Chefs Experience

Ce chestie, cand am dat pe gogu ca sa va dau link la pagina lor oficiala, am vazut ca e cam asa: chefSEXperience. Nu ma prinsesem, misto.

Din motive lesne de inteles (sau nu), cronici de crasme nu fac, am citit insa o droaie, blabla si blabla, asa ca o sa scurtez. E un local care mi-a placut si la care as mai reveni. In primul rand mi-a placut mancarea, ca pentru aia m-am dus.

Tot pe foarte scurt asa, chelnerii OK, rodati, am asteptat mult pentru ca era full (s-au scuzat si, hei, cum zicea un drag om care ne vegheaza, cine stie sa manance, stie sa astepte), decorul si zumzetul sunt la fix, nu il vad prea de familie, desi erau si copii, minusurile, minore, as prefera sa functioneze zavoarele de la usile de la buda si sa arunce cineva macar din cand in cand chistoacele din scrumierele de afara, cam atat.

Preturile sunt normale pentru ceea ce ofera, alcoolul este scump, deci de lalaiala pana se urca scaunele pe masa daca va permiteti, daca targetul este sa haliti scocile lui Scarlatescu (bune, corecte, ce trebuie) sau minunatii creveti, ori un burger, doar sa clatiti valul palatin cu ceva  compus organic hidroxilic, fara sa il deranjati pe Bachus, cum ziceam, e ce trebuie.

Lumina nu e buna pentru poze cu sapuniera mea, dar asa, doar informativa, iaca:

 

Cum spuneam, as mai reveni.

Trecem in revista si de pe langa casa omului si de pe strazile metropolei (mucenicii sunt de cumparat, doar asa de o chestie, iar in farfurie e ce am furat eu din mancarea Casandrei, supa de curcan cu legume si paste foarte proteice).

 

Dati pe poze pentru slide show, merita sa vedeti mai mare ciobanescul ala frumos si niste cladiri de prin zona Grivitei (pareta dinspre Victoriei).

rororo

Amalgam

Nema retete, canicula intercalata cu ploaie, cum e mai rau, deci poze.

Cand afara ploua-n spume noi livram ceva legume.

Pescuit foarte sportiv, extrem chiar, in buricul targului, mai exact la Piata Unirii.

Foaie verde lemn de soc, pasarica-i cu noroc. Nu de alta, dar unele stau la piscina si celelalte la aer neconditionat dar cu racoare, baftoasele.

Berea din vecini, inca nu am inteles daca e facuta din pipi de bebe aurit si e asa de buna ca ajungi imediat la delirium tremens (elefantul roz e sigla berii cu acelar\si nume, pt cine nu stie).

Si cum fiecare zi vine cu o noua invatatura, pretena Ana din Bruxelles mi-a spus ca omuletul pisacios, Manneken Pis se cheama, are cica si ceva istorie in spate, va dau link pe Wikipedia.

Un motto incredibil de adevarat, pe coperta cartii mele de metrou.

Ciorbalit viteza, multe legume, pui, ou batut, nici nu mai stiu ce am pus in ea, de aia a iesit asa buna.

Noi cei din linia intai.

Onterior si exterior, inca nu e complet renovata dar am in plan sa fac o vizita cand o fi vreme ca sa o studiez. Da, e ceramica de marginea.

Unul gateste altul „pozeste” (unde altul = io).

S-a deschis sezonul la caise „romanesti”, import Turcia in baxuri pe care scrie in greaca noua.

Gata momentan, cum spuneam, nema retete noi, azi doar fasole cu carnati, ne dati sau nu ne dati, treaba voastra.

rororo

La Pizza Brothers

O sa imi spuneti ca le fac reclama. Pai chiar le fac, mie mi-au devenit ca niste frati mai mici si in general toti cei care le-au trecut pragul celor de la Pizza Brothers au plecat multumiti, prieteni buni de-ai mei m-au sunat chiar sa imi multumeasca, rara avis in ziua de azi sa iti mai multumeasca cineva pentru o recomandare.

Cu o mica trebusoara pe la ei, am plecat cam fara chef, ghinion la transporturi, ce sa mai, zi din aia care incepe prost, dar nu se sfarseste si mai prost.

Pentru ca toti avem probleme (iaca mie, azi, mi s-a clonat cardul pentru niste amarati de 100 de lei, nici nu stiu daca e de ras), ei au mai multe probleme pentru ca isi conduc afacerea si nu e tocmai usurel.

Si cu toate astea e vreme mereu de un zambet si o caterinca la bro.

Luni se va deschide si al doilea local, care include si livrari, tot pe acolo, pe langa strada Calinescu, motiv pentru care se fac deja pregatiri.

Eu daca am stat langa tejgea, ca era berea mai aproape, mirosul mai fin si puteam si sa „fur meserie” (asta e partial si legenda, dar nu pot sa nu ma uit cand lucreaza baietii, e totul aliniat, curat, aranjat, ca la armata) am pozat cam tot ce am prins.

Am vazut si cum face Claudiu un tiramisu foarte misto, clasic, asa trebuie sa fie, fara combinatii pe langa.

Am bagat ochiul si la un pesto genovese, tot clasic, de la ingrediente pana la prepararea in mojar, proaspat facut pentru o portie de paste.

Eu m-am ales cu o farfuriuta de bunaciuni (focaccia cu seminte, niste salami si masline, de ciugulit la bere).

Ba chiar a ajuns o pizza intreaga in salajean, pentru asta batrn, ca e mare fan, o face bucatele si pe urma face febra musculara la drumuri in bucatarie, isi face de lucru pana o termina pe toata. A avut parte de ingredeientele lui favorite, ca de, la 82 de ani mai ai si fixuri si Claudiu e foarte dragut de cate ori ii zic ca vreau ceva pentru genitor, mi-a pus carnuri si ciuperci, ce mananca domnul, la varsta lor trebuie rasfatati, ca si noi am fost rasfatati cand eram mici.

Ba mai mult, la cat rororo mi-am luat cand am intrat cu pizza in casa, a primit si pijkoata un colt de coaja, desi nu merita, dar treaca de la noi.

Claie peste gramada, ca de obicei, oameni misto, muzica misto, pizza misto, asa ca ii rororo la gingii pe baieti, pentru ca merita.

Pizza festival

Verisoara mea a fost decisa sa ma scoata din casa, cu gandul de a imparti o saorma pe undeva. Bineinteles am deturnat, daca tot iesim rar, de ce nu la acea pizzerie care te face mereu sa vrei sa revii. Normal ca la Brothers.

Amu ca ne-am intins, ca nu ne mai dadeam plecati, nu conteaza, oricum am descoperit si furat cateva retete ale succesului. Ingredeintele de calitate, da, inclusiv busuiocul proaspat jumulit (pe cati m-am chinuit sa conving ca e cel mai bun, of, of), retetele misto, dar mai ales zambete si mereu buna dispozitie, cu toata munca titanica de acolo. Si stiu ce spun. Plus o chestie pe care nu am mai vazut-o dinainte sa se extinda Shorley: coada la intrare la Bro. Deci se poate si treaba buna, da?

Acum si poze, na, doar nu era sa va las fara. Stiti deja ca bucataria e la vedere si cum va spuneam, busuiocul e proaspat smuls cu brate de otel.

Despre pizza nu am mult de povestit ca vam zis deja de aluat, ne-am luat fiecare diferit, vegetariana, tabasco, pentru aia mica a fost comanda speciala, cum a vrut ea, plus sos de rosii dulce, pentru noi mai cu ulei picant, ba am cerut voie sa pozam si pizza la metru de la alta masa, plus ca desert pizza cu nutella.

Am uitat sa pozez ce am luat la pachet, cum sunt calica nu las nici cojile, ca le rororo Casandra de nu se vad, e moarta dupa cojile de la Bro, daca ar sta legata acolo s-ar ingrasa ca un porc.

Ca de obicei nota zece pentru servicii, mancare, rabdare si … prietenii care fac poze pe nepusa masa, draga mea tiza adica, daca tot e pe net o pastrez si eu aici, lectia de desen cu Alexia care e chiar talentata la impletit cauciuce si desenat cai, catei si pisici.

Cum spuneam, daca tot iesim rar macar sa o facem bine (si lata printre altele). Multumim fratilor si raman datori cu un pupic dar la ce aglomeratie era nu luam si dobanda la pupat.

Va rororo cu drag.