Cu de toate

Ca o omleta, ca o tortilla, gatita lent.

Aveam pofta de o omleta cu marar dar stiti cum e, mai ai chestii in plus. Daca as face o carte cu omlete in mod cert pe asta as pune-o ca reteta.

In afara de oua (trei la numar) am mai folosit: ceapa, ardei, telemea grasuta, un carnat oltenesc, cartof (da, ala din halba e cartof), marar si in plus sare, piper, unt si nitel vin alb sec.

Intai am inabusit nitel in unt ceapa si cartoful.

Am adaugat carnatul si ardeiul si vin, apoi capac, foc mic, daca scade pana nu e gata cartoful, mai puneti apa. Eu am mai pus de vreo trei ori, cartof capos.

Cand cartoful e gatit si a scazut lichidul punem ouale. Eu le-am batut separat cu branza si marar. Si am facut-o cu un tel arc, pentru a prinde cat mai mult aer si a face praf branza. Apoi iar, capac si foc foarte mic.

O verificati sa fie inchegata, eu am vrut s anu fie deloc prajita desi a prins culoare, doar a bolborosit.

E foarte misto oricat de rece. Puteti sa puneti si la pachetel. Ups, care pachetel?

De final va las niste poze din vacanta de vara, colectia de vara 2020.

Jurnal de stat acasa 10

Azi facem o tortilla, omleta aia spaniola, ca mi-au ramas cativa cartofi.
Stiti de cate ori am citit pe net discutii intre persoane scarbite de reciclarea mancarii? Cum adica saracule sa faci ceva cu niste resturi de cartofi, cum sa congelezi supa? Doar gasesti legume mereu, daca iti ramane supa nu o congelezi, o arunci, faci alta proaspata. Sau: nu mananc decat odata din mancare, ce nu se consuma arunc, fac mereu proaspata.

Mai intai, se vede ca nu au prins comunismul in care se gatea doar sambata (asta pana s-a bagat si sambata zi lucratoare), mai apoi, oare in conditiile de azi or gandi la fel? Probabil ca da. Eu reciclez si sunt zgarcita asa ca trebuie sa va arat ce am facut cu cartofii ramasi.

Evident ca nu ma indoiesc ca stiti si voi sa faceti o omleta cu cartofi, eu am facut o mini-omleta (tigaita din aia mica, fix cat un ou) si daca tot e soar esi e timp, sa va arat.

Am batut oua cu putin parmezan, am adaugat cartofii de ieri, cartofi aurii,  (destul de condimentati, nu am mai pus si altceva) si am amestecat cu incredere.

In tigaita am pus putin unt, ulei si un sfarc de ceapa pe care am calit-o nitel.

Am adaugat ouale cu cartofii si am pus capac o alta tigaita de aceeasi marime, old style.

Daca vreti puteti sa o intoarceti, dar daca o faceti la foc mic, nu e musai.

Am mancat o feliuta cu ceva macrou, ceapa si boia.

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Si alta feliuta cu smantana si gogosar. Pacman.

Si pentru ca m-a apucat sa caut ceva, mi-am spalat si o parte din colectia de prostioare. Si i-am scos la aer si pe ei.

Oua umplute in sos cu marar

V-am zis ca ne vedem si anul asta? Nu de alta, dar hei, ce soare e afara (daca v-au placut bufonii mai poftiti si-n alta seara).

Nu e o reteta frumoasa, dar pentru mine e o mancare de suflet. Daca nu ati indopat cat sa rupeti farmaciile non stop pentru colebil si triferment, merg de o pofta (la mine asa a fost, toti au facut, eu nu). Plus ca se pot face si mai dietetice si nu-s rele.

Am facut de mai multe ori ceva asemanator, doar ca acum am eliminat total usturoiul (meh, da, stiu) si am inlocuit tarhonul cu mararul.

Deci cam aceeasi Marie cu alta ciupilica.

Avem nevoie (daca nu avem in casa chiar avem nevoie, sa ne dea cineva cu sfoara si lesa retractabila de la etaj de exemplu maioneza) de niste oua (e reteta din aia cu „niste”) fierte perfect, putin pateu (sau un rest de leber sau nu), iaurt, maioneza, smantana in cantitati egale si nitel marar. Sare si piper, ad libitum.

Lasam nitica maioneza in castron daca tot l-am murdarit, apoi punem galbenusurile, pateu, marar.

Amestecam temeinic.

Nu conteaza daca ouale s-au decojit naspa, oricum nu se vor vedea, le umplem cu pasta rezultata din cele de mai sus, apoi le punem cu fundul in sus intr-un vas din care vom consuma preparatul finit (moama ce talent la scris am).

Sigur va ramane umplutura, nu e bai ca facem sosul tot acolo. Punem smantana, maioneza si iaurtul, marar cat incape, nitel mai mult piper.

Omogenizam apoi punem sosul peste oua. Nu le mancam, le lasam nitel in pace pana ni se face iarasi foame, da?

Din categoria „e musai”, la sosul asta merg de minune castraveti murati in saramura, deci e cam musai sa puneti si din aia.

Nu mancam dar degustam.

Inghesui si pozele de la masutele de revelion, mai pe aici, mai prin vecini, nimicuri, nema munca, totul rapid, la cuptor, somonul in folie, carnea numai cu sos de mustar cu struguri si usturoi, efectiv nu m-am stresat nicio nici altii.

Cat despre porc, cica o sa ai bani daca ai porc din ala din lamaie si anul asta, ca maimutele, am facut toti porci din aia cu ban in gura. Din lamaie. Al meu e ala cel mai urat.

 

Va pupa Casi si La multi ani!

Omleta cu branza si cartofi in sos de rosii

Tot din astea subtirele, de vara, fireste ca la final avem si niste bonusuri.

Am pus intai sosul de rosii pe foc, simplu de tot, ceapa verde, usturoi, rosii tocate, sare, piper, putin ulei de masline. Am lasat sa scada, am adaugat si putin vin si gata sosul.

Am batut ou cu branza sfaramata, cartof fiert, fireste, sare si piper.

Am turnat omleta in mijlocul craticioarei cu sosul format, am pus capacul …

… si gata.

O sa spuneti ca asta nu e reteta. Jur ca este, pe caldurile astea si painea cu unt este reteta.

Am mai facut chestii rapide, din alea puse gramada in oala si parasite pe foc pana s-au facut.

Adica, ardei umpluti. Simplu, doar cu carne, ceapa, verdeata, sare si piper, pusi la fiert in sos de rosii (si tomato frito, am trisat putin) si vin alb.

Si pofte de: sandwich cu unt, ton, rosii, ceapa, maslina;

cartof fiert, rosii, ceapa, branza;

snitel in aluat de bere cu parmezan (asa zisul parizian dar subtiat cu bere si cu parmezan adaugat, nu mare scofala);

si o zeama din toate legumele si gaturi de pui.

Am facut si doua torturi diplomat dar musai sa postez separat ca sa nu pierd reteta.