Da, am o obsesie, macar o perioada, comportament care poate fi diagnosticat de cineva de specialitate. Partea buna e ca daca vi se face chef de conopida la cuptor, aveti idei de combinatii.
Metoda e aceeasi, conopida, maglavais, foaie de copt. Adaosul in cazul de fata fiind carnatii pe caer e musai sa vi-i recomand. Din fericire nu trebuie sa sune cumva reclama, ca o fac eu, personal, dupa ce i-am cumparat si gustat, cine i-a combinat, habar nu am, dar sunt perfect echilibrati ca gust, nu sunt plini de apa sau grasime, daca intalniti acesti carnati care se numesc fix asa, carnati, nu ezitati.
Cum a luat nastere maglavaisul de azi, pai ma gandii asa: carnatii merg cu mustar, conopida cu maioneza, care are mustar, sosul ala bun e misto cu tarhon, asadar iata: mustar, smantana (puteti pune si iaurt, nu stiu, dac avreti ceva mai usurel alegeti chestii cu putine calorii, scoateti uleiul, nu ma bag), mujdei de rosii, usturoi, verdeata, tarhon, ulei, sare, piper.
In rest, stiti deja, pe foaie de copt si la cuptor, in acest caz, conopida am intercalat-o cu carnati si dupa o vreme am scos tava, am intors carnatii, am stropit cu putina apa.
Initial am pus pe orez o parte din conopida cu carnati, dar nu ne impiedica nimic sa le punem asa, simple, de ciuguleala.
Pozele de pe langa preparat sunt facute de dimineata in oras, duminica, aproape august, gol si frumos orasul, o placere sa te plimbi. Si mai e si o poza cu cacaricius demonicus, in casuta dotata cu pres auto.
rororo