Un fel de musaca

Reteta, de fapt inspiratia, ideile si aranjamentul sunt de la Laura Laurentiu – gulas rapid. Daca vreti sa o vedeti explicata mai pe indelete si facuta mai cu dichis, dati pe link. Eu am folosit nitel alte condimente, am uitat-o in cuptor, dar in linii mari seamana.

In linii mici am facut asa:

– am inabusit ceapa, morcov si ardei (nu e in poza asta dar am pus) cu putina sare;

– am adaugat carne tocata de mine (cam cu de toate, pui, porc, afumatura, amestec vita si porc, am tocat tot ce aveam in plus);

– dupa ce s-a calit si carnea am adaugat cubulete de rosii, cimbru, piper, o lingurita de bulion si apa;

– am aranjat pe deasupra cartofi curatati, am presarat marar, am sigilat cat am putut de bine cratitoiul batranesc si am dat la cuptor.

Sau mai exact am cam uitat la cuptor ca s-a si lipit putin.

Altfel e misto de tot, sigur ca nu se taie cu flexul ca sa sta in poze in pozitie de drepti cum v-ati obisnuit in pozele din blogurile profesionale. Si nici nu ne intereseaza, e misto. Va recomand sa urmariti si clipul Laurei de la link totusi, e mai atent explicat si poate va surade abordarea ei.

Tortilla

Nu mai apuc mare lucru, o ard cu croissante, minuturi, dar in weekendul asta vreau sa fac ceva ce am vazut la cineva asa ca repede sa pun pozele restante. Tortilla am mai facut, nimic nou, dar am poze, deci iaca.

Ultra banal, ceapa calita putin, cartofi fierti, ou batut cu niste sare, piper si parmezan, foc mic, rabdare si tutun.

De ciuguleala.

Si de pachetel.

De pachetel am mai capatat si de prin vecini, mai un peste pane, mai o chifteluta, ba intr-o zi am gatit de m-am spart, pe la 5 dimineata faceam piept de pui la gratar, ca fetele.

SI poze de prin gradina, in afara de plantele care fac ce vor ele de capul lor, mi-a crescut si o pisica.

Si gata.

Mancarica de cartofei …

… cine-i mananca pe ei? Mai stiti cartea pentru copii cuminti, cu ursuletul Archibald? Nerelevant de fapt ca oricum nu se aplica la noi, doar mi-am amintit cand am facut o mancare de cartofi si sa va zic si voua cum am comis-o, ca nu stiu daca am mai facut asa. De la o vreme dupa ce mananci scleroza suferi de mancare de cartofi.

Am avut ceva afumatura, plus ce am mai cules de pe tarla, am facut mai intai un sos, afumatura, ceapa, ardei, putin usturoi.

Am stins cu vin sec, am adaugat rosii tocate, boia, foi de dafin si piper (sare cred ca am pus la inceput).

Ei bine, sosul asta l-am pus peste cartofii pe care i-am curatat, spalat, taiat si i-am pus sa fiarba separat cu apa cat sa ii acopere. Am lasat totul impreuna si aia a fost. Cartofii, foarte noi si foarte rosii, chiar daca par beton, sunt chiar prea fierti, nu va lasati impresionati, nu tot ce pare tare in poze nu e si flescait in realitate.

A, da, am pus si marar, mult marar.

Altfel, am avut onoarea sa fac o mica masa cu prietenii, la oboseala asta inseamna ca unu’ a venit cu painea si desertul, altul a pus gramada niste frigarui gata marinate pe niste cartofi, a facut un sos de iaurt cu usturoi si aleluia.

Painea si cel mai bun cheescake (NY style) pe care l-am mancat vreodata sunt facute de Elena.

Paste cu sos de legume

Iar am adunat poze gramada, cum stiti, pozez toate tampeniile si orice cartof prajit dar ma straduiesc sa pun in prim plan ceva ce ar putea fi o reteta. Sau o idee. Stiu ca nu am retete fabuloase, gen savarina la tava, dar ma distrez scriind, pozand, ba chiar ma relaxez si chiar ma bucur ca in general vizitatorii mei sunt iubitori de aberatii si de animale.

Azi totusi incerc sa va redau o reteta simpla (eu am facut pentru pachetel) si, pe masura ce descopar ce poze am mai salvat, va mai spun eu despre ce e vorba.

Pentru pastele astea am inabusit mai intai niste ceapa, usturoi, morcov si un sfarc de sare.

Am adaugat dovlecel taiat marunt si am lasat in pace totul sa se formeze un sos.

Am adaugat niste rosii cherry (dezbracate de pielita), vin roze demisec, oregano si piper.

In sosul format am pus pastele fierte numai pe jumatate, ca sa se combine si cu sosul (ma repet, scuze). Si am mai lasat pana s-au facut gigea. Facut gigea este un termen pe care numai maestrul Pastorel l-ar putea intelege, stiu.

Am mancat o parte si mi-am pus si la pachet ca sunt nemaipomenite si la temperatura camerei.

Restul pozelor le rezum in putine vorbe (dar va avertizez, sunt cartofi, cartofi, poate si niste varza): pui condimentat cu ce mi-a cazut in drum (curcuma, boia, piper, sumac, praf de usturoi, cimbru …), alaturi de cartofi prajiti – testez tot felul de cartofi de pe piata, de aia e cu cartofi; salata de cartofi mici de tot facuta de vecina-mea, varza calita simplu, cu nitica afumatura si peste care am pus un borcan de varza calita murata de la Olympia (nu e rea deloc dar e foarte acra, sarata si condimentata pentru gustul nostru, in combinatie cu varz adulce merge); un Bogdan Popescu – crenvusti si cartofi prajiti; si inca o salata de cartofi pentru pachetel: cartofi, porumb fiert si apoi copt pe grill, ceapa, masline, ulei, otet.

Ce mult am scris, trebuia cu liniute sau bulinute …

Si de prin gradina, acum am mai multe flori, pozele au vreo saptamana. Nici frunze nu mai sunt asa de multe caci multe familii au facut sarmalute saptamana asta.