Chiftele marinate

Chiftelele nici ca ne intereseaza, stim toti sa le facem, o sa va spun despre sos si atat, a iesit minunat, trebuie sa va spun.

Cand am inabusit ceapa am pus si un cartof mic, taiat cubulete. De fapt asta e cam tot schepsisul. Oarecum.

Am stins cu un vin bun si am lasat pana ceapa si cartofii au fost gata. Am adaugat o conserva de rosii cubulete (din saptamana italiana de la Lidl, cu ceapa si usturoi, puteti pune simple, puteti pune si cu busuioc, cu verdeturi, nu conteaza). Plus foi de dafin.

Am pus si nitica supa de legume si am lasat sa fiarba, am scos foile de dafin, am pasat si am gustat. Si am dres gustul dupa chef cu nitel otet si zahar (cititi si voi pe etichete, corector de aciditate, blabla, e, cam asta e, ii dai gust supa al tau cu acid si zahar). Sare si piper, ad libitum.

In sosul perfect am pus inapoi dafinul si am adaugat chiftelele.

Cu ‘pireutz”.

Apropos de „pireutz” am facut oarece catering cu niste cotlet de porc si acelasi piure simplu, cu unt si lapte. Ce e nemaivazut? Pretul cotletului, l-am gasit (superb) cu 11 lei kilogramul. Centura neagra la cumparaciuni ramane la mine, multumesc.

Si inca o chestie legata de cumparaciuni, pastravul de la Lidl e exceptional. Este acvacultura, import Turcia. Foarte gustos si la pret corect.

Nu fac reclama nimanui, asa mi s-a intamplat cand mi-am tocit bocancii la cumparaciuni. Cam rar de la o vreme, dar i-am tocit …

Muncitoresti

Am ajuns ca pe vremuri, munca sambata si mancare, doua feluri, sa fie pentru toata saptamana. Asa facea si biata maica-mea, nu am ajuns prea departe in ultimii 30 de ani.

Am apucat sa fac si ceva cumparaciuni deci, evident, ordine in frigider. Si mi-a iesit o chestie nemaipomenita, un fel de macaroane cu branza. Sosul de branza e din burduf (din ala mai usure, nu iute) si Cheddar maturat, topite in smantana de Ibanesti de 35%, toate puse peste macaroanele fierbinti si cu niste carnaciori in cap. Am impartit tava in mini-portii ca sa mananc doar cate putin pe zi, nu de alta dar probabil are zece mii de calorii imbucatura, totusi.

Ciorba saptamanii e din gaturi de pui, zarzavat, niste legume pentru minestrone (aveam in plus), paste, ou batut si zeama de varza. Foarte consistenta.

Si pentru ca am gasit niste ardei gras misto (parfumati, coaja subtire, aproape fara cotor si seminte, mititei – si la reducere „decat” 9.5 lei, mama lor de preturi) …

… am trantit niste ardei umpluti, banali, doar nitel tarhon in sosul de rosii pot sa spun ca face diferenta intre cei clasici, ca la mama acasa si astia.

Inca sunt la racorit.

Prinrte altele, marea cumparaciune a zilei sunt crevetii din saptamana iberica de la Lidl …

Pe langa pretul excelent (44 de lei 800 de grame) sunt absolut deliciosi, congelati cel mai probabil ultrarapid, glazura de gheata e inexistenta, sunt deliciosi, ma jur ca dac ami i-ar fi dat cineva pe un mal de mare ca fiind proaspeti, credeam din plin. Dulci, excelenti, i-am facut doar cu putin unt, sare si piper, sa vedem daca ne plac.

Dam e gaselnita. Am decartat juma’ de salariu la farmacie, ca altfel m-ar fi tentat si tentacule de calmar, la pret bun si ele. Alta data.

Cat despre micii de 1 mai, da, am poftit, da, am luat de la Mega, era in drum. Nu-s cine stie ce, nu prea au gust de mici desi lasa o tona de seu. Au mers, dar nu as mai lua si a doua oara.

A, da. SI au inflorit castanii.

s

Scaricica in sos bun

Nu prea mai pornesc cuptorul, trebuie sa pun prelungitor si mi-e lene, asa ca cele mai mult echestii le fac pe aragaz. Asa si coastele astea.

Le-am lasat sa fiarba la foc mic in vin amestecat cu apa, sare, piper si o jumatate de lingurita de 5 spices.

Cand s-au facut bine de tot am adaugat bautura de maltz (stit voi, aia fara alcool si amarui – dulceaga), sos de soia, foarte putina pasta de curry rosu, crema de balsamic (cu rodie, tot acrisor-dulceaga), putin otet balsamic si cred ca doar atat.

Am lasat sa scada sosul (am pus la final si niste morcovi trasi in unt, sa completeze) cat sa devina lipicios si sa stea pe carne.

E in regula si cu lene de bagat cuptorul in priza, doar ca la chestii din astea, mai ales spre final, trebuie sa le pazesti, ca am ars cateva chestii.

Printre sandwich-uri si „ce s-o gasi” mi-am facut si cateva pofte. Adica am luat gyros gata facut si l-am incalzit doar.

SI l-am combinat cu orez simplu, castraveti si iaurt. Asa am pohtit.

Gyros-ul de-a gata de la Lidl (saptamana greceasca), e gustos, dar se simte clar gustul de chimicale, a fost ok dar nu mai iau.

In schimb am facut o combinatie de zile mari, mi-a ramas niste maioneza de la salata orientala si aveam niste cartofi de prajit et voila, „Fries Benedict” le-as zice daca ar fi in vreun meniu de pub.

Nu am facut sos olandez, ar fi fost culmea sa ma obosesc in asa hal. Dar in rest, peste cartofi am pus somon afumat, ou (de la tara) posat si maioneza de casa amestecata cu nitica smantana.

Da, da, ou-ou.

Bestiala combinatie. Aveti grija la somonul afumat (cel norvegian) din Lidl, a avut doua oase zdravene, daca mergi pe incredere (na, file, ar trebui sa nu aiba niciun os) poti sa mori linistit, mie mi s-a infipt direct in cerul gurii un os si am scos un arsenal de injuraturi de schela pe care uitasem ca il posed. Oricum nu mai am chef nici de somon o vreme, aia clar.

Moment poetic

Ni-au tot venit in minte poezii, legate de vreme, de evenimente, o mai stit pe aia?

Afara-i frig, in casa-i frig,
Deschid fereastra larg si strig:
Sa ne traiesti partid iubit!
Ca ne-ai calit!

Visasem noaptea ca la fabrica facem supe, ramen la pliculete, inghesuiala mare sa luam toti ce era in plus. Dimineata mi-am trantit un ramen cu ce aveam prin batatura.

Fredonam un Cargo vechi:

Zorii mocnesc dinspre noapte-n spre gri
Ceasul e cinci jumatate
Stau pensionarii la coada la colt, se da
Astazi lapte

Ceru-i de plumb, ca privirile lor
Merg muncitori la uzina
Pasii li-s grei dupa cei patru’s’cinci de ani
De lumina

Clasa muncitoare, mandra ca un soare
Mandra ca un munte de fier (tare)
Clasa ne-ndrumeaza, si ne lumineaza
Glasu-i se inalta victorios, pan’ la cer

Am primit niste oua de la tara, unul s-a dus in supa de mai sus, unul pe cartofi. Nu stiu de ce ma gandeam la Adrian Paunescu, chiar nu inteleg de ce mi-am amintit de balada lui Ilie de la scularie.


(copy/paste de pe net, ca nu o stiam asa, in amanunt)

Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.

Vizitând străinul secţiile lor,
s-a oprit deodată şi cu bucurie
arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar oficialii tare s-au mirat
de această faptă, totuşi, peste poate,
şi l-au pus pe listă neîntârziat
ca să plece grabnic în străinătate.

A ajuns la Roma c-un autobuz,
După ce un vameş, fir-ar el să fie,
Fără ezitare cică le-ar fi spus:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Iar la Roma, papa însuşi i-a primit,
i-a tratat amabil c-un pahar cu apă
şi era şi dânsul foarte fâstâcit,
neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.

Dar ca orice papă, a găsit un drum
Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie,
l-antrebat c-un tandru scârţîit postum:
Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?

Observând acestea, cei îndrituiţi
care mersul lumii zilnic îl veghează
s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ
să-i organizeze şi o mică pază.

Când erau la papa, Doamne, ce necaz,
unul dintre paznici leşină afară,
medicii de gardă îl făcură treaz
şi motivul bolii toţi îl căutară.

“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici
cauza din care ai cazut în luptă ?”
“Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici,
încordat în veghea asta ne-ntreruptă.

A trecut regina Angliei pe aci,
c-o suită mare şi cu protocoale,
m-am retras în umbră spre-a nu stingheri
şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.

Când am auzit-o cu cât interes
îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie
cine-i bâtrânelul purtător de fes
de lângă Ilie de la sculărie !”

In rest, ce sa zic, peste tot lumea se aprovizioneaza, cozi, se vand tone de ulei si faina (ma intreb ce ai face cu ele in caz de Doamne fereste?). AM luat si eu niste chestii si vi le arat. Mucenicii de la Auchan, nu e ce trebuie si niste galusti cu carne, alea sunt bune si nici nu-s scumpe, deci daca ramane magazinul si planeta fara ulei si faina, mancati galusti cu carne.


De final, cautam o poezie despre perioada in care s-au macelarit caii din Romania ca sa se aduca tractoare, dar am dat peste alta, oarecum de actualitate dat fiind cozile la benzina. Tot de Mihai Beniuc si cea cautata si cea gasita.

CU MII DE CAI PUTERE

Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept.

Pe oameni îi privesc în față drept.

Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic –

Părinții mei dau țării bob din spic !

N-ajung nimic ? – De mii de generații

Noi tot muncim, și au ajuns tot alții…

Așa să fie, dacă-i dat așa

Dar pîn’ la urmă tot se va vedea !

Ori nu-i așa ? – Hei, nouă sute șapte…

Îl știm, îl știm ! Și-i drept, e încă noapte.

Dar s-a-nroșit a ziuă-n răsărit.

Umblați ca furnicarul răscolit.

Ați priceput : Cu mii de cai putere

Se crapă zorii unei alte ere !

1939

Poza e mai veche dar chiar ma gandeam cat de tare ar fi sa ma duc cu calul la uzina. Si sa il parchez langa masina lu’ dom’ derector 😀