Gratar in stil coreean si taitei Udon

Doar in stil … adica mult sos soia, zahar si alte alea, am tot gustat marinata (am mancat la un local coreean asa ceva, plus am vazut eu la televizor) si mi-a placut ce a iesit. Deci e doar in stil, da?

Am copt mai intai niste ceapa, usturoi si ghimbir.

Am stins cu vin iar dupa ce s-a evaporat alcoolul am adaugat zahar, sos soia (cu ciuperci, unul mai gros asa si mai umami – cum le place americanilor sa zica), otet balsamic (in lipsa de negru), crema de balsamic (ala cu rodie). Am tot gustat pana am echilibrat dupa gust sosul, am stins focul si am adaugat ulei de susan, ceapa verde si inca un catel de usturoi ras.

Cu treaba asta, dupa ce s-a racorit, am marinat doua felii de ceafa de porc (nu am vaca din aia smechera) un numar mare de ore. La temperatura camerei. Pe care le-am facut la gratar.

Separat am fiert taiteii astia din poza (made in Korea, culmea).

AM copt pe tigaie si niste seminte de susan, am facut si o omleta simpla dintr-un ou si am facut un ikebana, asa.

Chestie: e mai misto carnea grasa, ceafa mea a fost dintr-o bucata mai slabuta si cele mai bune au fost capetele alea mai grase.

In alta dezordine de ce mai am prin frigider, am facut o salata cu peste marinat. Au la Lidl un peste bun, la borcan, era cam 6 lei borcanul. Apoi a disparut de pe rafturi. Si a reaparut la 10 lei. C’asa e in tenis.

Deci salata e cu cartofi fierti, pestele si ceapa din borcan, putin patrunjel si marar si niste masline, plus un sfarc de maioneza.

AM pus preparatul intr-o galetusa ca sa stea lejer in frigider si am incercat o poza din mers cu finalul, Fireste ca mi-a iesit ceva stiintifico-fantastic dar ati cam inteles despre ce este vorba.

La capitolul cumparaciuni la jumatate de pret va recomand acest ulei. In pretul lui intra si dispozitivul de siguranta pe care angajatii au uitat sa il scoata (eu l-am primit la domiciliu, ce sa le fac, l-am taiat si aruncat, paguba lor).

AM mai cioplit un dovleac.

Si, de final, petale, stamine si pistile.

Un fel de musaca

Reteta, de fapt inspiratia, ideile si aranjamentul sunt de la Laura Laurentiu – gulas rapid. Daca vreti sa o vedeti explicata mai pe indelete si facuta mai cu dichis, dati pe link. Eu am folosit nitel alte condimente, am uitat-o in cuptor, dar in linii mari seamana.

In linii mici am facut asa:

– am inabusit ceapa, morcov si ardei (nu e in poza asta dar am pus) cu putina sare;

– am adaugat carne tocata de mine (cam cu de toate, pui, porc, afumatura, amestec vita si porc, am tocat tot ce aveam in plus);

– dupa ce s-a calit si carnea am adaugat cubulete de rosii, cimbru, piper, o lingurita de bulion si apa;

– am aranjat pe deasupra cartofi curatati, am presarat marar, am sigilat cat am putut de bine cratitoiul batranesc si am dat la cuptor.

Sau mai exact am cam uitat la cuptor ca s-a si lipit putin.

Altfel e misto de tot, sigur ca nu se taie cu flexul ca sa sta in poze in pozitie de drepti cum v-ati obisnuit in pozele din blogurile profesionale. Si nici nu ne intereseaza, e misto. Va recomand sa urmariti si clipul Laurei de la link totusi, e mai atent explicat si poate va surade abordarea ei.

Tortilla

Nu mai apuc mare lucru, o ard cu croissante, minuturi, dar in weekendul asta vreau sa fac ceva ce am vazut la cineva asa ca repede sa pun pozele restante. Tortilla am mai facut, nimic nou, dar am poze, deci iaca.

Ultra banal, ceapa calita putin, cartofi fierti, ou batut cu niste sare, piper si parmezan, foc mic, rabdare si tutun.

De ciuguleala.

Si de pachetel.

De pachetel am mai capatat si de prin vecini, mai un peste pane, mai o chifteluta, ba intr-o zi am gatit de m-am spart, pe la 5 dimineata faceam piept de pui la gratar, ca fetele.

SI poze de prin gradina, in afara de plantele care fac ce vor ele de capul lor, mi-a crescut si o pisica.

Si gata.

Mancarica de cartofei …

… cine-i mananca pe ei? Mai stiti cartea pentru copii cuminti, cu ursuletul Archibald? Nerelevant de fapt ca oricum nu se aplica la noi, doar mi-am amintit cand am facut o mancare de cartofi si sa va zic si voua cum am comis-o, ca nu stiu daca am mai facut asa. De la o vreme dupa ce mananci scleroza suferi de mancare de cartofi.

Am avut ceva afumatura, plus ce am mai cules de pe tarla, am facut mai intai un sos, afumatura, ceapa, ardei, putin usturoi.

Am stins cu vin sec, am adaugat rosii tocate, boia, foi de dafin si piper (sare cred ca am pus la inceput).

Ei bine, sosul asta l-am pus peste cartofii pe care i-am curatat, spalat, taiat si i-am pus sa fiarba separat cu apa cat sa ii acopere. Am lasat totul impreuna si aia a fost. Cartofii, foarte noi si foarte rosii, chiar daca par beton, sunt chiar prea fierti, nu va lasati impresionati, nu tot ce pare tare in poze nu e si flescait in realitate.

A, da, am pus si marar, mult marar.

Altfel, am avut onoarea sa fac o mica masa cu prietenii, la oboseala asta inseamna ca unu’ a venit cu painea si desertul, altul a pus gramada niste frigarui gata marinate pe niste cartofi, a facut un sos de iaurt cu usturoi si aleluia.

Painea si cel mai bun cheescake (NY style) pe care l-am mancat vreodata sunt facute de Elena.