De cate ori dau de un loc de munca mai obositor, devine in loc de blog culinar, un soi de jurnal culinar, unde adun tot ce reusesc sa pozez, orice prostie.
Dar sa nu batem campii, mi-a amintit cineva de Cilbir, celebrele oua posate servite cu sos de iaurt si unt cu boia picanta sau fulgi de ardei iute. Celebre acum, ca le-a gatit Nigella, cand le faceam noi abia isi serba ea primele implanturi 😀
Nu am facut reteta clasica din cvasimotive ci o adaptare foarte adaptata.
Asta pentru ca am avut oua de tara si am fiert vreo cateva. Sosul e din parti egale de iaurt, smantana si maioneza. Peste sos am pus si ouale si chiftelute cu tzatziki (cumparate, de curiozitate), ulei de masline si piper. In amintirea cilbirului care am fost.
Pentru ca mi-a mai ramas sos (si ceva maioneza in plus), am facut o salata ca la matusi-mea acasa, ea face de paste asa: oua fierte, castravete murat, maioneza. Eu la fel doar ca maioneza aia mai diluata. Langa un gratar, sa fie proteina.
Am facut si o ciorba de vacuta dreasa cu zeama de varza, clasica, normala, doar ca am pus tot felul de legume de prin congelator, inclusiv conopida si amestec pentru minestrone, era in plus.
Si pentru ca a doua zi era tot delicioasa dar mai deloc acra (prea multi cartofi) am dres-o cu smantana, ulei de masline si paine prajita, asa, ca la … ca la nu stiu cine.
Tot cu oua de tara am facut aluat cu bere si snitele din muschiulet de porc, plus parizer pane, cum ar zice unii, de trista amintire.
In rest, minuturi, mici de la Kaufland, asa, de pofta, macaroane cu branza de oi (smantana si unt), orez cu pui, pilaf adica (dar cu orez basmati).
Si de prin gradina care inca e in lucru. Nu stiu cum de s-au adunat toate roz, inclusiv un nou flamingo kitsch. Kitsch-ul e viata mea.
Ni-au tot venit in minte poezii, legate de vreme, de evenimente, o mai stit pe aia?
Afara-i frig, in casa-i frig, Deschid fereastra larg si strig: Sa ne traiesti partid iubit! Ca ne-ai calit!
Visasem noaptea ca la fabrica facem supe, ramen la pliculete, inghesuiala mare sa luam toti ce era in plus. Dimineata mi-am trantit un ramen cu ce aveam prin batatura.
Fredonam un Cargo vechi:
Zorii mocnesc dinspre noapte-n spre gri Ceasul e cinci jumatate Stau pensionarii la coada la colt, se da Astazi lapte
Ceru-i de plumb, ca privirile lor Merg muncitori la uzina Pasii li-s grei dupa cei patru’s’cinci de ani De lumina
Clasa muncitoare, mandra ca un soare Mandra ca un munte de fier (tare) Clasa ne-ndrumeaza, si ne lumineaza Glasu-i se inalta victorios, pan’ la cer
Am primit niste oua de la tara, unul s-a dus in supa de mai sus, unul pe cartofi. Nu stiu de ce ma gandeam la Adrian Paunescu, chiar nu inteleg de ce mi-am amintit de balada lui Ilie de la scularie.
(copy/paste de pe net, ca nu o stiam asa, in amanunt)
Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş a venit un lider din străinătate, gazdele cu dânsul se purtau gingaş, ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.
Vizitând străinul secţiile lor, s-a oprit deodată şi cu bucurie arătă spre-un simplu, vârstnic muncitor: Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar oficialii tare s-au mirat de această faptă, totuşi, peste poate, şi l-au pus pe listă neîntârziat ca să plece grabnic în străinătate.
A ajuns la Roma c-un autobuz, După ce un vameş, fir-ar el să fie, Fără ezitare cică le-ar fi spus: Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Iar la Roma, papa însuşi i-a primit, i-a tratat amabil c-un pahar cu apă şi era şi dânsul foarte fâstâcit, neştiind totuşi de unde s-o-nceapă.
Dar ca orice papă, a găsit un drum Şi pe unul gureş, vocea lui mlădie, l-antrebat c-un tandru scârţîit postum: Ăsta nu-i Ilie de la sculărie?
Observând acestea, cei îndrituiţi care mersul lumii zilnic îl veghează s-au simţit datornici, lui Ilie, bliţ să-i organizeze şi o mică pază.
Când erau la papa, Doamne, ce necaz, unul dintre paznici leşină afară, medicii de gardă îl făcură treaz şi motivul bolii toţi îl căutară.
“Poţi cumva şi nouă tu să ne explici cauza din care ai cazut în luptă ?” “Domnilor v-aş spune: cum stăteam aici, încordat în veghea asta ne-ntreruptă.
A trecut regina Angliei pe aci, c-o suită mare şi cu protocoale, m-am retras în umbră spre-a nu stingheri şi-am simţit genunchii cum îmi pică moale.
Când am auzit-o cu cât interes îşi întreabă Curtea că ar vrea să ştie cine-i bâtrânelul purtător de fes de lângă Ilie de la sculărie !”
In rest, ce sa zic, peste tot lumea se aprovizioneaza, cozi, se vand tone de ulei si faina (ma intreb ce ai face cu ele in caz de Doamne fereste?). AM luat si eu niste chestii si vi le arat. Mucenicii de la Auchan, nu e ce trebuie si niste galusti cu carne, alea sunt bune si nici nu-s scumpe, deci daca ramane magazinul si planeta fara ulei si faina, mancati galusti cu carne.
De final, cautam o poezie despre perioada in care s-au macelarit caii din Romania ca sa se aduca tractoare, dar am dat peste alta, oarecum de actualitate dat fiind cozile la benzina. Tot de Mihai Beniuc si cea cautata si cea gasita.
CU MII DE CAI PUTERE
Nu-s pui de domn, nu țin să par deștept.
Pe oameni îi privesc în față drept.
Ci-n fața oricui clopul nu-mi ridic –
Părinții mei dau țării bob din spic !
N-ajung nimic ? – De mii de generații
Noi tot muncim, și au ajuns tot alții…
Așa să fie, dacă-i dat așa
Dar pîn’ la urmă tot se va vedea !
Ori nu-i așa ? – Hei, nouă sute șapte…
Îl știm, îl știm ! Și-i drept, e încă noapte.
Dar s-a-nroșit a ziuă-n răsărit.
Umblați ca furnicarul răscolit.
Ați priceput : Cu mii de cai putere
Se crapă zorii unei alte ere !
1939
Poza e mai veche dar chiar ma gandeam cat de tare ar fi sa ma duc cu calul la uzina. Si sa il parchez langa masina lu’ dom’ derector 😀
Nu mai apuc mare lucru, o ard cu croissante, minuturi, dar in weekendul asta vreau sa fac ceva ce am vazut la cineva asa ca repede sa pun pozele restante. Tortilla am mai facut, nimic nou, dar am poze, deci iaca.
Ultra banal, ceapa calita putin, cartofi fierti, ou batut cu niste sare, piper si parmezan, foc mic, rabdare si tutun.
De ciuguleala.
Si de pachetel.
De pachetel am mai capatat si de prin vecini, mai un peste pane, mai o chifteluta, ba intr-o zi am gatit de m-am spart, pe la 5 dimineata faceam piept de pui la gratar, ca fetele.
SI poze de prin gradina, in afara de plantele care fac ce vor ele de capul lor, mi-a crescut si o pisica.
Aveam chef de niste paste foarte, foarte simple, era sa le fac foarte, foarte arse dar in final au iesit foarte, foarte bune.
Pe scurt, am pus in unt si ulei urmatoarele: ceapa verde, usturoi, cateva rosioare, ansoa, sare si piper.
Dupa ce s-au cam prajit, voi sa nu faceti asa, am stins cu vin alb iar, dupa ce s-a evaporat alcoolul am adaugat si pastele fierte partial si intre timp. Plus putina apa de la paste ca sa aiba ce bea.
Dupa cum va ziceam si in titlu, basta.
Pe deasupra am ras niste pecorino.
Dupa cum va ziceam in postarea anterioara, am primit oua de tara, in numar de patru. Oul doi l-am comis in halul urmator.
Cu ceapa verde si marar. Oul trei l-am pus in friganele pentru mazare.
Mazare foarte buna, sosul de carne cu ceapa, putin usturoi, morcov, stins cu vin multicel.
In rest simplu, bulion, mult marar (si niste fulgi misto de cartofi care ingroasa sosul si il fac bun, nu va strambati, exista fulgi de cartofi buni, asa sa stiti).
Asadar oul numarul trei s-a dus pe friganele, mai am unul si stiu exact ce o sa ii fac.
Am mai facut si un pandispan banal cu mere (strat de biscuiti, apoi strat de mere rase amestecate cu zahar, vanilina si amidon, plus pandispanul in cap.
Am gasit si niste culori misto la Lidl si mi-am mai lucrat la bufnita inceputa de vreun an.
Aphex 