Pui cu paste si masline

Va pocneste vreodata un amalgan de chefuri nedefinite, zise si pofte, vorba aia, as manca ceva bun, dar nu stiu ce. Pe mine da, stimuli vizuali m-au dus cu gandul la vremuri indepartate in care duceam la reparat Alfa Romeo pe nouazecistul Deal Negru, pe polei si fara frane, iar in asteptarea miracolelor mecanicilor valceni mancam o chestie ca o tocanita cu multa ceapa, felii de carnati sau bucati de carne, mult sos si niste paste inotand pe acolo. Gandul la ceapa multa ma duce la Bacau si a sa mancare rece, febletea mea descoperita pe meleaguri moldave. Iar ce am in frigider, iaca naste asta:

 

Cum am impacat eu chefurile si amintirile? Pai am fript fasiile de pui separat, ca fierte mult in sos is face, in craticioara am pus ceapa la foc mic,  cu vin din cand in cand (nu vin eu,vin in mancare), ca la mancarea rece, totul stins cu un borcan de sos de paste ratacit (altfel puneam doar suc de rosii), usturoi, imprietenite la gramada cu puiul si niset marar. Comfort food, da.

Am mai comis ceva. Greco-dac, paleo, dukan, rina daca scoatem pita, conform invatamintelor doamnei guru Bi(r)lic foarte sanatoasa (dupa dumneaei slanina este la fel de sanatoasa precum uleiul de masline), asadar o mancare completa si foarte trendy, cozy, cu o delicata aroma de ai si un iz de mediterana amintind de concedii, aceasta este pomana porcului cu … masline.

 

 

 

Am si desenat, de dragul unor sinapse fumegande, am incheiat si proiectul „bufnitz pe cutie lemn”/

Drumurile prin orasul gri au fost multe, poze mai putine, insa e de remarcat tipul  super tare, cel cu masina galbena, m-a chinuit prin centru dar l-am pozat la fix, nu se vede da’ va zic eu, pe stanga spate e pe pana totala si cu toate astea omu’ depasea pe contrasens 🙂)) Si da, nu avea nici luneta nici un geam lateral, niste plastice cu scotch.

 

De maien orasul va fi liber (oare?) incepe mini-concediul de ziua nationala. Abia astept sa vad beculetele pe intai.

rororo

Pilaf cu pui, dovlecei si masline

Da bai, m-am imbolnavit de maslinita, abia mi-a trecut tartita. Da’ o trece si asta, momentan inca ma tine, pun masline in toate alea. Mi-a placut mult cum a iesit chestia aia cu pilaful de post cu masline si facui si de ne-post. La oala batraneasca, de fonta, sa fie si sa tie.

Pe scurt, am inabusit separat bucatile de pui, legumele cu orezul (ceapa, morcov, aredi gras) si am fiert cazaturile de la pui cu legume deshidratate pentru supa.

Apoi le-am imprietenit pe toate plus un dovlecel, plus masline si, de ce nu, mult piper, nu?

Ca pe vremuri, gatit sambata pentru toata saptamana.
Alte prostioare, pai sa vedem, am gasit niste carnaciori proaspeti prin drumurile mele, plus paine cu ceapa, combinatie de combinatie. Casi a beneficiat de o minunata mancarica de inima si rinichi de vitel, am deconstruit o salata orientala (de ce? stiu eu de ce, ca voiam sa vad cum se poarta niste cartofi mici, cica pentru microunde), apoi am atacat cu maslinita si la niste cartofi taranesti. Bai, misto cartofii taranesti cu masline.

Am avut si niste foietaj in plus, am testat niste rulouri pe folie de copt, ies daca ai rabdare sa le faci ca la carte, ale mele s-au turtit asa ca sunt mini ne-rulouri cu crema de vanilie. Plus niste buseuri umplute cu taleggio, ca aveam eu in plus si ei la reducere la 50% (nu ed black vineri, de din aia care expira repede). Si iar am fost pomanagioaica, da, am prins una bucata felie de crap data prin malai.

Nimic fancy azi, ce sa va fac.

Dati pe poze sa slide show, eu tot scriu ca sa nu uitati si sa va chiombiti la poze mici.

Si acum de prin oras, cladiri misto, urmaresc un porc grafitti (l-am gasit si in locuri in care nu am apucat sa pozez, e un fel de „priveste cerul” dar e porc), forta e cu mine ca am gasit un Vader mic si mi-a fost mila sa nu il iau la plimbare, plus castane,

plus un BMW (raman la convingerea ca masinile astea, bemveurile, zic, vin din fabrica fara semnalizare).

In ultima poza e un hotel ascuns bine pe o fundatura langa Cismigiu, absolut superb, ce zic eu superb, belea, unic, domnul care statea acolo mi-a spus ca e totul la superlativ si in interior si in restaurant, fiind un domn care calatoreste mult, il cred, eu am vazut numai exteriorul si m-a lasat paf. Splendid.

Am cautat pe net, se numeste Hotel Epoque, iata site-ul sau daca aveti curiozitati ca mine:

Hotel Epoque

rororo

Orez cu masline

De post, vegan, sanatos, de regim, bun, ce mai, pentru oamenii aia care cica nu distrug planeta. Pentru mine, de pofta si sa tie de foame pana urc toate pozele, caci mult am umblat, multe am adunat. Asa ca mi-am pus un blid de orez din asta si m-am apucat sa insir.

Hai sa va arat si reteta pas cu pas, nu ca nu ati banui-o sau ca ar fi ceva nemaivazut, dar erau toaet vesele si colorate si pac, poza. Asadar am tras ceapa, ardei si morcov in ulei de masline, am pus orezul (mix cu din cel salbatic), le-am lasat impreuna sa sticleasca precum Iliescu maselele la alegatori, apoi am acoperit cu apa. Cata apa? Pai depinde de cum va place orezul si de care e, 1/2.5 cu lichid la orez normal, la asta care fierbe mai mult cam 1/4. Spre final am pus maslinele, verdeata tunsa din geam, am stins focul si am us capac. De post. De ne-post merge niste unt la final. Si musai sa ii puneti piper, orezul fara de piper e ca tiganul fara fer.

Acum sa incepem droaia de poze, asadar nu uitati sa dati pe poze ca sa vedeti slide show ca am inghesuit cat am putut, mai intai castaniada, prin toate zonele orasului in care am calcat. Ma rog, aproape. O sa v edeti si o poza cu un borcan de zacusca de Topoloveni, campeneasca ii zice, bai, excelenta. O sa apara si in pozele cu potol de final.

Cladiri si hitchcockiene pasari, un BMW cameleon si, incredibila masina care se afla in serviciului MI, da, pe bune, dacia aia cu cauciucurile praf are numar de MAI.

Am fost si in vizita la nepotica mea Cocuta, o minune de catel.

Am dat o tura in Jumbo, ca muream ed curiozitate, aoleo si vai de mine ce e acolo, nu e decat o mica parte, foarte mica, din ce au pentru sarbatori, decoratiuni cat cuprinde, unele naspa rau, unele horror, unele super misto, am facut asa o selectie alandala.

Tot slide show, da?

Si de final, nist epotoale de pe langa casa omului, intr-o zi am fost pomanagioaica, adica am primit de pomana sarmale, ciorba de burta si coliva, celelalte, na, prostioare adunate.

 

Si gata, am selectat cat am putut. Asadar, rororo

Cornulete din aluat de tarta

Ei da,  v-am zis ca ma mai joc cu aluatul de tarta, azi, cornulete, pentru aluat de tarta dulce sau sarat va trimit tot la Laura, unde aveti cantitati la marele fix, plus explicatii amanuntite.

Am ales sa le fac cu aluat de tarta sarat pentru ca le-am tavalit prin zahar (amestecat cu zahar vanilat bourbon)m prea mult dulce strica, iar de umplut, le-am indesat cu nuca macinata amestecata cu gem de prune. Da, merge misto combinatia. Pai cam asta e tot ce va pot spune, prea simplu, prea de joaca. Am incercat sa le tai in diverse forme, s-au cam desfacut, dar cum au fost date prin zahar precum corabioarele, nu conteaza.

Aluatul e usor de modelat, chiar o joaca.

Bradutul din poza era mic de tot, nu am putut sa nu il iau acasa, de aia l-am pozat langa mini cornulete, totul mini.

Altele, pai i-am facut o vizita lui Stalin, nu ul mai vazusem de mult, mare, frumos si intelept, cu surplus de dragalasenie si prietenie, s-a lasat vag pozat.

Am mai plasat castane pe te miri unde mi-au ajuns cauciucurile in orasul asta mare, am descoperit o armata de gugustiuci la mine in geam, am facut niste paste cu sos de smantana si robiola, plus o supa cu carne de strut si radacinoase, cam atatea la inceput de weekend balamucit, cand toti alearga dupa chilipiruri de ieri noapte, ca doar e black friday, teapa lunii cum ii zic eu.

rororo