Drumurile noastre poate …

… ne duc in strainatate. Asa se spunea in bancurile vechi comuniste ca ar fi trebuit de fapt cantata melodia lui Dan Spataru. Drumurile mele sigur nu ma duc in strainatate momentan, ci pe langa casa omului, casa inconjurata de ditamai orasul asa ca azi o sa incep cu poze cu drumuri.

Sau de pe drumuri.

Sa vedeti ce am mai pozat, GPS-ul, pentru ca dupa ce am aflat ca strada Pacala se intersecteaza cu Tandala si Fat frumos, da, strada, cu Ileana Cosanzeana, azi mi-am amintit sa pozez, Pasarea in Vazduh se intalneste cu Cumintenia Pamantului. Pe gratis. Apropos, Pasarea in vazduh este falic, pardon, falnic expusa la muzeul din Philadelphia, aia nu mai e a mea si a ta? Pai nu o luam si pe aia inapoi?

Am incercat sa pozez si niste MIG-uri 21, acele celebre utilaje cu care nu cu multi ani in urma se ara glia patriei, cu sau fara voia pilotului, dar nestiind daca e voie in coltul ala nestiut de lume in care sunt, am tras o poza din fuga la faza lunga a farurilor (apropos, stiti ca faza lunga de fapt se numeste „‘tu-ti mortii ma-tii de handicapat”?)

Am gasit si unul dintre garafiti-urile frumoase (alea cu scris scalambaiat sunt super urate si enervante, mai ales pe cladiri proaspat renovate, dar sunt unele, ca cel din poza mea, super misto) si am mai pozat si starea vremii, adica incerta, ploaie cu soare, brusc bezna, soare orbitor, viejlie si tot asa, una peste alta nu se plictiseste coana vreme, cred ca a inceput sa se bata toamna cu vara, momentan inca e triumfatoare doamna calduroasa.

A, poza cu porumbei, poate ati recunoscut, poate nu, e la Piata Romana, in buricul targului, chit ca arata ca un ghetou.

 

Cat despre prostioare culinare, mai mari sau mai mici, in general sunt mici. Ca ardeii iuti din geam, foarte prolifici, iar au inflorit.

Deci din motiv de: oua-oua, mini-tigaita, o branza mucegaita care a imbracat diverse stadii care mai de care mai ciudate, carnati buni si chef de toate alea mini,  avem ce vedeti in poze, portii de papusi din de toate.

Mini tigaita aia imi face chef de mini-tortilla, mini-omlete, mini-clatite, e cumva asa, parca ai lucra pentru liliputani, e misto.

In rest, apa, ploaie si bataie, ceea ce nu va doresc si voua decat din cand in cand, ca bataia e rupta din rai, zic unii. Intr-o zi sa imi amintiti sa va povestesc de diferenta intre fashionistele  cu miros de bara de autobuz in palma si alea de Dorobanti.

 

rororo

Empanada de salchicha

Parte dintr-un mic dejun clasic, oua cu branza si carnati, cum ar veni, de fapt am vrut sa vad cum se comporta aluatul de cartofi (pe care l-am folosit la placinta cu varza) si la prajit, asa ca au iesit gustarelele astea care se pot numi empanada de salchicha (sau nu).

Slide1

Da, e soare, rasaduri si borcane gustoase si haioase in lucru.

Slide2

Sa vorbim despre partea principala, cea din titlu, empanada de salchicha, da? Am folosit aluat de cartofi si umplutura de carnati proaspeti in care am mai pus doar putina ceapa verde. Ca sa fie de un mic dejun am pregatit si niste mici omlete cu un rest de branza „expirata” si ceapa verde. La cuptor.

Slide3

Sigur ca semilunele se pot coace, eu voiam sa vad cum iese aluatul prajit. Iese super bine (prajit la foc mic, sa se faca si carnatul) si,  da, este mai bun rece, la temperatura camerei de fapt.

Slide4

Ca sa evit vesnicele: moama, voi ce mult mancati, iaca si  omleta langa o unitate de masura aleasa de mine si interzisa de altii.

Slide5

 

Si sexyune. Da, minunate pentru bere si foarte misto de facut in avans in caz de, Doamne fereste, petrecere.

Slide6

Si pentru ca mi-a mai ramas o mana de aluat si putina carne, am facut si o mini tarta, peizana, asa, la misto.

Slide7

Si gata. Acum ma gandesc ca trebuia sa pastrez putin aluat sa vad daca iese si dim sum, data viitoare.

rororo

 

Salutare placintele

Pentru cititorii lui SanA este clar titlul, da, parintele?

Slide1

Nefiind un blog culinar, deci neavand retete standard, incepem cam ca de obicei cu categoria „diverse”. Divers fiind oul de tara, fiert exact cum trebuie si cum imi place.

ou moale

Tot la categoria, iac’asa, regimul continua (oarecum) cu supa de legume chioara, imbogatita pe parcurs cu dovlecel si busuioc proaspat, servita cu crutoane, fie la halba, fie la cana. Crutoanele fie la cuptor, fie prajite in nitel ulei (supa nu are deloc grasimi).

Am facut si o manuta de salata de vinete. Nu ca am vrut eu sa fie o manuta, dar vanata pe care am luat-o, de jumatate de metru, a crapat si a iesit atata apa din ea ca nu a ramas mai nimic. Nu mi-a venit sa cred cata apa poate avea o amarata de vanata in ea.

Si, bonus, daca m-am trezit la prima ora nu numai ca am gasit la macelar niste oase de vita, o minune, dar am dat si peste vecinul care ducea in casa o ladita de mere de Campulung si am cersit, deci avem si mere bio si cine poate … cade singur in ea.

Slide3

Pe langa la regimul de grabnica insanatosire stomacala, am calcat cu un hot dog cu cartofi prajiti, iaca-l:

Slide4

Sa trecem la placintelele noastre, sunt placintele pentru ca le-am facut plate si subtiri pentru ca si asa a fost sport extrem sa deschid cuptorul la 40 de gradele de afara.

Aveam o bucata de branza nasoala, adica sfaramicioasa, nu rea, dar nu folosea la ce aveam eu nevoie, asa ca am dat o fuga si am luat niste foi de placinta. In umplutura am pus si casul maturat de oaie, branza, oua,

Mi-a iesit de o tavita de placintele si una de tigarete, pe cea de-a doua am congelat-o direct in hartie de copt, doar de pus la foc atunci cand va fi cazul.

placinte

Pe deasupra am pus ou batut cu kefir si am presarat za’atar. Pentru ca a fost subtire s-a copt repede.

Slide6

Si a iesit o farfurioara de ciuguleala.

placinta cu branza

Si gata, cel putin pana la supa de oase de vita cu taitei, gata. rororo

Un fel de regim

E, da, un fel de, in sensul ca nu este de slabire, este de reparat. Drept e ca acum 4 zile voiam sa va dau reteta la acest minunat pui.

Slide2

Acum e posibil sa nu fi fost de la el, desi pe caldurile astea nu poti sa stii niciodata cum se pastreaza marfa, ce sa mai, nici nu mai conteaza ce am pus pe el, cert e ca mi-a fost un rau frate cu moartea un numar maricel de zile in care am mancat apa (paie si bataie). Dupa acel numar de zile, in prima in care mi-am mai revenit am mancat orez fiert (o lingura) si un cubulet de branza.

Atenciones, ca nu e vreun regim de slabit, e ceva la care nu mi s-a strambat nasul, nu e nicio reteta, sunt doar combinatiile care mi-au priit bine. Ce e in poza e tot ce am mancat intr-o zi (din fericire pentru altii gatisem deja mancare normala).

Ziua unu: cartof fiert, branza, iaurt, ulei de masline, putin oregano.

Slide3

Ziua doi: cu mult curaj am adaugat un ou fiert peste o portie mai micuta de la ziua unu, din aceste marete portii am halit cu grija si lingurita (dupa trei zile de mancat mai nimic mi se parea wow!)

Slide4

Si dupa lunga zi de azi care in sfarsit s-a dus pe pustie, in ziua trei am riscat, am pus si un varf de mustar cu miere in iaurt, am scos cartofii si am pus o treime de cutie de ton, tot cu lingurita, cate nitelus asa.

Slide6

Slide5

Oul fiind foarte mic (si proaspat, greu de curatat, cum se vede), de data asta pana diseara il execut pe tot.

Curand o sa imi fac curaj si pentru macroul ala a la batranica japoneza, sa vedem cand (ea l-a dat ca reteta, eu doar o sa preiau, sa vedeti ce simplu e, de fapt numai reteta nu este, dar daca aprinzi focul se cheama ca ai gatit).

rororo