Nu de alta, dar uit pana maine si din cauze nedemne de lumi „civilizate”, vorba poetului, o melodie care imi place mult si, cred eu, ni se potriveste. Daca nu, nici ca vers si nici ca melodie, sa ramie la catastif.
Haleala alta data, acum, furtuna intr-un pahar cu apa 🙂
rororo
Atrag din start atentia ca reteta nu prea se preteaza la regimuri, nu e gluten free, are indice glicemic mare (mai amintiti-mi ce nu mai e bun si e la moda zilele astea), aa, nu e de post. Nu am gasit-o nicaieri (deci e posibil sa mai existe ideea, mie mi-a traznit din senin).
Cu toate avertizarile la zi, sa purcedem, eu o recomand din toata pipota.
Intai sa va spun ca amestecul facut de mine e din toate branzeturile cumparate in timp, de cand cu regimul fara sare (in timp scurt, nu sunt „scazute 😀 ), voi puteti pune dupa plac orice poate fi tartinabil (apropos, daca ceva e tartinabil cum zic daca se poate umple ceva cu produsul, umplabil?)
Eu am amestecat urda cu smantana, perle de branza si fagaras. Asta e putin important, ca si cantitatile de sare si piper (eu nu am pus nici una, nici alta). Asadar ne trebuie: crema de branza, putina ceapa tocata cat mai fin, sfecla coapta sau fiarta taiata cubu(lete, rele, nu conteaza, cuburi sa fie), chimen.
Mentionez pentru cei ingrijorati de soarta natiunilor unite, a situatiei pisicilor din Oagadougou sau a biscuitilor crinckle, frunza de vita de vie e de la mine din geam, spalata in prealabil. CU apa.
La fel si cele trei gogonele minuscule pe care le-am luat sa nu inghete, am tot sperat ca se coc. Bun, deci amestecam toate ingredientele, cantitatile le las la aprecierea vostra. Mi se pare una din cele mai bestiale combinatii, cu conditia sa lasati nitel amestecul sa zaca la rece, ca sa se imprieteneasca gusturile.
Si, cum spuneam, crema merge bine la umplut diverse (ardei, rosii, andive, ce are fiecare prin batatura).
Sau se poate pune, pur si simplu pe paine. Sigur ca branza se poate mixa cat de fin doriti, eu amestecat mai ciobaneste, cu lingura.
Asadar recomand amestecul de branza, chimen si sfecla.
Acum sa trecem la problema spinoasa, dezbatuta pe Culinar, a soriciului. Ala de porc, ala parlit, nu crud sau fiert si in nici un caz nu ma refer la anumiti obraji.
Toata treaba a pornit de la un pret pe care l-am vazut eu (sa fi fost la piata la Trapezului, la bulgaroaica, nu mai stiu). 45 de lei kila. Bai nene, da’ ce are, e aurit? Ma duc la Billa, facut de Aurora (tot din ala de aperitiv, da? sa nu ne incurcam in soriciuri). Peste 40. La Mega, 42. La piata la Salajean (a raportat cofi). 22. Ron per kilogram, la asta ma refer (kilogram, cu K, nu chilogram, da? bun). Cofi a gasit cu 17 lei. Top de top, a gasit Droopi in Pitesti cu … 60 de lei kila. Bun asa.
Am trimis in recunoastere centura neagra 10 dan pe al batrn. La Obor. 11 lei (si a procedat cu o lovitura artistica prin achizitionare).
Nedumerirea mea e urmatoare: cum pot fi asa mari diferente? Ca sunt, am surse sigure, mai intai pe mine. Adica intre 11 si 45 de lei mai intra niste kile de sorici. Si daca da, ceea ce e sigur ca da, de ce? Ala de 45 e sorici de porc zburator? Face baie in lapte, bea coniecel de jidvei si se spala pe ochi cu sapun Dove? Care e spilul?
rororo
Iar am facut-o lata, dupa decadence dance de ieri. Pai ce era sa fac? Nu a mai mancat gura noastra o friptura de un secol, aveam untura de gasca, un cartof mic curatat, am cumparat trei felii de ceafa de porc, ce mama lu’ Mihai Viteazu.
Aveam si sfecla din aia in vid, gata fiarta, e prima oara cand iau, excelenta (import Italia, ca la noi nu se faec sfecla …). Si eram chitita sa prajesc cartofiorul si sa pun carnea pe gratar cand mi-a traznit o idee mai buna. Pentru mine, nu stiu pateul ce zice. Am pus si carnea si cartofii al foc mic, sub capac, in untura de gasca, cu sare si piper, apoi am taiat sfecla (buba auci, saraca) si i-am pus doar zeam de lamaie si am lasat-o pana s-au rumenit porcariile alea nesanatoase pe care le bagam (cu nedisimulata placere) in stomac.
Am uitat sa va spun ca nu e absolut nici o reteta ci doar o pohta ce am pohtit, da? Sfecla aia am lovit-o grav, e tare misto, cat despre portia mea … de papusi.
Scurte sunt treptele catre rai daca ai untura de gasca in batatura.
Pentru haita mea de hiene vesele, potaia a descoperit papagalii care ii trec pe la nas, nu mi-a iesit nici o poza ca lumea, in care apare si pasarea dementa, pun ec a iesit, numai pentru iubitori, ceilalti sa viziteze http://www.madoarencurdeparereavoastra.com sau http://www.misefalfaie.ro.
rororo
Sunt sapte mii de miliarde de modele de a face mancare de cartofi. Va mai dau si eu una, merge si de post si de ne.
Pozele sunt de aseara, mi s-au ars neoanele, numai finala am pozat-o azi. Asadar ce am facut. Am facut intai sosul din ceapa, ardei iute, bulion si supa (de curcan am avut eu, puteti pune de legume sau apa chiorenzis, treaba voastra).
In sos am pus totul, cartofii, maslinele, sare, piper si, ca sa nu imi bat capul, am dat totul sa scada la cuptor, la foc mic, in cuptorul rece, neincalzit dinainte, ca nu inteleg de ce trebuie mereu incalzit (pre-incalzit, ma rog).
SI asta e tot, la final se pune verdeata si cu asta, jorj, basta, vorba lui al batrn. Se face repede, simplu si e foarte buna. Eu am pus masline fara samburi, nu conteaza.
Am avut apoi chef … dar despre asta in postarea urmatoare, cert e ca am picat in Mega Image cu vreo 25 de lei (adunati cu sudoarea fruntii din buzunarele altora, ca eu mai am nevoie pentru ceva consultatii, nu ii dau). In orice caz mai au urda cu smantana, foarte buna si nici cascavalul ala Raraul nu e rau. In schimb sunt nebuni, ceafa de porc fara os e 25 de lei iar soriciul, subprodus, pana mea, e 42 de lei kila.
Normal ca nu luai sorici, trimit centura neagra la Obor.
rororo
Aphex 