Mancare de pui cu cartofi si masline

Acum ca cele pascale au trecut, o sa va arat si eu reteta aceasta (si nu, nu va scutesc de poze cu cele traditionale, mai pe la final asa).

Pui cu cartofi si masline, pentru ca stiam ca nu voi face stufat sau altele asemenea si pentru ca asa mi-a venit cheful pe parcurs.

Am sa incerc sa notez si eu ingredientele in asa fel incat s anu ma mai certe nimeni ca nu se intelege ce se intampla. Asadar avem nevoie de:

• 3 pulpe pui (curatate, parlite, grijite);
• o ceapa mare
• cinci catei de usturoi
• cateva fire de patrunjel
• putin ulei
• 250 ml suc de rosii (bulion diluat sau, cum am folosit eu, tomato frito)
• 250 ml vin alb/roze sec sau demisec
• 200g masline
• 400g cartofi

 

(acum sincer, va imaginati ca am aproximat si ca voi puteti folosi orice alte cantitati va coafeaza)

Am fript putin carnea de pui, apoi am pus-o separat. Am pus in cratita strbunicii (pe care habar nu am cum o cheama si nici nu am cunoscut-o) ceapa, usturoiul si patrunjelul, toate tocate dupa pofta si chef.

Am pus inapoi puiul in cratita si am stins cu vin.

Dupa ce vinul s-a evaporat partial si s-a format un sos, am pus restul ingredientelor, am acoperit cu apa calda si am lasat sa fiarba.

Asta e tot.

 

Acum sa trecem la celelalte, mai intai, Hristos a inviat tuturor.

 

Apoi, in afara de pasca si un tort Joffre (care nu apare in poze) si de cotlet la gratar, eu nu am comis nimic de pastele acesta. Si tin sa imi pastrez de acum inainte acest obicei pentru ca lumea face multa, foarte multa mancare. Ca urmare, desi nu am facut aproape nimic traditional, am primit si de pomana si de la neamuri si prieteni, in acest fel am avut la final, in afara de diverse modele de pasca si cozonac, urmatoarele: trei tipuri de drob, sarmale, doua modele de salata boeuf, doua modele de stufat (miel si curcan), doua feluri de friptura de miel, icre de fasole si, fireste, nenumarate oua.

Si prajitura Catrinel care e buna, buna (e un blat, gem acrisor si bezea cu nuca, asa, pe scurt, o gasiti pe net sigur dac ao cautati, e misto).

Daca vreti sa vedeti pozele mari, dati pe una dintre ele ca sa intrati in slide show.
Apropos, nici pasca nu am facut-o 100%, am fost in Auchan si am cerut aluat de cozonac de la fetele de la brutarie/patiserie 😀
Doar tortul Joffre (cel nepozat) l-am facut aproape ca la carte.

Sa aveti zile frumoase in continuare.

Supa, ciorba

Prima, e un fel de curatenie de primavara printre ingrediente, iar a doua, o ciorba de curcan foarte buna. Sa incepem cu spa-crema de legume.

O parte le-am calit in ulei de masline (radacinoase, ceapa, tot ce am avut in plus in lada de legume).
Am scotocit apoi prin pungile de congelator si am pus inclusiv o manuta de legume mexicane, plus cartof, plus varful dovleacului de asta toamna.

Am pasat totul cu mixerul vertical apoi am trecut prin sita. Cea mai misto reteta inexacta de supa-crema.

Fara grasimi, fara colesterol, vegan.

Ciorba, acum stiti si voi, crestineste cei in varsta si copiii au dezlegare la orice. Asta batrn a avut dezlegare la o zeama de curcan facuta asa: am fiert intai tacamurile de curcan, am adaugat o punga plina de zarzavat de ciorba de la congelator (ultima), am pus orez si cozi de ceapa verde, am batut oua cu marar si le-am facut zdrente in ciorba si, ei da, e ciorba, am acrit cu zeama de varza. La final am pus mult leustean.

De florii am primit de pomana, toate mai ceva c ala restaurant, pestele si mamaliga fierbinti, mujdeiul abia batut, berea rece.

Am descoperit o combinatie excelenta (langa mamaliga sau ca atare), tot din cauza curateniei de primavara: combinatia de perle de branza (cottage, cum vreti sa le ziceti) cu ricotta. Cea mai buna.

Si mi-am luat un pad misto de facut poze. Adica de pus farfuriile pe el, dor de mare, de soare. Ce e pe farfurie e complet neinteresant, semipreparate.

Si niste poze pe care le voi lasa mari, ma intristeaza profund ce se intampla in orasul asta, bataia asta de joc, mai ales lipsa de interes si de respect fata de putinele elemente naturale care ne mai hranesc cu oxigen. Da, traiasca bordurile si dalele. Generatiile viitoare vor fi fericite.

Casandra va doreste rororo si sarbatori fix asa cum va doriti.

Mancare de fasole verde cu carne de porc

Imi cer scuze din start celor care tin post, din pacate in imaginile care urmeaza nu am folosit porc din tofu, insa, mentionez, ca daca eliminati carnea vinul si uleiul (dupa cei mai dogmatici ultimele), e de post.

Este cam acelasi sos pe care de la o vreme il folosesc la mancarurile facute in oala strabunicilor. Anume, ceapa, usturoi, calite putin, stinse cu vin.

Am pus, fireste, porculetul odata cu cele enumerate.
La 500g carne de porc am pus o ceapa mare si cinci catelusi de usturoi, cam doua linguri de ulei.

Am stins cu vin roze sec si am adaugat un ardei ne-iute doar pentru aroma. Nu e iute dar e aromat.

 

Fasolea, din congelator, am oparit-o separat si am pus-o peste carne fierbinte, din considerente logice, ca sa nu oprim carnea din fierbere. In zilele de azi nu stii peste ce carne mai dai si daca si asa e plina de apa, sa nu o facem talpa, deci lucram incet, cu calm si la cald.

Am pus si marar (uscat, nu am gasit verde in trei magazine, cred ca a fost penurie ieri, l-au fumat).

La final am pus pasta de rosii si, dupa cateva clocote, am gustat sosul.

Intotdeauna depinde de ce pasta de tomate, suc de rosii, pasta, conserva sau ce o mai fi folosesc. In cazul de fata am pus si o lingurita de zahar ca sa echilibrez aciditatea, plus inca doi catei de usturoi zdrobiti, pentru damf.

Personal mi-am servit-o cu o lingurita de smantana. Nu e musai.

Această prezentare necesită JavaScript.

O sa va mai arat doua chestii de final,  puteti sa le ocoliti, una a mers direct la caserola, nu are poza stiintifico-artistica, cealalta … e contestata de dieteticienii puristi din lumea larga a internetului.

Mai intai salata. Am fiert cativa cartofi pentru a ma delecta cu ei ca atare. Si pentru ca am avut in plus, am facut o salata cu: cartof fiert, ceapa verde, mazare (conserva mititica),  morcov ras, crud, maioneza cu mult mustar. Noua ne-a placut.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si, ei bine, pentru ca am fost mai multi cu pofta de creier pane, am comis-o.
Creierul l-am cumparat congelat, dezghetat in apa rece si schimbat mai multe ape ca sa se dizolve cheagurile de sange.
Apoi l-am oparit si scurs bine.
L-am facut pane clasic, faina, ou, pesmet, dar am condimentat bine fiecare strat (si faina si oul si pesmetul).

Le-am prajit in ulei incins, scurs mai intai in sita, apoi pe servetel.

Din nou, sa ma ierte cei in post, se poate inlocui, dupa cum a zis cineva, creierul cu conopida si oul cu … nu zic cu ce sa nu ma certe google.

Acest ultim si barbar preparat se poate servi cu o garnitura de cartofi natur, patrunjel si lamaie sau, ca la tenis, servi rapid, din mana in molari.

O ultima poza, in despida frigului, rosiile rezista.

rororo

Bundaberg Ribs

Mi-a placut mult ideea de a da numele asta retetei care de fapt nici nu e mare reteta, practic sunt niste coaste fierte in bere de ghimbir australiana.

Si stati cuminti ca v-am pozat si ce a mai rasarit prin gradina si alte tampenii pe care le pozez, dupa cum stiti, anarhic, de dragul de a le trece la jurnal.

Am cumparat o caserola cu minunate oase garf pentru ciorba (si daca respectati cu sfintenie ora de deschidere a magazinului, va duceti direct la raft si luati la pipait fiecare caserola sau punga cu oase, puteti lua la pret mititel ceva bun; nu mereu, dar exista posibilitatea).

Printre minunatele oase cu zgarciulete pentru zeama am descoperit cateva coaste. Putine, de o pofta.

Pe care (nu, nu le-am baut), le-am rumenit in putin ulei, doar cu sare, piper si nitel usturoi.

Fata, verso.

Dupa care am inceput sa ii dau sa bea bere. De la aceasta bere de ghimbir ii vine denumirea anti-retetei.

Desi pentru mine nu e baubila, chestie de gusturi, fireste, pentru coaste (aripioare sau alte subproduse preferate de voi), da un gust demential. Pe cuvant ca daca ar gusta cineva ce aroma fructata, usor caramelizata pe final, iz citric si, poti sa juri ca are si iz de vreun gratar, ar crede ca cine stie ce sos mega fantastic a preparat bucatarul.

Ei bine, nu am facu decat sa pun berea asta si capacul, sa le sucesc din cand in cand si cand a fost evident ca s-au gatit, sa las sa scada sosul pana se caramelizeaza pe tigaie.

De aia i-am zis anti-reteta, ca nu e mar ebranza. Dar e foarte misto. Am vazut in magazine, o sticluta din asta e in jur de 6 lei, mai ieftin decat orice sos cauciucat de-a gata ati putea gasi. Face (inca nu ma plateste nimeni, va zic eu cand o sa fie reclama, chiar imi place cum a iesit treaba asta).

 

Am pus alaturi un sos bbq de la Hellman’s parca, am crezut ca voi avea nevoie. Nu am avut.

Sexyune.

 

Si acum sa va arat si restul pozelor care s-au adunat.

Ciorba de la care am deturnal oasele (cu droaie de radacinoase, ardei, cartofi si dovlecel – sa stiti ca nu iau la preturile pietei aproape nimic, reduceri sau/si cutia milei), cartofi prajiti si omleta cu Roquefort DOP (ei, daaa, 50% reducere), am facut si o oala cu 30 de sarmale si bucatele de carne de lucru pe acolo, poza finala nu mi-am dat seama ca nu am, pastele sunt cu sosul de ceapa si vin ramas de la o reteta anterioara, ce a ramas in plus am congelat, degresat si mmm, paste, plus un minunat sandwich cu prosciutto (adevaraciune, eco-bio, achizitia aia fenomenala cu 80% reducere) si halloumi la gratar.

click pe o poza pentru slide show

 

Dar cea mai mare pofta am avut-o ieri, bai o pofta nebuna de o „ceausista”. Cine rade si stramba, a fost un om nefericit, asteptam mereu sa faca cineva din astea la petreceri.

Ciuperci din conserva cu maioneza si usturoi. Un regal al vremurilor de trista amintire si vesnica fericire pentru vorbitorii limbii de lemn.

Am pus si putina ceapa verde si smantana.

De final poze de prin gradina, inclusiv cu cea mai frumoasa floare, laleaua neagra, care de trei zile se mureaza la fiecare iesire. Sper sa imi creasca mari rosiile cu atata ploaie.

Tot asa, dati pe o poza ca sa le vedeti pe toate mai mari.

Cam atat momentan, stiti cum e, decat mult si fara rost, mai bine putin si prost.

rororo