Luna mai

Iaca imi facui vreme si chef si de retrospectiva lunii mai, din 2009 pana in 2012, asadar sa vedem ce s-a mai intamplat (nu stiu daca pe voi va amuza sa vedeti ce ati facut cand erati mici, pe mine da si, gratie blogului, pot sa tin astea organizate fara sa le ratacesc prin vreun colt de biblioteca).

Mai 2009

Extraterestrii devorand omul de zapada, siameze, top T Buzau, cartofi si omlete.

Pho cu condimente din Tailanda, tort de ciocolata, de Constantin si Elena, cartofi si oua la greu, spanac cu orez, fireste, sarmale, pai se putea? Si ciorba de perisoare, altfel nu se respira in Salajean. Mici, gratare, baldabac, Boccaccio, multi pesti, o gramada de prostioare aduse din Tailanda bagate in tot felul de preparate, inclusiv in varza calita.

Drumul berii tailandeze, anume (pun link-uri, ca sunt prea multe poze): ziua ucigasa, zona Pattaya, o parte din Bangkok si continuarea, locuintele lacustre, la o bere si finala.

In poza, Somsak Sangseema, cel care a avut o zi grija de persoana mea (asta pana l-am imbatat, v-am povestit acolo cum e sa mergi cu un tuk tuk condus de unul pilit care povesteste ca mama lui a decedat in accident de … tuk tuk).

2009 a fost un an bun.

Mai 2010

Supa de ardei copti (a fost o furie a supelor cu chestii coapte, trebuie reluata cand o sa fie legumele la pretul de atunci), frigarui de pui, cartofi glazurati, green curry, pateuri cu branza si cartofi, supa de ceapa verde, vinete cu branza si sos de rosii, multe ierburi in geam.

Concert in centrul capitalei (si un tricou cadou), ardei umpluti si ciorba de perisoare (nu se poate fara, nu?), supa de dovlecei (regim blestemat), dovlecei gratinati la cuptor, roastpork, scrumbii dunarene, huo guo la Templul Soarelui.

Burta cu sos de patrunjel si galbenusuri, sote de morcovi, supa de varza (fireste ca si sarmale), furtuna care a rupt plopul care a cazut peste masini, ciorba de potroace, peste prajit peste peste prajit (cine o fi spart farfuria din poza? abia acum imi dau seama ca nu o mai am), coaste cu cartofi, ficatei cu ciuperci, supa de vita, spuma de avocado cu somon, supa de dovleac copt (mmmm), tapas, slana, pita, carnati, untura pe paine cu boia si ceapa, fasole scazuta si batuta, salata a la rousse cu creveti, scoici gratinate, ciorba de oase de porc, tocana, ghiveci (chutney de masline de la Stella), pui cu sos de rodie, paste cu creveti si dovlecei, ciuperci cu smantana.

Singapore

Nici 2010 nu a avut o luna mai prea rea.

Mai 2011

Cartofi noi cu buruieni si ghee, supa-crema de pui (pentru Casi, da?), tapas de la grecul din Domino, ciorba de gaina, chiftelute de somon, flori din Kallithea, ghiveci, combinatii, cotlete marinate cu sirop de artar, tabasco si sos de soia.

O ghimijdroaca mica, mica, nou venita pe lume si in vietile noastre.

Mancare cu carne de oaie, cartofi, usturoi si lamaie (Mirelaaa, iaca ce idee mi-am dat 😀 e musai sa refac tocana asta, e cea mai buna treaba din lume, imi dau si link), branza la cuptor, papadum si grindina, pui cu cartofi noi, Tripoli, restaurantul libanez, incubator alaturi, ciorba de potroace cu macris, paste „calculator”, varza calita, chiftele de drob, ciorba de fasole cu porc si frunze de ridichi, Bulgaria, Turcia, Grecia.

Deci Hau(les) si pentru 2011.

Mai 2012

The last in line, vorba lui Ronnie James zis si Dio.

Multa gargara dar si potol, deci: supa cu tortellini, normal ca sarmale, normal ca perisoare, maduva, o Casi mai mare si tunsa in pielea goala, Pansy la „La Bunataturi”, mancare de cartofi cu ciuperci si pui, oaie cu piper la Din Fu.

Rica, nebunica, Bechila cu probleme, un an de afaf, pateuri cu carne si spanac, liste de cumparaturi, ciorba de porc cu varza, ardei si dovlecei umpluti, mai multa trancaneala neculinara, in special despre diverse plus potaie.

Cam atata, noroc cu jurnalul de bord, de cand am scris reteta trecuta pana acum deja m-am razgandit cu reciclarea mielului, bun asa.

rororo

Siam, restaurant tailandez si cateva imagini din orasul nostru

Scopul plimbarii: Tom Yum Goong. Carciuma vizata: Siam, pe strada cu pasapoartele. Rezultatul, ciudat, veti vedea. Eu am asociat meniul ales cu Mega Image, dar na.

Dupa o inspectie scurta pe meniu (nu mai cer scuze de poze, da? caracter informativ) am ales pe don tom yum, green curry, musai, o chestie care pe mine m-a marcat in Tailanda, am zis sa vad diferenta, pachetele si coltunasi (cica), si o, cum zicea nenea neco, „friptura mixta”, adica un amestec de fructe de mare trase prin chestii diverse si prajite. Bonus, orez jasmine.

Incep cu o chestie pe care nu o mai bausem, Tsingtao neagra, bere thai, canci. Naspa berea, acid, ciuciu, dulce, 7,2% alcool.

Pentru cei care au urmarit rubrica de cumparaturi, ia vedeti ce recunoasteti in farfuria cu fructe de mare fripte (mix nujcum pe meniu): muslitos, calmarii si creveteii de Mega Image? Bingo.

Pachetele plus coltunasi cu curry? Raspuns corect: da.

Green Curry a fost bun dar … (nu se poate fara dar si depinde) sosul are la baza pasta din (bingo) Mega Image, care e foarte buna, mazarea cica chinezeasca, nu are nici o treaba cu ce am mancat la Bangsaen, ardei gras in green curry, ma rog, oricum asta a fost felul cel mai reusit, traiasca supermarketurile cu sos de-a gata.

Amu sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva semipreparatelor, ca stiti ca mai iau, de o pofta, dar sa dai 30 de lei pe o portioara de ceva luat din magazin si doar prajit, e cam aiurea, chit ca e zona in care te spargi in figuri. A, sa nu uit, tom yum, varza si nu in sensul in care continea varza. Gustul departe de adevar, ingredientele, idem. Pe meniu se precizeaza ce contine, parea corect, dar eu cred ca au scris pe meniu ce continea eticheta borcanului din care l-au comis.

Concluzie: in afara de cei de la Mega, care aduc chestii bune thai, bucatarul nu are nici o treaba. Chestii bune: curat, ambient placut, chelnerul amabil, miroase a flori de iasomie si are si orhidee. Dar atat, mancarea e ceva ce pot face cu o deplasare de zece minute. La Mega.

Asa ca acasa mi-am facut o salata de ardei copti capiati in care am pus si nitel oregano proaspat, ca tare bine ii mai merge. Plus sare, piper, usturoi, otet, ulei.

Si cateva poze din periplu acuma, da? La metrou la Unirii, Teatrul Masca a tinut o reprezentatie, misto si ei si ideea de a populariza putina cultura.

Am mai pus eu poze cu reclame, dar mai suna cuiva ciudat ceva in reclama asta?

Nu uitati, e foarte important:

O chestie misto intre Romana si Victoriei:

Un Grafitti handicapat aproape de gara:

Si, inainte de a ma hotara daca pun Slayer sau Summer in Siam, va las pe altcineva sa va ureze cele bune, cu dedicatie pentru cofi, stie ea de ce 🙂 chit ca a iesit naspa si poza asta, mie imi place (si daca o numeri, accidental, e fix a treisprezecea poza, pisica neagra, absolut intamplare).

M-am hotarat, sa fie ambele.

Scuze DJ Katze, azi e duminica, ai concediu, da? 😀 rororo

Drumul berii tailandeze – finala

In cea mai mare arsita posibila am vizitat palatul in viteza; aur, cioburi, demoni si maimute, turisti, gradini, istoria palatului lui Budha de jad nu o copiez acum din cartea pe care am luat-o, precis o gasiti pe net asa ca nu are rost, insir ceva poze inghesuite, e de vazut, e foarte frumos.

Picturile murale erau in restaurare, daca ajungeti cand e vreme normala luati un ghid personal, am tras cu urechea la cei care aveau si stiu toate povestile de pe ziduri, e de revazut palatul prin iarna, cand au temperaturi cum avem noi vara. Chiar e fascinant.

In fata palatului erau soldati nemiscati ca in Anglia, in soarele nimicitor suportau si poze, eu as fi bagat baioneta in turisti in locul lor.

Seara, la dorinta consortului, am incercat dim sum in oferta la localul chinezesc din hotel. splendid amenajat, chelnerite frumoase, serviciu de exceptie, mancare asisderea, ne-a costat (nu uitam ca e hotel de cinci stele cand facem comparatia, mie mi s-a parut extrem de ieftin) un milion si ceva in banii nostri vechi. Ce am mancat nu mai retin exact, picioare de gaina, chestii cu creveti, wonton, diverse.

Foarte frumos si acvariul localului (care era pardosit cu mahon si marmura).

In ultima zi am tras o tura de cumparaturi, voiam ceva iuteli si plante pentru tom yum, am intrebat la hotel de un Carrefour sau Foodland si ne-au recomandat un mall langa hotel, mai precis la zece minute daca traversai printre camioane, autobuze, tuktuk-uri, motoare, masini, limuzine si biciclisti. Am procedat cu prudenta si am ajuns la un magazin imens cu scene, spectacole, cartier si hugo boss si un etaj cu mancaruri, mobila si produse de bucatarie dupa care o sa plang toata viata. Erau si scumpe, dar nu as fi cumparat oricum, asa splendori nu au ce cauta in apartament de bloc. Oricum, sarind peste regretul de a nu avea casa in care sa bag ce am vazut acolo, o poza de pe scarile „molului”.

Era si un festival al orhideelor, lume multa, vesela, fete cu par verde care trancaneau, am reusit sa trag o poza la un munte de orhidee.

Cu riscul de a fi luata in balon, repet, am mancat mult in locuri cu aer conditionat pentru ca nu era de suportat ce se intampla afara, desi mancarea de strada era multa, generos prezentata si ieftina, fizic nu am rezistat sa iau loc sa ingurgitez peste cu lemongrass la 40 de grade intre esapamente, imi cer mii de scuze celor dezamagiti de prestatie dar in ultima seara am mancat tot in hotel la Thai on 4. Ceva tom yum, aperitive ciudate, curry si de final o cafea „thai style” care mie mi s-a parut oribila, omului i-a placut, care continea un condiment asemanator cardamomului care se chema (care stii thai poate e chiar cardamom, noi habar nu avem) MIUK.

In seara dinaintea zilei plecarii au inceput ploile, mai exact sezonul ploios. Mi-am schimbat total impresia despre expresia „toarna cu galeata” cand am vazut ca intr-adevar, poate sa cada apa din cer in cascade, nu in stropi. Poza nu e reusita, e facuta in fata hotelului, dar nu ma puteam apropia de tornada ca stropea in toate directie, alta n-am.

In ultima zi am vrut musai sa merg la o crasma chinezeasca sa mananc rata Peking, o vazusem scumputa si aglomerata, eram sigura ca e buna. Si a fost, halbele erau congelate cu un dop de gheata pe fund (fundul halbelor, sa nu avem incertitudini), rata altfel de cum vazusem la TV, se servea separat soriciul ala crocant cu castraveti, ceapa verde, clatita si sos, iar din carne alegeai trei modele: supa sau cu doua sosuri. Noi am vrut supa, a fost totul delicios, inclusiv aperitivele, desi nici in ziua de azi nu stiu daca unul din ele a fost din meduze sau mate ori burta de cine stie ce animal.

Pielea crocanta era pusa pe langa niste muraturi usturoiate delicioase, alaturi ne-au mai dat ceva alune fierte si un soi de varza iute si murata.

Spre seara am chemat un taxi catre aeroport, ne-au intrebat daca nu vrem un BMW nou, taxi normal era in jur de 20 de lei, masina smechera in jur de 70. Cred ca nu trebuie sa va spun ce am ales 🙂

Asa ca ultima bere la kil am baut-o in aeroport, eu as importa Singha, e excelenta.

La controlul pasapoartelor am aflat ca Parisul, pentru asiatici, e pe undeva prin Africa.

Ultimii demoni tailandezi:

Si camere (dadadadada) de fumat: in Bangkok

si in Paris:

Mai am ceva de impartasit care m-a bucurat enorm, am vazut piesa de rezistenta a aviatiei mondiale expusa, Concorde. Nu mai speram sa intalnesc avionul asta de care is indragostita, acum trebuie sa ma duc la rusi sa vaz si Tupolevul 144 furat dupa Concorde sa fac diferenta, as prefera sa fie si cu nasul in jos (are geometrie variabila in cioc). Deci iubitorilor de aeronave le dedic Concorde:

La revedere Asia, bine te-am regasit Europa.

De final, ceva cumparaturi, branzeturi din Paris, om cu cap de iarba din Bangkok, ceva alcoale, pasta de durian, ficati bolnavi de rata si gasca. Asa, ca sa nu uitam ca e un blog culinar 🙂

Multumesc celor care ati avut placerea de a calatori alaturi de mine, imi propun ca sa pun poze si din alte tari, desi mi-ar lua ceva timp, dar Malta, Gozo, Istambul, Creta sau Cesme si de ce nu, Constanta sau Paulesti, Buzau sau Glina, ar merita vazute.

Va urez viata frumoasa in continuare.

Drumul berii tailandeze – la o bere

Dupa arsita din barca am poposit la o crasma sub un pod, ascunsa bine dar revelata de tuktuk-ist. Cum, nu il stiti? Iata-l cu palaria mea anti-soare care foloseste atat ca evantai cat si ca pom de iarna.

Aici ne-am luat teapa ca turisti neaveniti, adica a fost de departe cea mai buna mancare si de departe cel mai mare pret, cam patru milioane in banii nostri, localul fiind axat pe fructe de mare si produse piscicole. Am halit ceva scoici cu sos negru, chiftele din crab, cel mai bun tom yum de pana acum, un peste mare fript …

Dupa prima bere, tuktuk-istul s-a luat in freza si a mai comandat ceva care face barbatii puternici si noaptea ii face sa produca plozi sau sa se duca la curve, creveti cruzi cu otet, usturoi si ardei iute:

Dupa a doua bere tuktukist-ul era muci, ne-a invatat cum se zice multumesc (si bricheta si furculita, da’ si noi pe el), cu pronuntia corecta, adica folosirea valului palatin si a dintilor pentru a spune KOP KUM KAAAAAAAAAA (daca esti femeie) sau KOP KUM KAAAAAAAAAAP daca esti barbat. Daca vrei sa raspunzi la multumesc un „cu placere” trebuie sa stii sa pronunti MAI BEN LAAAAI. Eu pronuntam corect MAI si LAAAAI, omu’ BEN si tuktukist-ul ne dirija pe rand, iar chelnerii se prapadeau de ras. Moment in care am pus punct si ne-am carat dupa ce am achitat nota. Spaga nu am lasat ca isi pun ei peste serviciul si TVA.

Asa arata locanta si priviti cat se chinuie in coltul din stanga sa se tina tantos tuktukist-ul care inchidea ochii sa vada o strada in loc de trei 😀

V-am spus ca e un sport extrem pentru un european sa mearga prin Bangkok cu tuktuk. Ei sa vedeti cum e sa mearga cu un tuktukist beat. Oricum i-am dat o guma de mestecat sa nu il lege politia.

Nu sunt multi tailandezi care vorbesc la mobil, pentru ca e scump, asa ca in ameteala lui, tuktuk-istul ne-a dat telefonul de acasa si adresa sa ii scriem. Iata-le 😀 Era asa de vesel ca a uitat ca nu bunghim o iota „Thai”.

Alaturi e un bon cu ce cumparaturi am facut, sa deducem nu stiu ce taxe, ce draci sa deduc ca nici nu mai stiu ce am luat cu bonul cela.

va urma