2020 la final

A tunat si le-a adunat anul asta pe toate. Asa si la mine in postari, nimic coerent, doar file de jurnal, pe alocuri pot fi idei, cateodata mai scap si cate o reteta, dar foarte rar in ultima vreme. Chiar ma uitam ca postarea anterioara a fost acum zece zile, va aratam florile care erau deja de ceva zile pe pervaz. Sunt si acum tot acolo, in aceasta minunata zi de primavara.

Am si primit, am si gatit, o sa incerc sa va fac un rezumat. Pentru craciun, sarbatorit tovaraseste, in ajun, prin munca, am facut niste piftie si boeuf (una eu, una vecina, am impartit), un bors doar din legume (blasfemie, o sa zica unii, ete na, o sa zica aia care dupa carnaraie mananca doar cu iaurtel), ceafa cu legume, sarmale in care, dupa traditionalul zacut la cuptor, am mai pus si ce primisem (si mai mult esarmale, carnati si caltabos) si le-am mai tras o tura de forta.

Am primit carnati proaspeti, prajituri, am incropit diverse gustari (in functie de musafiri si de timpul alocat lor). Si am facut un gratar. Pentru ca, nu e asa, la final de an se arunca tone de mancare. Nu trebuie decat sa gatesti mai putin de craciun, sa astepti nitel si ai congelatorul aranjat pentru anul care va veni, la un nimic de pret (mentiunez cu mandrie ca am luat carne superba de porc, a se vedea poza cu gratarul, la jumatate de pret peste reducere, adica undeva pe la 7 lei).

Nu e atat zgarcenie cat suparare. Cand vad cu ochii mei cate tone de carne (si nu numai) se arunca pentru ca absolut toti comerciantii se bazeaza pe lacomia altora, alimentand-o pe a lor si sfarsind prin a produce o paguba imensa.

Incerc sa ma opresc aici si sa las luminitele si beculetele sa va faca lumina in creier, nu consumatorilor ci comerciantilor.

Pozele le pun iarasi la gramada, stiti, dati pe poza, le vedeti mari, nu va intereseaza, nu dati.

Va doresc un an minunat in continuare si unii extraordinari in viitor, fie ca …

… forta fie cu voi.

Tot inainte

Am cam pierdut notiunea zilelor, bezna asta de afara nu ma indeamna la poze (ies si prost cu sapuniera cand e gri), dar am adunat cateva chestii (nu am pozat o ciorba de vacuta si niste minunati ardei si dovlecei umpluti). Asa ca doar pentru a nu pierde ideea de jurnal, pe repede inainte, rezumat.

– ciuperci (la gratar cu mujdei cu marar, scazute doar cu sare si putin ulei, pe langa mizilicuri, intr-un sos de paste cu pui);
– virsli de Salas, primul cadou de mos Craciun de anul acesta;
– gustare rece, avans de craciun (e posibil in ziua in care invie, sa dorm lemn);
– michimausi (deja sunt multe la reduceri foarte mari, chiar inainte sa treaca sarbatorile, inclusiv niste dragoni);
– patrunjel in simbioza cu tufanele;
– plante pe pervaz;
– Benji si veganisme.

Si mascota indubitabila a finalului de an 2020. Meri in crizmãs.

Brigada diverse in pauza de masa

Iar s-au adunat multe poze. Cu potoale diverse, cumparaciuni, pe alocuri va obosesc si cu vreo mini-reteta, poate si niste idei, la unele am rtisat, unele le-am cumparat, altele, modificat, ce mai, s-au adunat.

Sa incepem cu niste dovlecei invizibili. Reteta oarecum dupa ureche.

Mai intai am feliat subrire niste dovlecei si i-am lasat la scurs cu nitica sare.

Am pregatit un aluat ca cel de clatite dar mai gros in care am pus feliile de dovlecel scurse bine, putin kaizer si nitel mai mult parmezan.

Am dat compozitia la cuptor pana s-a rumenit.

Da, e misto, da, dovleceii devin destul de invizibili, desi dac ama intrebati pe mine, reteta de dovlecei cu adevarat invizibili ar trebui sa arate asa:

Acum o sa va pun doar un cumul de poze si un rezumat.
– am incercat sa fac o supa de varza, varza, surpriza, tot fara gust, asa ca am pus tot intr-o tava, cu carnati, condimente, am dat la cuptor si a iesit o minunata varza calita;
– pe 30 noiembrie am avut musafiri de soi, asa ca am pregatit nebunii, adica mai nimic, am taiat oareceuri, am pus pe farfurie, am facut un foietaj cu polonezi (suna cam de extrema dreapta, dar era vorba despre carnati), am primit in dar o paine misto;
– de ziua Romaniei am „gatit” mancarea nationala a oricarui roman, in special de varsta tanara: hamburger;
– am facut o mancare de fasole verde cu pui si carnat (da, stiu, fixuri) in care am scapat marar netocat;
– am cumparat fleici, oferta misto la Kaufland, am tocat o parte, oasele le-am gatit si din painea cu care am curatat masina de tocat, carne, condimente, marar, am facut doua chiftele’
– oasele le-am facut in punga cu diverse, apoi peste ele si sosul adunat am pisat ursuroi, am pus un cartof fiert si am amestecat, cum ar veni am facut o salata.

Treaba aia cu salata de coaste de porc peste care am pus si putina ceapa rosie si nitel castravete murat, chiar nu v-o recomand, am mancat asa, ca pe orice salata, pana am crezut ca ni se face rau.

Si acum sa va spun despre un desert. El, neimportant, am trisat la blat (cumparat, Boromir) si o crema, cumparata. Ce vreau sa va spun e ca una din creme e absolut dementiala si sa va zic despre ea. 200ml de frisca batuta (nu musai sa fie teapana, dar musai sa fie foarte rece smantana pentru frisca), 250g mascarpone, coaja rasa de la vreo cinci clementine (de acum, de sezon, care miros de mori) si suc de clementine (cam 100 ml), toate batute bine impreuna cu o lingura de zahar pudra. Sau mai mult dac ava place mai dulce.

Restul nici nu mai conteaza.

Si de final, rezumat cu daruri (ursulet si ce a pus mos Nicu in galosi), cumparaciuni (un ulei minunat la reducere, fleica aceea din care am mancat ca nebunii chiftele si oase, niste bomboane foarte misto, dac ale vedeti, luati si un roze foarte bun, tot in oferta la un Mega).

Si un porumbel.