Creveti cu paste

Pentru ca cine se scoala de dimineata (da, stiu …) ia punga de creveti cu 11 lei, am facut o varianta rapida, de pofta, curand il batem pe Jamie cu ale lui retete in 30 de minute, noi o sa le facem, vorba cuiva, gata inainte sa ne apucam de gatit.

Am pus mai multi creveti si mai putine paste pentru ca na, trufandale. Si de gatit nu prea am gatit. Am pus intr-o tigaie crevetii (dezghetati si scursi), unt (sarat, deci nu am mai pus sare), putin vin, zeama de lamaie, usturoi si busuioc.

Le-am tras impreuna la tigaie putine minute, 3 sa fi fost, 5?

AM adaugat pastele fierte si le-am imprietenit, dupa ce am stins focul am mai pus o bucatica de unt proaspat scos din pachet si niste piper macinat atunci.

Si gata.

Drept e ca au fost cam putine paste asa ca mi-au mai ramas niste creveti in sos. Nu au plans prea mult ca i-am dilit ca atare.

In alta dezordine de idei, pentru ca nu gatim ce poftim ci ce gasim la pret decent, m-am impiedicat de niste rasoale frumusele.

Si le-am facut mai de regim asa. Intai le-am copt la cuptor alaturi de niste legume (scuzati pozele, bezna).

Apoi le-am fiert, separat, rasolul la presiune, legumele la ne-presiune. Din legume am facut un piure in care am amestecat si putin hrean, doar o adiere. Misto. Mai ales piureul de legume coapte cu hrean.

In rest, colectie de poze de prin gradidina mea sau a altora (pescarusul ala mare cel putin, porc de porc, vine si mananca si bea la o vecina, e nelipsit).

D’ale lui Răpciune

Numele popular al lunii septembrie adica, răpciune, de unde si pana cum i se zice asa, chiar nu am idee. Dar am idee ce am combinat, de regim si ne, pentru mine, pentru altii, de toate pentru toti.

Eu am ars-o dietetic cu niste minunate legume la cuptor.

Ce vedeti am pus in tava si le-am uns cu un sos din multe condimente (everything but the kitchen sink, vorba aia), plus usturoi, ulei si zeama de lamaie. Si le-am copt si le-am pus langa un orez cu taitei si aia a fost, cald, rece si, in final, daca tot a ramas cam multa conopida, am incropit si o supa-crema cu nitica smantana.

Tot de regim, am vrut sa o ard mai de fitza (aiurea, de la cutia milei) cu niste Angus. Vaca Angus. Parerea mea sincera e ca orice i-ai face, vaca romaneasca tot nu e ce trebuie, am tras-o pe plita ca la carte, medium rare, am lasat-o sa se odihneasca, merge, dar nu e ce trebuie.

Pentru restul casei am tras o oala de sarmale. O oala si ceva, fix. Clasice, banale, sarmale.

Si doua pandispane, unul cu mere si scortisoara, unul cu fructe de padure. Aluatul banal, de patru (4 oua, 4 linguri de zahar, 4 de faina, 4 de ulei), cu albusul batut separat, restul mai putin faina amestecate, plus o lingura de unt, una de iaurt si putin praf de copt, adaugata si faina si apoi albusurile amestecate si ele cu o spatula. Fructele de padure le-am dat prin faina si le-am pus deasupra, merele feliate le-am amestecat cu zahar, scortisoara si amidon si le-am pus pe niste buscuiti pisati, in rest, tot aia.

Si pisica din gradina, hello kitty.

Yakisoba, pomana si Ricky Bruno

Cam asta e povestea de azi, trei capitole. Primul este despre taitei, aveam pofta si aveam si un pachetel de pe la bulgari luat asa ca o sa va spun cum am facut.

Bineinteles totul foarte simplu. Taiteii sunt cei din poza, scrie pe ei ca sunt ideali pentru „stir fry” asa ca intai am fript niste ceapa, usturoi si ardei gras.

Am pus si taiteii numai ca am zapacit pozele, nu ma obisnuiesc cu noul wordpress.

Am adaugat sos de soia, supa din rasol de vita, am fiert putin de tot, apoi am finalizat cu ulei de susan.

Am garnisit cu carne si morcov din supa si cu un ou fiert in apa cu ceva cam mult otet. A iesit foarte misto, acrisoara, buna, ce mai. Rasolul a fost tare ca piatra dar cui ii pasa, avem caini.

Acum sa va zic sincer, pana a doua zi a ramas zeama cu un gust absolut senzational, asemanator cu sosul de la ardeii copti. Si am bagat cu paine dar nu am mai pozat si dumicatii.

Capitolul doi este despre ce am facut sa dau de pomana de sambata mortilor. Ceva ce stiu ca i-ar fi placut mamei, inspirata de o prietena, pui cu sos de legume.

Peste pulpele de pui am pus un amestec de vin, boia dulce, sare, piper, cimbru, usturoi. Peste pui si peste ceapa, morcov, dovlecel, ardei si masline de fapt.

Am copt intai inabusit apoi fara capac. Si fix ca prietena mea, am pus sosul peste piure. Si am mai pus la pachet si snitel cu castraveti murati.

Stiu ca nu e vreun fine dining dar sosul ala peste piure, olelei. Poza cu realitatea cruda, am pus sos direct peste piureul din craticioara.

Si ultimul capitol, despre Ricky Bruno. Pai da, ca in orice film american corect politic (adica musai cu lesbiene si alte BLGTB sau cum le zice), Ricky are doua mame. Eu il strig Ricky, mama doi il striga Bruno.

Acum el va pleca la a treia mama, ca e dat spre adoptie, dar cine stie cand (actele i-au iesit dar se inchid granitele, ca i s-a gasit iubire mare la distanta), deci posibil sa il cheme altfel, nu stiu, Helmut, Adolf, Jung, dupa cum i-o fi norocul.

Pana atunci ne bucuram noi de nazdravan (sincer, in adancul sufletului sper sa nu se mai deschida niciodata granitele si sa ramana cu noi, e ok si cu doua mame, cand una e la munca il tine cealalta si asa mai departe).

Dar conform bunului simt i-ar fi mai bine la o familie mai normala asa, mai ales ca ai nostri caini sunt batrani si ciufuti. Pana cand va pleca (daca) va asfixiez cu poze cu minunea infiorator de lipicioasa si desteapta.

Ricky Bruno.

Postfata

Placinta cu carne de vita, legume si piure

Nu am vrut sa ma certe nimeni si sa fac vreo gafa cu vreo denumire gen Shepherd’s Pie sau Cottage Pie sau Hachis Parmentier, ca toate au cate o chichita, dar in linii mari e ceva cu carne, chestii, sub un strat de piure. A mea a avut carne de vita si legume diverse.

Nu e o gateala potrivita caniculei, de aia mi-a luat si doua zile sa o fac, mai intai umplutura, apoi a doua zi dimineata finalul ca deja era prea cald. Dar e misto si va zic exact ce am comis.

Intai am inabusit urmatoarele: ceapa, usturoi, gulie (voiam o varzoasa musai in compozitie), ardei gras, morcov si dovlecel.

Am desfacut si carnea de vita peste legume si, cand si-a schimba tculoarea, am tot adaugat vin pana s-au fiert bine toate.

Spre final am pus rosii si patrunjel (curatate, tocate) si am lasat sa fiarba. In afara de sare nu am pus niciun alt condiment.

Cum ziceam, a fost cald asa ca am lasat la frigider compozitia pana a doua zi. Jumatate am congelat (pentru paste sau cine stie ce imi mai trazneste), jumatate am pus intr-un vas termorezistent si am acoperit cu un piure mai moale (facut simplu, cartofi, sare, unt, lapte si putina apa).

Aici era dimineata, inc anu ma ucisese soarele.

Peste piure am ras cascaval si am gratinat la foc mare.

Daca faceam totul odata, cel mai probabil ingrosam sosul cu nitel amidon, sa iasa translucid si gros, dar nu e nimic, merge si asa.

Imi place la nebunie chestia asta, chiar daca nu e cea mai estetica mancare posibila.

In rest, am mai comis clasice (mazare cu pui si friganele, pui marinat in iaurt, tandoori mix, usturoi, facut la gratar), am mai primit si pomeni …

 

Si am facut sedinta foto vietuitoarelor (care nu au prea stat, ba de soare, ba de caldura) si unor minunate mini-cale achizitionate cu suma de un leu bucata cu tot cu vasul ceramic. Expirate, da.

 

Daca vreti sa vedeti culorile in toata splendoarea, dati pe o poza oarecare ca sa intrati in slide show.