Caniculare

Vremuri calde, mancaruri ultra rapide (suna de parca scrie careva din galerie).
Pe care o sa vi le descriu succint ca transpir numai la gandul ca iar ies pe la ora doua (e si cu oua).

Si cea mai importanta e fasolea prajita. Sau Black eyed peas & Chorico. Sau fasole cu carnati.

Majoritatea potoalelor le fac intre reprize de somn, asta e cinciminutã asadar: ceapa, morcov si carnat (spaniol, reducerel Lidl), trase nitel in ulei, stinse cu vin. (stiu, ma repet, dar trebuie sa imi tin pozele undeva)

Cateva rosii proaspete, tocate, bagate si ele in combinatie.

In sosul creat am adaugat doua borcane de fasole (sare, piper, dafin, asa, dupa chef). Fasolea aia ochioasa de o aduc in saptamana spaniola e ceva nemaipomenit de gustos (si pretul e bun si borcanele misto).

Si cam asta a fost, se lasa la racit in directia de bataie a aerului conditionat.

RR (reteta rapida): face vecina fasole si iti da si tie, varianta mult mai rapida a cinciminutei.

Pentru ca a fost cuminte, vecina a primit clatite. Astea nu mai insist cum se prepara ca tot repede se fac (daca te trezesti pe la sase dimineata).

Nu stiu ale ei, dar eu le-am mancat cu telemea si magiun. Uratele dar asa e cand bagi forta ca somnambulii.

Pofta de pofta, cartofi, branza, ochiuri (oua duble, XL).

DIn nou RR (reteta rapida): a facut vecina aripioare pane si mi-a adus si mie. Recomand aceasta reteta.

O combinatie care mi-a placut, nu stiu de ce mi-a traznit sa fac fix asa: cartofi si morcovi prajite toate in baie de ulei, scurse bine, acoperite cu cascaval afumat ras, smantana si cativa stropi de Worchestershire. Nu am idee de unde ideea dar da.

Alta reteta ultrarapida, cat timp faci o ciorba mananci niste pita cu unt, ou cersit de la sefa-ta si o rosie cersita de la o babuta de pe strada. Prea ca la tara.

Ciorba fiind asta (supa de fapt, zarzavat, cartof, dovlecel, ou, leustean, scurt pe doi ca afara se anunta 38 de grade azi).

Si o reteta foarte serioasa de data asta, pui cu fasole verde. Am pus in cratita pulpe de pui (fara piele), fasole verde (congelata), ceapa, usturoi, marar, vin, nitica apa. Capac, foc mediu, nani vreo ora. Cand m-am trezit am completat cu apa si suc de rosii, am mai fumat o tigara, am pus mult marar, am stins focul si apoi am pus la racit in dreptul aerului conditionat.

Neasteptat de buna chiar rece.

Si flori

Caldura mare

Uite as aimi place viata pe la 6 dimineata, atunci pornesc oalele si am facut numai chestii care se pot manca si reci. Gen, ghiveci.

Pe foarte scurt, am pus in oala batraneasca straturi si pe masura ce curatam si taiam, adaugam legumele. Straturi de legume peste niste pulpe de pui, adica, se si vede, dar incerc sa le nominalizez: ceapa, usturoi, fasole verde, dovlecel, cartof, mazare, morcov, ardei copt, marar, putin vin si rosii pasate. Cu capac de face pac, apoi scazut nitel la cuptor la foc mare. Aerul conditionat isi facea treaba duduind in timpul asta.

Ia sa vedem ce am mai pozat in viteza (ca nu tin geamul mult deschis, afara se moare de cald). Scuze pentru pozele repezite si nasoale.

O omleta cu parmezan si Chorico – asta e un fel de chorizo mai usurel asa.

Am primit o salata de cartofi si am pus-o langa niste chiftele absolut delicioase. Cand nu ai chef de prajit asa ceva, faceti ca Dana: luati de la Angst. Eu le-am luat de la cel din Mega Image-ul de langa farmacia Tei din Ressu ca acolo am avut treaba. Pur si simplu mi-au facut cu ochiul. Surpriza vietii, exceptional de bune.

Zeama saptamanala e o supa de aripioare. Stiu, pacat de ele, dar le-am dezghetat pentru ca nu-s atenta la ce am scris pe pungi, am crezut ca e carne de pasare, pulpe, diverse, cucu, erau aripioare. Bun si asa. Simpla, toate alea fierte pe viteza mare si aleluia.

De pofta nitel porumb aproximativ mexican (cu Aioli si parmezan, deci asa, doar ca idee mexican).

Si de prin geam, cu scuzele vietii ca nu sunt atenta sa fac poze misto. Pui de vrabie (sunt multi, pe un prostalau l-am salvat de pe asfalt dar nu a trait saracul), multe petunii si recolta de rosii 😀

Si gata ca asta nu e vreme de facut mancare. E de mers la mare. Departare.

O zacusca usurica

A iesit delicioasa, asa ca o sa va comunic si cum am realizat-o. Eu nu am voie sa mananc vinete deloc, asa ca baza unei zacusti bune, vanata, a fost doar una. Coapta pe flacara de vecina-mea, curatata atent de fiecare samanta. Asadar foarte putina vanata.

Ardeii au fost kapia, copti la foc mare la cuptor, curatati si ei cu atentie. Cojile arse eu le pun separat si le las cu zeama si nitica apa, se face ca un sos gros pe care il strecor si pe el in zacusca. Nu curat sub nicio forma ardeii sub jet de apa.

Asadar avand baza am facut in continuare asa: am pus doua cepe la inmuiat in ulei (cam o cescuta), am adaugat un dovlecel crud, ras pe razatoare si stors putin de apa. Putin vin, sare, piper, o foaie de dafin, ardeii taiati cu cutitul. Si am lasat la fiert mult si bine. Fara rosii, doar ce v-am zis.

Deliciu si, cat de cat mai usurica, na, nu foarte, parca am pus nitel cam mult ulei, dar e zacusca, ce mama ma-sii.

Au iesit doua borcanele mult prea mici pentru o pofta dar e ok.

Acum sa va arat si un esec. Nu fabulos, am luat la pachetel si cand te razbeste foamea, merge, batranu’ a zis ca e buna. Mie mi s-a parut foarte fada pentru ca nu am pus deloc grasime. O placinta simpla cu branza (de vaci, telemea, oua), intre foi de yufka. Pe care nu le-am uns deloc. Mare greseala. A fost comestibila dar nu recomand varianta asta dietetica.

AM pozat iarasi cheescake-ul Elenei (acum o saptamana, dar acum pastrez si eu pozele).

Si de pe langa casa, premonitia a vrut sa am o pizza Quatro Stagioni pentru finala campionatului. AM mai pozat cateva dintre petuniile din geam, tigaita mica noua, plus pomul ce a fost rapus (uscat, era periculos, plopii tot cad pe aici). Mie de iedera de pe el mi-a parut rau. Si gata pana nu am idee cand.

Mancarica de cartofei …

… cine-i mananca pe ei? Mai stiti cartea pentru copii cuminti, cu ursuletul Archibald? Nerelevant de fapt ca oricum nu se aplica la noi, doar mi-am amintit cand am facut o mancare de cartofi si sa va zic si voua cum am comis-o, ca nu stiu daca am mai facut asa. De la o vreme dupa ce mananci scleroza suferi de mancare de cartofi.

Am avut ceva afumatura, plus ce am mai cules de pe tarla, am facut mai intai un sos, afumatura, ceapa, ardei, putin usturoi.

Am stins cu vin sec, am adaugat rosii tocate, boia, foi de dafin si piper (sare cred ca am pus la inceput).

Ei bine, sosul asta l-am pus peste cartofii pe care i-am curatat, spalat, taiat si i-am pus sa fiarba separat cu apa cat sa ii acopere. Am lasat totul impreuna si aia a fost. Cartofii, foarte noi si foarte rosii, chiar daca par beton, sunt chiar prea fierti, nu va lasati impresionati, nu tot ce pare tare in poze nu e si flescait in realitate.

A, da, am pus si marar, mult marar.

Altfel, am avut onoarea sa fac o mica masa cu prietenii, la oboseala asta inseamna ca unu’ a venit cu painea si desertul, altul a pus gramada niste frigarui gata marinate pe niste cartofi, a facut un sos de iaurt cu usturoi si aleluia.

Painea si cel mai bun cheescake (NY style) pe care l-am mancat vreodata sunt facute de Elena.