Fructe de mare

Na belea, de cand nu am mai lucrat cu asa ceva. Si imi e o pofta de mor. Mi-am amintit de cateva tepe de pe la carciumile din Malta si de surpriza avuta cu chelnerii din Gozo, de sertarele cu peste din ‘stambul si de bucataria din Sibic cu un chef isteric dar genial.

Si cum incerc sa imi scot cearcanele de sub genunchi cu amintiri placute, cum azi nu gatesc decat pentru caine (momentan), iaca ce am descoperit in sertarul cu amintiri. E o colectie, poate am mai pus-o pe aici, nu stiu, lasa sa fie.

Paste cu creveti, rosii si busuioc

Taglerini cu dovlecei si creveti

Scoici cu orez

Supa de scoici

Zeama de peste

Curry de legume cu creveti si orez

haha, peste ce am dat 😀

rororo

Anunțuri

The pada

Adica zapada, na. Ca tot m-a flambat una cu un copy/paste dupa dexonline. Nu ma deranjez pentru toti obositii, asa ca sa va arat ce am comis azi, dar numai in pauza de masa.

Slide2

Slide1

De ce? Pentru ca sunt dobitoaca si incerc sa imi expun pasiunile, mare, dar mare prostie, reiau: tacerea e de aur. Si aici nu ma refer la imbecilii de pe net.

Indiferent ce faci nu e bine. Am o sintagma (pentru doamna cu carnatii:

SINTÁGMĂ, sintagme, s. f. Unitate semantico-sintactică stabilă, formată dintr-un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p. ext. locuțiune; expresie. – Din fr. syntagme. )

Na ca era sa uit sintagma: zici ca ai facut ASE-ul dar n-ai terminat liceul.

Asa, deci ideea e ca din cauza Madalinei, ninja (draga doamna lingvist, ninja e un soi de ninge, doar pentru initiati). As zice ceva, dar nu imi permit, deci nu zic, recomand doar un crenvusti viabil. Nu dauneaza.

Slide5

Slide3

Slide4

WordPress e imbecil, lasa toti aurolacii la liber dar pun restrictii pe oameni care chiar sunt din domeniu.

rororo

Trofie Cacio e Pepe

Si, daca tot am desfacut pachetelul de Pecorino pentru omleta cu bok choy, am refacut chestia la care pofteam de cand am cumparat respectivul pachetel (si mai am pentru inca o traznaie simpla), anume paste Cacio e Pepe.

Slide1

Sigur ca ai iesit altfel decat prima data, desi ingredientele sun atat de simple, paste, pecorino, ulei de masline, piper. Am incercat sa respect indicatiile regizorale de la prima executie a chestiei asteia, pe cat de simpla, pe atat de buna, anume, ingrediente de calitate. Asa ca am adunat astea:

Slide2

Cei mai carcotasi o sa bombane, bleah, Barilla, bleah, Pecorino gata ras. Unu la mana, categoria „Regionali” de la Barilla este de foarte buna calitate, chestie care se regaseste si in pret si din ce paste mai aveam prin casa, reginette napoletane, ceva pipe rigate si niste creste, astea mi s-au parut cele mai potrivite. Plus ca nu se rasfierb nici sa dai cu tunul in ele, poti sa le uiti pe foc sa te uiti la Super Mario Brothers (dar nu le-am uitat).

Pecorino ras imi convine, pentru ca imi permit sa dau bani pe cantitate mica, bucata mare, am la congelator dar am vrut sa vad cum e acest DOP si nu m-a dezamagit.

Uleiul si piperul se cadreaza la folosirea celor mai bune ingrediente, deci check.

Slide3

Sa recapitulam pe foarte scurt aceasta neinsemnata reteta, despre care, cum spuneam, se poate scrie o poveste numai la folosirea ingredientelor de calitate, de care calitate si de ce, dar reluam pasii:

– se fierb pastele in apa sarata;
– se scurg si se amesteca imediat cu ulei si pecorino (sau, se pun in vas si se toarna peste ele ulei si se rade pecorino, urmand a fi amestecate ulterior);
– se macina piper.

Dupa care, fireste, se ingurgiteaza.

Da, se pot face si cu branza si cu macaroane si le puteti denumi si sarmale, eu am vrut sa merg cu clasicii, plus ca imi era foame.

Slide4

Sectiunea buletinului meteo: afara e cald.

rororo

Omleta cu bok choy si pecorino

Sau un soi de brunch experimental.

Slide1

Cum ar veni, am experimentat urmatoarele: cat tine bok choy la frigider, sta el si in apa sau face cumva radacini? Pentru ca nu am reusit sa dau in cadoul primit de la Elena, neam.

De fapt de cand am primit bazdaganiile, numai la omleta cu bok choy mi-a fost gandul, oua nu am avut in casa o vreme, ca deh, nu-s mascul, dar azi, s-au aliniat astrele, am avut di tati.

Adicatalea niste oua, bok choy si pecorino romano. DOP! Si care zghiara ca nu e ras de mine (ras, nu râs) ci luat de-a gata, o suge, l-am luat ca sa refac cacio e pepe cu paste cu ou, vreau sa vad diferenta intre pastele cu ou si pecorino gata ras.

Just for fan vreau sa fac asta, o sa vedeti la link ca e o arta sa faci cacio e pepe, ei bine, vreau sa vad cum e altfel, na.

Sa trecem la omletele noastre, deci avem nevoie de bok choy, cat de mare sau mic primiti de la prieteni, oua, cat de bio vi se permite, pecorino, cat de bun il gasiti.

Slide2

Bok choy il taiem mare (cu prima ocazie, care se va repeta, il tai nitelus mai mic si o sa evit cotorul la omlete, merge mai bine la un risotto sau la un orez prajit.

Slide3

Am reinvatat ca trebuie sa ne aliniem gusturile, ma plafonasem infect, asa ca am batut ouale cu pecorino si un amestec de rozmarin (de-al meu, din gradina), coaja de lamaie si sare. Despre sarea marina in alt episod, ca si despre zaharul brun.

Slide4

Mi-am adus din nou aminte de ce exista slow cook si slow food, pentru ca o astfel de omleta, ca sa aiba arome, parti crocante si anume savoare, trebuie prajita in putin ulei de masline, anume: dupa ce planta ucisa a fost saltata la foc iute, dar, spre final, totul e musai de lasat la foc bland, sa isi intrepatrunda aromele. Dureaza, e drept, dar gustul …

In final mortul l-am scos din groapa cu foame mare in gat, dar am avut rabdarea de rigoare, ca altfel o mancam asa, cum zic unii, nu frumoasa, dar batrana.

Slide5

Am pliat-o frumos in folie si am lasat-o circa 4 minute la rece profund. Nu s-a descalzit (exista cuvantul asta?), doar a luat forma.

Slide6

Nu e ce voiam 100%, ba, ca sa imi cronometrez de curiozitate timpii, dadui si pe jos.

Slide7

Cert e ca se apropie ca textura de tomogoyaki, desi, culmea, e mult mai simpla. Si sigur, daca as putea sa ii dedic timp ar fi o omleta misto pe care as servi-o in feliute, aperitiv, cu un sos bun, dar inca nu stiu care, cert e ca acum as bea un sake.

Dozo meshiagare, adica un fel de pohta mare.

Slide8

Nu, daca am caine pe langa mine, reiterez, nu am par in bucatarie pe masa, ca ma seaca toti. Cainele nu sta de obicei in bucatarie, aude infiorator de bine cand imi pica ceva pe jos, cui nu ii convine, sa ma pupe, aude si cand taie al batrn paine sau mar, altfel, nu are voie in bucatarie decat la ora mesei lui de caine.

rororo