Portret de hering

Stiti ca ne mai distram noi cu cumparaturile si, cateodata, faceam si cronici de diverse, cum am facut la zacustile Olympia.

Azi m-am imprietenit cu un hering, era si timpul dupa atatea tepe.

‘mnealui si inca o conserva de macrou mi-au intrat in posesie, fara emotii, daca nu imi place mie, baga potaia. Asta e de la Home Garden, fabricat in Polonia. Fabricata ea, conserva, nu pestele, ala a fost crosetat sigur in alta parte, dar nu zice unde.

Amu cat drum o fi facut el din oceane si cum a ajuns la polonezi ca sa il ambaleze pentru clujeni si sa il cumpere bucurestenii, nu ma bag. Dar da mama cu omega in mine, ca vine din tari straine.

Peste gras, Alina cred ca stie cat de bine merge cu ceapa si otet, eu i-am pus lamaie (da, merge mai bine cu otet) si ceapa rosie si l-am lasat sa isi vada nitel de treaba pana s-au imbinat aromele astea puturoase.

Nu stiu de voi, dar e adorabila combinatia, de la rece, cu paine (nu am avut) si ar fi mers si cu o tarie (canci).

Nu mai stiu cat a costat, sigur nu mult ca eu aleg cele mai ieftine conserve, dar in general astea sunt putin mai scumpe, ma intreb eu, de ce oare trebuie sa dea ture de la polaci, de fapt de la cine stie ce ocean pana la ei, pe urma la noi, sa ia o carca de taxe si sa ajunga o conserva buna si corecta pe masa la un pret, bag mana in foc, pe putin dublu.

Avem fabrici de conserve, stiti ca am testat tot felul de conserve si multe au fost mizerabile si cam la acelasi pret cu polonezul asta de balta sarata. Nu pricep de ce ei pot si noi nu, poate ca nu cumva sa iasa ceva prea ieftin sau poate ca e mai ieftin sa importi, ceea ce e aberant sau … iaca, habar nu am.

Dar de heringul asta m-am inamorat iremediabil.

rororo

Ou fiert

Caterinca ieftina, am gasit de fapt chestia asta pe dragul meu site foodgawker de care mi-a fost dor o saptamana, prezentata ca pe o mare idee, healthy, stiti deja textele din blogosfera culinara interna si internationala.

Nu e decat o omleta fiarta in bain-marie dar cum au aia pozele, mi-a facut pofta. La link-ul original, pe care nu il am, era doar ou cu ceapa verde, eu mai dizolv in acizii din stomac si ce mai am restant prin frigider, asa ca am pus ou, branza, ceapa rosie, o felie de ceva afumat. Untul e pentru uns forma si e foarte gustos dar cam sarat.

De aici deja cred ca va e destul de clar, am amestecat toate cele si le-am pus intr-o forma pe baie de apa si la cuptor cu toate.

Mi-a placut ca a facut bulbuci si au ramas asa, intepeniti pana la final 😀

Bun „custardu” asta pe post de omleta si se face si repede, doar ca, desi am pus unt, s-a lipit de forma, nu-i nimic, merge si asa.

Azi am fost sa ii iau Casandrei Dentastix si Frontline si am gasit ceva bun si pentru mine, nu am mai luat pana acum kefir de la Big Panda si, ca tot ce am luat pana acum de la ei, e bun.

Si iar ceva mov, ardeii iuti pe care i-am luat fara o frunza pe ei din Lidl, cand m-am intors inflorisera minunat, rosiile iar au inflorit, primele flori s-au uscat pe canicula, dar ardeiutzii vad ca nu au de gand sa se dea batuti, au si infrunzit si au si inflorit.

Trebuie prelevata samanta, am zis.
Atata momentan, mi se puse chef de varza, am ramas in minte cu aia de la eforie, dar nu m-a dus capul sa iau ceva carne de porc, varza am, let there be varza.

rororo

Mancaruri simple si banale

O saptamana la mare nu am gatit nimic. Si nici nu am prea iesit, buget de austeritate, eu va arat cu ce ne-am nutrit daca promiteti solemn ca nu radeti de poze, is facute din mana pe apucate.

Cand am ajuns acolo era facuta varza cu carne de porc, matusi-mea a facut mancare foarte buna, dar a dat si niste rateuri, mama, mama, dar vi le arat fix in ordinea in care le-am pozat. Varza i-a iesit (mi-a zis pe urma si cum, au ficatul meu, in afara de multe legume a pus si mult ulei in care prajise nu stiu ce, dar buna, asta e).

Mic dejun cu un rest de varza, slana (nu cine stie ce), branza (de Dobrogea, buna), rosie din gradina, dinaintea atacului Casandrei si un ardei potop excelent.

Prima pofta: hamsii. Mini-hamsii, mici rau, le prajeau aia cu galeata, foarte sarate dar bune, era 4 lei portia.

Un bors de gaina cu multe legume si zdrente de ou (v-am zis sa nu radeti de poze, da?).

E si aici a zbarcit-o locuitoarea de la malul marii, primise niste scoici, deja fierte binisor.

E, daca as fi stiut ca le buleste, i le luam sa vad ce se mai poate salva, dar madam le-a mai pus odata la fiert, nu am idee de ce, din nepricepere, apoi le-a facut pane. Ce sa zic, buna crusta de pane, ca scoicile, ciunga, cauciuce, gumilastic.

A avut comanda pentru familion de snitele, din ce porc a luat pulpa aia, nu stiu, beton, talpa.

Cartofii prajiti uleiosi, din fericire mie imi plac si uleiosi.

Dar cea mai mare ratare, nu imi dau seama cum a reusit, a facut o fleica la fel de talpa. Fleica talpa nu cred ca i-ar iesi nimanui, mai putin ei. Dar varza, buna.

Alt mic dejun din resturi plus un ou – ou.

Si, in singura zi in care am fost la terasa la Carlos (mi-am depasit bugetul, exceptand meniurile fize, astia au preturi mari la mare), am uitat aparatul acasa, dar am pozat acasa ce am luat la pachet, aveam chef de pizza (am mancat jumate acolo) si peste. Aveau ca de obicei un crap misto, daca nu stiati, cel mai raspandit peste la Marea Neagra e crapul.

Scump, bucata a fost cam 20 de lei dar dupa ce am mancat cu usturoi am facut si o chestie misto din jumatatea ramasa.

Pizza bunicica, cuptor cu lemne, ingrediente banale, na, ca la mare, dar aveam chef de pizza.

Intre 17 si 20 de lei, scump.

Prajiturile, ceva cica Dobos, da era o chestie cu ciocolata si krantz si eclerele, destul de bune.

Ce am facut cu crapul, un fel de ciorbo-tocana de peste, ca aveam pofta de ambele, am luat din supa cainelui (multe legume trase la tigaie plus pui plus apa), am pus peste peste, cu otet, mujdei si ardei iute. Stiu ca poza nu arata bine, dar a fost super.

Supa Casandrei, legumele multe, plus spre final niste frunze de conopida, gaina de tzara si macaroane … mmmmm.

Si in final, a la lene, pui (cumparat) cu conopida, rosii, ardei si usturoi, toate lasate sa zaca la cuptor, mega banal dar iese bun.

Grand finale, dupa ziua de ieri, perfecta, aveam chef sa zac la terasa la orizont, foame ioc, asa ca luaram de gingiumingiu mici cu bere, aasa, de o pohta si ne-am tinut de glume cu facatorul de mici (cum i-o zice omului care face mici? miciar?) si barmanul.

Si gata, final de poze nespectaculoase, mancaruri banale si vacanta neiesita din comun.

rororo

Niste poze de la mare

Niste poze aiurea asa, nu am avut vreo idee sau vreun scop cand le-am facut, locurile, in linii mari, le stiti, in linii mici poate ca nu, am pozat toate tampeniile, ca de obicei.

Oricum, stiu ca multi nu suporta casele vechi, alandala, intretinute precar de rude sarace. Mie imi plac, straturile succesive de vopsea, scorojeala de pe alocuri, termopan la cate un geam pe sub giurgiuvelele vechi, ustensilele puse dupa cum a fost cazul, musamaua de pe masa din curte, perdelele de la usi care tin mustele departe, dusul cu faianta antica si ciobita, poate ca o fi vorba de amintiri din copilarie, dar racoarea casutei mici de caramida imbracata in pamant mie imi place, cui nu, sa fie iubit.

Din pacate, in trei ano, plaja „mea” a fost napadita, chiar si la final de sezon erau cam multe masini, ba a aparut si un soi de terasa volanta, cu bere si suc.

Limba aia de nisip din poza, acum doi ani nici nu era, era apa, am trecut-o pe Casi in brate, de cand au reparat malul cazut mi-au stricat toate ploile.

Ceea ce nu inseamna ca nu am un as in maneca … secret de tot de data asta.

Pe malul inalt am gasit asta:

Nu l-am luat dar mi-a placut desenul cu renul furios george 😀

Ca sa revenim la oile noastre, ia uitati ce magari:

Toate treptele alea de langa Cazino, le-a urcat bietul animalut cu magarul ala in spinare, imi venea sa ii lungesc lui urechile de nesimtit, nu stiu ce facea cu magarul pe plaja sau in parcare.

Asta nu am putut sa o pozez ca lumea , dar merita:

Pe sortul verde al fetei, scria cu galben mare: VREI O GRASA? Super tare reclama, ineinteles ca v-ati prins, era la Grasa de Cotnari, umorul bautorilor de vin este indubitabil superior celui al consumatorilor de beri sau spirtoase, e de departe cea mai misto reclama la alcoale purtata pe o uniforma. Si daca fata nu se supara chiar daca e plinuta, si mai misto.

Asta faceam eu cand eram mica:

Pe la 20 de anisori la al doilea loc de munca, faceam imprimeuri la cererea clientilor pe diverse, asta imi ramasese de la un paste si l-am adus la mare si acum l-am regasit. Patat, dar al meu e.

Si singurele achizitii misto, un tricou cu o moaca misto care mi-a placut (si aveam si nevoie de el in ziua aia), 10 lei si Camel, editie aniversara, super bune, recomand, am incercat toate variantele de pachet, galben, negru si bleu. Ba nu toate ca mai e si alb, deci fara alb. Bune rau.

SI iaca si ultima zi la mare, ca de obicei, ultima, cea mai misto, temperatura perfecta, apa calda si curata, vant cat trebuie, val cat trebuie, ce mai, demential, n-am iesit cam trei ore din apa decat in pauze de tutun, am avut si masina parcata strategic, daca nici la Capu turcului nici la pescari nu mai am loc pana in buza marii, m-am strecurat cu dacia mea cu pretentii de jeep peste niste damburi.

O imagine pe care o puteti intalni la tot pasul (eu sper ca au strans plasticele gramada ca sa le recicleze careva, ca erau acolo de cateva zile).

Oricum, in zona aia, marea albastra si frumoasa, mai spre civilizatie, langa Cazino, e plina de plastice, seminte si coceni, aici, e marea mea.

Superba ziua de ieri. Am mai pozat salvamarii care s-au smecherit, nu mai dau la rame. Si da, in zare e un vas militar, o vedeta de la 2 mai cred, seamana cu alea pe care le-am vazut pe acolo.

Geamia din spatele casei (eu ii tot zic moschee, ei insista ca e geamie).

Si gardul vecinului, la moda zilele astea, nu l-am intrebat daca e stelist.

Stiu ca nu e nimic spectaculos, nici concediul nu a fost spectaculos, aveam nevoie de odihna maxima, mai am poze cu potoalele la fel de banale si alea si gata.

rororo