Cand incepi ziua cu: azi nu fac nimic, numai dorm; apoi se intampla intamplari si te apuca dracii si, ca orice bucatar incepi relaxarea in bucatarie.
Asta insemnand ca arunci cu toate de colo-colo si tot ce faci iese bine. Nu-s retete, dar sa va spun.
Salata de boeuf, comisa de vecina a beneficiat de o maioneza de casa din aia, de sa zidesti paretii cu ea, cu mult mustar si zeama de lamai verzi, plus multa carne de vita. Restul, clasic.
Chiftelutele, carne de pasare (aia avui), o tona de patrunjel proaspat (de la tamplar din curte, minunat), albusurile ramase de la galbenusurile de la maioneza, ceapa, usturoi, sare, piper, putin pesmet.
Combinatia, geniala.
Da, aia e ce a ramas din unghia mea, nu judecati o priza sparta sau o unghie rupta, nu toti fac poze pentru bani, mai scapam si ce e prin casa, in cazul de fata, e de la munca, gen serviciu.
Tot dupa modelul de mai sus, hai sa trantesc ceva in oala, am facut o crema de zahar ars. Cu portocala. Bai, arata bine, cum o fi, va zic eu cand ajung la ea sa o iau la bani marunti.
Si poze de pe langa casa omului, Au fost anotimpuri de cinci minute, acum soare, in cinci minute vijelie. Si am tras poze.
Mi-am serbat oarece cu un numar restrans de prieteni si am ales sa incerc sa fac chestia asta. Fritto misto sunt tot felul de legume sau pestisori dati prin faina/amidon, prajiti rapid, doar cu sare si piper. Eu m-am jucat nitel si la tehnica am gresit tot nitel dar va zic eu unde ca sa nu faceti ca mine. Desigur ca nu a fost nimic necomestibil dar se poate si mai bine.
Am folosit un amestec de fructe de mare si creveti, in functie de ce aveti in preajma, curatati, dezghetati, scurgeti, taiati, ce mai, pregatiti ingredientele cum trebuie.
Amestecul pentru fructele de mare l-am facut din faina (fara gluten) de orez si amidon, boia, sare, piper, coaja de portocala, granule de usturoi.
Fructele de mare le-am dat prin amestec si le-am scuturat apoi bine intr-o strecuratoare ca sa inlatur excesul de faina.
Le-am prajit la foc foarte mare in baie de ulei.
Unde am gresit: prima transa a fost prea incarcata, dureaza cateva minute sa se faca, deci e bine sa faceti transe mici, totul merge mai repede si are si aragazul de castigat (eu l-am stropit din plin).
Cer multa sare, eu am pus ca de obicei sare mai putina, in mod evident trebuiesc, dupa prajite, mult mai bine sarate.
Cam astea au fost gafele. AM facut doua sosuri alaturi, al meu clasic (maioneza, smantana, iaurt, usturoi, tarhon) si unul de ceapa rosie cu sos de soia (si vin, ulei de susan, otet balsamic, usturoi, ceapa verde, crema dulce-acrisoara de balsamic cu citrice). La al doilea m-am jucat dupa gust si chef, sosul clasic e doar cu ceapa rosie in mult sos de soia.
Am primit printre altele si dulciuri, tort de ciocolata bestial de bun, nenorocit de bun, facut de vara-mea.
Rulada de bezea cu migdale, crema de mascarpone si zmeura facuta de Elena.
In rest, pentru in casa, doar red neck-isme. Cartofi, cartofi si si mai multi cartofi (mancare, prajiti, salata).
Am reusit sa il pozez si pe Gigi, al lui Marga. Sau o fi Marga, nu stiu ca zici ca-s argintul viu, greu de pozat.
Niste orez si niste paste, foarte simple (si DE POST – hahaha – daca nu folositi vreo doua chestii de pe acolo). Incepem cu orez curry. Sau curry cu orez, de orez, nu stiu, cumva, curry si orez.
Sigur ca puteti folosi pudra de curry gata preparata, eu daca am de toate in mici borcanele, prefer sa il fac de la zero. In ambele retete in loc de sare am pus niste file-uri de ansoa pentru ca musai sa scap odata de un borcanel, puteti pune sare, ca tot omul.
Acum sa va zic cum am comis eu orezul. Am pus in unt amestecat cu ulei niste ceapa (da, e europenizat, doar O ceapa, nu doua kile), usturoi, ardei gras, morcov, plu sprimul val de condimente pe care vi-l enumar (repet, puteti folosi mixuri gata facute, dupa chef): mustar negru, cardamom, anason stelat, schinduf, coriandru – seminte, piper alb, chimen, ghimbir, galangal si lemon grass (totul uscat, nu proaspat).
Dupa ce s-au dinstuit am adaugat un cartof, dovlecel (va dati seama ca am scos cam tot ce am prin gradina, da?), rosii. Le-am mai imprietenit si pe ele.
Apoi am adaugat orezul cu tura doi de condimente, facute praf: baharat (am preferat amestecul pentru ca are si cuisoare si scortisoara, ceea ce nu pusesem la categoria seminte), turmeric, boia afumata si piper.
Acum am mai amestecat nitel sa elibereze doar aromele, ca prafurile alea se ard repede, am stins cu foarte putin vin (puteti sa nu …), apoi am pus apa calda (in care s-au oparit niste conopida, broccoli si cica romanesco, congelate, nu am gasit vreo romanescu dar mai sper).
Proportia de orez/lichid, cam 1 la 4.
Si am dat la cuptor cam 20 de minute.
Cum spuneam, pacat ca nu e soare, culorile sunt mult mai frumoase decat va arata sapuniera mea.
A doua reteta simpla e de paste cu rosii si dovlecel.
Treaba e ca am luat pentru caine niste paste fara gluten. Adica din malai, pe scurt si fara figuri. SI mi s-a parut ca se comporta ciudatel si le-am facut si pentru mine, sa le testez. Si da, nu-s prea bune, sunt lipicioase, in apa d efiert ramane o tona de mamaliga, zeama galbena, nu au nici vreun gust anume, ma rog, nu-s ce trebuie, papa Casi.
Dar va zic de sos. SUper mega gica simplu, in ulei cu unt (si ansoa in loc de sare – eu), am calit usor dovleceii cu rosiile, am adaugat si niste oregano, am stins cu putin vin si spre final am pus niste mujdei (da, usturoi in apa), in zeama care s-a facut am tras nitel si pastele alea odioase.
Pe deasupra a mers si niste Pecorino si aia e. Bun sosul. Pastele nu (dunt din Lidl, alea marca lor, cica fara gluten, din mamaliga).
AM mai comis niste pandispane, reteta simpla de o cunoasteti toti pe dinafara, in doua combinatii: cu portocala (coaja rasa si esenta in aluat, plus cacao in jumatate, zahar ars si portocale pe fundul tavii) si cu mere (biscuite si apoi mar cu zahar si scortisoara calite, deasupra pandispan simplu, aromat cu vanilie).
Adica oarece chiftele marinate si crema de zahar ars, nimic ce nu stiti a face, dar am pozat, plus am adus mici chichireze.
Deci chiftelele.
Carnea a fost slaba, piept si pulpe de pui, spata de porc. Amestecate cu un ou, o felie de paine inmuiata in lapte, ceapa si galbena si verde, marar, patrunjel, usturoi. Le-am copt la cuptor (mai putin o transa care nu a mai incaput in tavi). Si cam atat cu ele.
Sosul, bun de tot. Exista o marinata clasica, suc de rosii, putin zahar si otet. Cam la aia m-am gandit dar pentru ca imi ramasee putin caramel de la desert, am facut sosul punand la fiert un borcan de suc de rosii de casa (primit), vin roze, cateva masline, sirop de caramel (adica apa in care am diluat caramel topit), un capacel de otet (clasic, de 9 grade), foi de dafin. Sare si piper pun la toate, nu prea mai mentionez. Dupa ce am fiert si chiftelel in sos am ingrosat doar putin cu nitel amidon.
Foarte misto sosul cu putin caramel in loc de zahar.
Crema de zahar ars e banala, am facut-o intr-o tava mare sa pot taia bucati sa pun in caserole.
O chestiune, cand caramelizati zaharul, nu amestecati in el caci vor cristaliza niste bucati pe car enu le mai dovediti (desi se vor topi sub crema, dar na, zic si eu ce am vazut la televizor ca zic si altii).
Am tapetat o tava cu zaharul ars si am facut crema din cinci oua mari, cinci linguri de zahar, esenta de vanilie si un litru de lapte.
Stiu, compozitiile variaza de la om la om, de la 4 la 10 oua la litru, mie mi se pare maxim de pus 4-5 oua la litru din doua motive, consistenta cremei si gustul (prea pronuntat de oua de la 5 in sus, parerea mea doar).
In rest, banal, crema (daca vreti sa nu aiba in textura bule de aer, o lasati sa stea cuminte si ii mai luati spuma, daca nu va deranjeaza, pe mine nu, merge si asa) am pus-o peste zaharul ars si am dat la cuptor intr-o tava pusa in alta tava cu apa.
Foc mic spre mediu si pe incercate cand e gata (la cum sunt gazele la cuptoarele vechi, depinde, candva o sa imi iau probabil un cuptor cu temperaturi afisate, acum, nu stiu). Deci aproximativ 130-150 de grade, sa zicem. Crema mea a avut nevoie de o ora si un sfert sa fie gata.
Pai gata.
O raciti, o portionati, nu barbar asa ca mine, frumos, artistic, cu flexul daca se poate. Si o mancati cu cei dragisau mai putin dragi alaturi.
Aphex 