Ciorba, fasole, ca pe vremuri maica

Urmeaza un final de saptamana greu si am gatit ca pe vremea maica-mii, cand facea intr-o zi cat pentru o saptamana. Am folosit si niscai scurtaturi ca sa nu stau pe canicula asta pana la moarte in bucatarie. Mancare normala, niciun fel de fitza.

Cum le-am pus cam pe toate odata in functiune (am pornit in jur de 7 dimineata si la 11 eram cu totul gata, plus altele pe langa), vi le arat in ordinea in care le-am pozat.

Dintr-un rest de aluat am facut de rontait, crenvusti in foietaj si niste patratele cu parmezan, rosii si oregano.

Am facut o iahnie de fasole, varianta rapida cu fasolea gata fiarta (capa, morcov si afumatura, inabusite, stinse cu vin, dafin si tarhon, apoi pusa fasolea din conserva, bulion si marar proaspat scos de la congelator).

Ciorba de porc (am fiert bucata intreaga de carne). Scurtatura in cazul acesta a fost un borcan de zarzavat de ciorba de la Olympia pe care l-am luat de curiozitate. Si bine am facut, e bun pentru verile calduroase. Legumele sunt taiate cam din topor dar nu conteaza, au gust bun. In rest, ceapa, cartof, dovlecel, leustean.

Dreasa cu smantana.

Si mi-am facut si de sandwich. Pentru ca a fost mare bucata fiarta in zama (ar fi fost mai multa carne decat ciorba), o bucata intreaga de rasol fiert l-am invelit, cald fiind, in folie, l-am indesat intr-o caserola si am pus niste pietre decorative (si grele) sa o preseze, apoi am lasat-o la rece. Am verificat-o la mai multe ore distanta si iaca ce a iesit, o „sunca” (de fapt rasol rece), numai buna de sandwichurile pentru zilele astea trei.

Pietrele alea le luasem ca sa le pictez dar pana ajung eu la ele vad ca sunt destul de utile si la altele.

Apropos de desenat, am mai facut un calut, tot cu Hey Clay de la Lidl, cu ce culori am nimerit, ca nu prea sunt multe variante.

Hey CLay

Am adunat si eu niste plastilina din aia de la Lidl (si daca nu eu, vecinii, m-au vazut mai mica si mi-au dat si ei), m-am jucat nitel cu ele. Ce e misto e ca e foarte usoara, ca un buretel asa, jucariile care ies sunt chiar marfa. Bine, nu ma pricep eu sa lucrez cu ea dar am zis totusi sa va arat si voua. Logic ca am facut caluti.

Mancare, doar pe fuga, unele chiar din conserva (am gasit o fasole la conserva pe care nu o incercasem si ce era sa fac, un English breakfast, plus am avut cateva oua de prepelita, ce era sa fac, MBS cu oua). Si nu va mai spun ca sunt deja rosii bune, la cutia milei ma astepta o Burrata si iaca, inca o combinatie misto: rosii, usturoi proaspat, ceapa verde, sare, piper, ulei bun si burrata vietii.

Rosiile au ajuns de jos din gradina pana in geam.

Si niste trandafirasi pe care ii dadeau cu un leu ca erau prajiti in Kaufland. Eu cred ca o sa isi revina.

Canon Ixus vs ciorba de salata

M-am apucat sa fac si sa pozez ciorba de salata a la mama mea. Prima parte a mers bine, ciorba a iesit fix cum mi-o amintesc de pe vremuri.

Am inabusit zarzavat, apoi salata, am pus apa si o mana de orez, am lasat sa fiarba.

Am acrit cu zeama de lamaie, am pus leustean si am facut o omleta care s-a umflat de mi-a ridicat capacul de la craticioara, toate bune si frumoase, standard.

Pana la momentul in care am facut poza farfuriei in care am pus si iaurt, ceasul rau, pisica 13, am scapat aparatul in ciorba fierbinte, asa, cu incredere.

Eu am fixuri, nu imi place sa fac poze cu telefonul (nici sa vorbesc la telefon), prietenii vechi stiu ca plang si imi trebuie instant alt aparat ca altfel fac o criza de nervi. Eram si in plin proces de fotografiere a unor minunati dovlecei in aluat de bere …

(pe scurt, dovleceii dati prin faina apoi prin aluat ca de clatite, cu ou si faina, dar subtiat cu bere foarte rece).

Atunci am incercat din nou aparatul uscat si sters cat am putut de bine si, logic, cucu, a facut vreo 20 de poze in ceata si doar una vag in ceata. Am crezut ca mor.

Dar pentru ca a trebuit sa ma indepartez de relaxarea de la cratita si sa prestez in campul muncii, vreo doua zile nu l-am folosit, am incercat timid sa fac poze la o tocanita de ciuperci. Simpla, cu ceapa, usturoi si ardei, inabusite, apoi cu rosii tocate, vin, ciuperci si marar.

Functioneaza bietul Ixux, Canon rulz. Mai da rateuri parca, se screme asa, prin interior, dar mai respira.

Asa ca va mai arat ce am avut la pachetel (burger de Angus, foarte bun si polonez la gratar in sandwich – asta suna tare de tot, cu polonezul la gratar).

Ai cateva chestii de prin magazine care mi-au placut. Pere Kaizer (de la mega), luate dupa ce s-au tuflit, mi-a fost mila de ele, arata foarte rau dar sunt infiorator de bune, parca sunt alea de le culegeam din pom de la Eforie; pepenele de la Lidl, cred ca e import Grecia, iarasi, neasteptat de bun; Bougatsa congelata, doar sa o coci si sa o dai cu zahar si scortisoara (incluse in pachet), la fel, chiar daca e un semipreparat, foarte misto la gust.

Si ciresele de la Lidl, 8 lei si ceva kilul au fost bune. Anul trecut nu am nimerit nici macar odata pepene sau cirese comestibile la retaileri.

De final o poza cu prima petunie, cu atata ploaie s-au incapatanat sa nu iasa deloc. Deci cu greu dar respira totusi, Ave Ixus.

Ravioli cu sos de rosii

Prin mila (sau nesimtirea) celor de la achizitii din retail, ajung cateodata la noi, muritorii de rand, mici bijuterii culinare. Pe care le tratam ca atare, simplu de tot, ne bucuram de ele.

Nu fac nicio reclama celor de la Giovanni Rana, dar ca sa ajunga intr-un lant de hypermarketuri asa ceva la pretul de trei lei, ce sa zic, bogdaproste, sa iti fie spaga primita.

Iaca si spatele pachetului, dupa care va spun cum am tratat cu gentilete aceste paste foarte bune.

Cu un simplu sos de rosii. Mai intai am copt intr-un vas niste rosii mici, le-am lasat sa se racoreasca si le-am scapat de invelis. Separat am tras in putin ulei de masline niste ceapa verde si usturoi proaspat. Le-am pus peste rosiile coapte, apoi am deglasat cu un vin (roze, sec). Am adaugat suc de rosii (da, din ala care se poate combina cu vodka), oregano si piper. Pentru ca vinul a fost sec, am pus si un sfarc de cutit de zahar, o adiere. Am lasat sa fiarba.

Pastele, care in total trebuiesc fierte doar doua minute, au stat numai un minut in apa clocotita, apoi in sosul de rosii.

Gata.

Pe deasupra ma ras o branza maturata romaneasca, v-am mai zis eu de branzeturile astea care merg de minune la paste. Am picurat si nitel ulei crud de masline.

Nu mai am nimic interesant, am pozat doar pachetelul pentru la munca, satula de sandwichuri mi-am luat piept de pui marinat in iaurt cu condimente, apoi tras la tigaie, pus peste noodles cu legume. A mers doua zile la rand. Acum nu am idee daca o sa apuc mereu sa fac din astea, maine am oricum, ravioli reci. Abia astept.