Omleta cu creveti

Bai, bagara astia niste creveti minunati la Lidl. Si pretul minunat si, ce mai, luai o punguta, la cat de zgarcita o sa fiu cu ei o sa ii fac in fel si chip. Primul chip e izvorat din pofta de bouyourdi, creveti saganaki, creveti cu dovlecei, ce sa mai,  le-am corcit. Pardon, reinterpretat.

Slide10

 

Am taiat mai intai felii subtiri niste dovlecei, pe care i-am lasat sa se „topeasca” la foc mic, in ulei de masline, cu nitica sare. Apoi am pus peset ei si niste bucati de rosie si ceapa, taiata tot fin (cu mandolina), peste toate am turnat oua batute cu marar (maretho),  am potrivit si crevetii deasupra si am sfaramat niste branza (in amintirea crevetilor saganaki, da).

Slide9

 

Am lasat la foc mic, cu capac. Si tare buna a fost combinatia.

Slide11

 

Am mai comis si niste biscuiti pentru Casi (de cate ori vreau sa ii iau mici recompense cainesti si citesc pe ambalaj 2-4% carne si derivate din, mi se taie cheful). Combinatia e deja clasica, peste, galbenus, verdeata, morcov, ulei de masline si ca liant un amestec de diversi fulgi, seminte, germeni.

Bune chiftelute 😀

 

rororo

Pandispan cu caise

Bai, inselatoare sunt fructele si legumele verii, am luat teapa cu niste capsuni romanesti, erau mai gustoase alea de Spania din iarna, rosii de la obor mai naspa la gust decat cele de la Mega, sa le ia gaia pe toate. Ei asa si caisele astea, acre frate, parca-s zarzare, daca nu aveam asa, oarece teama, acream o ciorba cu ele. Asa le-am indesat intr-un pandispan si au mers binisor.

Slide16

 

Amu nu o sa va invat eu tocmai pe voi, cititorii mei, dar mai ales pe ratacitii atotstiutori cum se face pandispanul. O sa va reiau doar cum il fac eu, de data asta a fost pandispan patru (adica din patru  oua si patru si celelalte, linguri de faina, de zahar, de ulei). Am pus si niste vanilie, coaja de portocala numai putina, asa mi-a troznit.

Si ca metoda, va zic metoda mea de o tigara, adica aprind o tigara si pana e gata, pandispanul e deja la cuptor. Normal, incep cu pregatirea fructelor, ca sa ma misc repede sa nu se lase aluatul.

Pe urma folosesc doar doua vase si un singur mixer, ca bat intai albusurile spuma (cu o lingura de zahar si un praf de sare), apoi fara sa spal paletele bat restul ingredientelor.

Faina o pun ultima  la amestecul cu galbenusuri pe care il inglobez (ce aiurea suna, inglobez) in amestecul de albusuri, de sus in jos, ca avansarile din multinationale.

Slide12

Apoi repede in tava, fructele deasupra, jbang, la cuptorul incins.

Inainte:

 

Slide13

Dupa:

Slide14

 

This is pufoshenie pufoasa, portocaloshenie de la outzele de tzarisoara.

Slide15

 

Apropos de outzele de tzarishoara, sa vedem ce am mai comis: omleta ca la mare (sunca, cascaval, marar, rosie buna), omleta ca la marea lor (cartofi, ceapa), plus o bere foarte buna langa. Desi a fost luata de Heineken, Harghita e in continuare exceptionala.

Si daca aveati chef de un pilaf din ala „ca la mama la bloc”, cu pipote si inimioare, apai l-am comis. Cu diverse si multe legume si asta e portia furata de mine. Pentru ca (h)am comis-o pentru Casi.

Slide17

 

Ati observat, desigur, mai sus, nitel roz. Ei bine, e nitel mai mult roz. Le-am crescut de mititele, de cand erau niste seminte si acum m-au napadit.

Slide18Slide19

rororo

Hribi cu smantana

Prea mare reteta nu am sa va dau, dar poate va foloseste informatia, am gasit hribi de la Ecofruct la pret decent, 13 lei cutia de 350g. I-am facut foarte simplu, cu putin unt, putin usturoi, sare, piper si smantana (raman la parerea ca Artisan e cea mai buna smantana de pe piata, ca gust). Fiind congelate au lasat culoare in smantana.

Ca o concluzie asupra produsului, pretul e bun, nu au pamant/ nisip dar … din enfericire au fost spalate/curatate cu apa. Multa apa, au pierdut foarte mult din gust.

Ce am mai facut, acum fiind multe reduceri (e si lumea plecata, e mai liber peste tot) am dat peste niste gnocchi cu pesto. Si i-am facut cu sos gorgonzola. Adica am topit gorgonzola in smantana si lapte. Si din soua oua mi-am facut si oua umplute cu pateu (din ala fara E-uri din care dau si cainelui), galbenusuri si maioneza.

Si cam atat cu mancarea.

Cat despre poze din drumuri, iarasi am gasit cladiri interesante (luati seama ca multe poze sunt facute din mers, deci nu asteptati musai si incadrare), flori frumoase, aici nu a nins asa tare ca in tara, nu suntem sub zapezi, plus cortul circului montat in curte la Billa. Conform afisului are si animale, nu m-am dus sa ma uit, nu am sange in mine.

rororo

Drumurile noastre poate …

… ne duc in strainatate. Asa se spunea in bancurile vechi comuniste ca ar fi trebuit de fapt cantata melodia lui Dan Spataru. Drumurile mele sigur nu ma duc in strainatate momentan, ci pe langa casa omului, casa inconjurata de ditamai orasul asa ca azi o sa incep cu poze cu drumuri.

Sau de pe drumuri.

Sa vedeti ce am mai pozat, GPS-ul, pentru ca dupa ce am aflat ca strada Pacala se intersecteaza cu Tandala si Fat frumos, da, strada, cu Ileana Cosanzeana, azi mi-am amintit sa pozez, Pasarea in Vazduh se intalneste cu Cumintenia Pamantului. Pe gratis. Apropos, Pasarea in vazduh este falic, pardon, falnic expusa la muzeul din Philadelphia, aia nu mai e a mea si a ta? Pai nu o luam si pe aia inapoi?

Am incercat sa pozez si niste MIG-uri 21, acele celebre utilaje cu care nu cu multi ani in urma se ara glia patriei, cu sau fara voia pilotului, dar nestiind daca e voie in coltul ala nestiut de lume in care sunt, am tras o poza din fuga la faza lunga a farurilor (apropos, stiti ca faza lunga de fapt se numeste „‘tu-ti mortii ma-tii de handicapat”?)

Am gasit si unul dintre garafiti-urile frumoase (alea cu scris scalambaiat sunt super urate si enervante, mai ales pe cladiri proaspat renovate, dar sunt unele, ca cel din poza mea, super misto) si am mai pozat si starea vremii, adica incerta, ploaie cu soare, brusc bezna, soare orbitor, viejlie si tot asa, una peste alta nu se plictiseste coana vreme, cred ca a inceput sa se bata toamna cu vara, momentan inca e triumfatoare doamna calduroasa.

A, poza cu porumbei, poate ati recunoscut, poate nu, e la Piata Romana, in buricul targului, chit ca arata ca un ghetou.

 

Cat despre prostioare culinare, mai mari sau mai mici, in general sunt mici. Ca ardeii iuti din geam, foarte prolifici, iar au inflorit.

Deci din motiv de: oua-oua, mini-tigaita, o branza mucegaita care a imbracat diverse stadii care mai de care mai ciudate, carnati buni si chef de toate alea mini,  avem ce vedeti in poze, portii de papusi din de toate.

Mini tigaita aia imi face chef de mini-tortilla, mini-omlete, mini-clatite, e cumva asa, parca ai lucra pentru liliputani, e misto.

In rest, apa, ploaie si bataie, ceea ce nu va doresc si voua decat din cand in cand, ca bataia e rupta din rai, zic unii. Intr-o zi sa imi amintiti sa va povestesc de diferenta intre fashionistele  cu miros de bara de autobuz in palma si alea de Dorobanti.

 

rororo