Mancare de cartofi cu ciolan, praz si masline

Care datorita unui ingredient s-a transformat in mancare de ciolan cu cartofi, asadar s-a reinterpretat.

slide7

Inainte sa va spun cum am comis-o, sa stiti ca mistourile cu reinterpretatul asta nu sunt rautacisme la adresa celor care chiar fac o treaba buna, transformand preparate romanesti in mancaruri moderne. Sunt un mare fan Nico Lontras si a tot ceea ce realizeaza el reinterpretand feluri romanesti, insa au aparut, inevitabil, diversi „chefi” care nu fac diferenta intre un aluat frantuzesc si o foaie de taitei si se apuca sa reinterpreteze de numa’, dand cu micu’ in tempura si frisca in telemea (nu am gasit alta rima), oameni care datorita invaziei bucatarilor in casele noastre pe diverse canale media, incearca sa imite idei, fara a avea un minim bun simt al bucatelor, pe scurt, sa te apuci sa crosetezi fara sa stii sa tii andreaua in mana, asta inseamna sa fii mafiot. Pardon, chef, ca bucatari nu mai sunt prin zona, numai chefi. Sigur ca cei care nu ii ajung lui Nico nici la glezne ca talent, au parte de publicitate, pentru ca se vinde o imagine, un zambet, o pleata si un fir de barba, dar sa nu divagam. Ideea e ca de aia fac misto, daca toti reinterpreteaza (cica), imi permit si eu.

Asadar am reinterpretat mancarea de cartofi cu ciolan, ca mancare de ciolan cu cartofi pentru ca am achizitionat un saculet cu (repet, da) cartofi atat de prosti si stricati incat am avut pierdere pe undeva pe la 80%, asa ca s-a reinterpretat. Multumesc Lidl. Si nu ma supar de cei doi lei aruncati, dar am o problema psihica puternica datorata curatarii de tone de cartofi, cand dau de din astia, simt nevoia urgenta de xanax.

Revenind, am facut asa: am calit prazul cu bucatele de costita, am stins cu supa in care a fiert ciolanul cu zarzavat, am adaugat cartofii, spre final am pus suc de rosii, masline, putin tarhon si pentru ca in lipsa de cartofi era cam zeama chioara, am adaugat si nitel amidon dizolvat in apa rece. Da, am pus si ciolanul taiat in mancare, normal.

Si daca tot erau oalele pe foc, din seria: cine-i om si cine-i caine, Casandrei i-am facut o supa cu nenumarate legume, inima de vitel si paste cu leurda. Mbuna, da, am mancat si eu o portie.

De prin oras frumos cecer (in Drumul Taberei), castana de pe Barbu Vacarescu, un utilaj BGS care nu imi dau seama la ce foloseste, tot pe acolo, prin Militari semnul care ne arata ca „Red John was here” si, la categoria tepe, dupa cartofi iaca si cum arata in sectiune un cozonac, fata de cum arata tot el in poza de pe ambalaj. Mi-am amintit brusc de „Cadere libera”, filmul cu Michael Douglas.

Acestea fiind zise, interpretate si reinterpretate, va doresc rororo

Culori de toamna

Si incepem cu cele paleo, dukan si gluten free, adica niste cartofi copti garnisiti dupa cum se vede cu: fleica, rosii si costita afumata (deci raw), fasole si carnat (carb day), currywurst. Am pus poza cu bautura aia de malt fara alcool de la Lidl pentru ca e nemaipomenita pentru carne, glaseaza si lasa un gust minunat, mai misto decat multe marinate. De baut e naspa.

Poze de prin sat si de prin gradina. Vremea e schimbatoare, ba ceata, ba stropeste, ba vant, ba nu, o schimbare a dinamicii coloristice fantastica. Plus dovleci misto la magazin, dar cine poate sa ii care.

Si pofte, salata de vinete, simpla (super vinete acuma, seminte putine, dulci, albe la miez), o capitza de mici, o felie de vitel si placinte (cu branza, cu carne, cu dovleac).

 

Si gata. Toamna e misto, nu uitati ca e cu slide show. rororo

Toamna si carbohidratu’

Pai da, dam vina pe frig cand e de potoale grele, dom’le, a venit frigul, trebuie sa ne incalzim, de parca nu am avea toti la ce sa ne incalzim sau haine, asa e obiceiul. Ne raliem (aiurea, de fapt asa s-a nimerit).

Apropos de starea vremii, dupa doua zile sufocante s-a pus pe ploaie si frig, diferenta de peste 20 de grade intre o zi si alta. Sa fie primit, zic cardiacii.

Casnice, de pus la jurnal, mi s-a pus pata intr-o zi sa o pictez pe Casi, nu pe ea, adica nu mi-am vopsit cioara, am desenat-o pe Casi cand era mica, moaca de miloaga, acrilice pe panza.
slide8slide9

Ne-am si innoit, motiv pentru care am mai macelarit niste carbohidrati, dar toate la timpul lor. Cutitul l-am luat de la Mega pe puncte si putini bani, e misto, de craticioara s-a milostivit a mea  mama iar plantele cele noi le-am adoptat de suflet.

slide10

Si acum sa vedem ce am gatit. Din inima de cartof. Pai niste carnacior cu „pireutz” si un soi de oua cu dovlecel si cartofior, sa fie putin mov. Ce a ramas am ucis langa un polonez (suna nazi, dar nu e), apoi ne-am facut chefuri, cartofi prajiti cu salata de rosii, o reteta nemaipomenita, de vara, paste cu pesmet, amintiri din copilarie cu urechi puglieze, burrata  gasita la juma de pret cu rosii inca bune si ierburi din fereastra, tocanita din carnuri reci ramase de ici, de colo, carnat, mamaliga si, pentru a inaugura craticioara, o mancarica de paste cu fasole si alte acareturi de prin frigider, innobilata cu cateva linguri de sos napoletan de la Elena, mi-nu-nat, plus ardei umpluti cu hrisca in loc de orez pusa in carne (compozitia de sarmale).

Micile placeri ale diabeticului, vorba aia, nu e voie, da e bun.

Nu uitati, daca dati pe poza, slide show, sa vedeti minunile nemaivazute. Daca aveti chef.
Toamna si-a intrat in drepturi, credeam ca ne-a uitat, am scapat de zapusala.

rororo

Tortilla romaneasca

De asta ne legam ca „reteta”, fireste ca pozele sunt multe si marunte, cum le strang de cateva luni. Cat despre chestia asta, pai e cam asa, niste cartofi, ceapa, gogosar (putin, e trufanda), carnat, oua batute cu cascaval si cam asta este. Omleta cu cartofi si carnati? Hai sa fie tortilla, treaca de la noi 😀

 

Ce am mai comis? Pai pizza cu ton si ceapa, imi place, da, preambul de test la tortilla :D, ciorba in pita de casa (ciorba e aia de purcelus), burger simplu (vita, sosuri, d’astea) si raportez, prajiturile de la Ana Pan, fostele cofetarii Ana, bune.

 

De prin oras cel mai tare imi place poza cu motociclistul la semafor, e super misto gagiul, efectiv un personaj, restul, le vedeti si singuri, cu mentiunea ca gaina e pozata in curte la ANAF, sta-le-ar in gat (nu am ceva cu ei, ii urasc din principiu, pentru ca asa trebuie).

A, da, mi-am luat cartea lui Godina, astept sa scoata si dom’ doctor de la „laacasa” o carte, pentru ca merita si pentru ca ducem lipsa de umoristi buni romani (daca ne uitam la multitudinea de emisiuni asa zise de divertisment, e cam clar).

rororo