna, ca au venit care cum au putut pe rand, am copt multe chestii la cuptor. In general carnati ca e cel mai simplu. Dar am avut si episoade in care am ars-o si cu spinari de pui si coaste. O colectie (plus pita, bere si prajituri primite).
In incheiere sa va arat doua chestii misto. Un junk, da, stui, dati cu pietre. Ce mi-a placut enorm (ca gustul na, ca orice gogoasa decongelata de supermarket, indiferent ca e in cutie sau luata de la raft) e ca ce e in cutie arata fix ca pe cutie.
Si o pisica. Vorba aia: cat tax.
Aphex 