Rasol de vita

Stiu ca stiti sa fierbeti o bucata de carne si deasemenea nu am uitat ca am mai facut noi ceea ce o sa repetam azi, cel putin pentru supa de baza.

Treaba e ca aveam nevoie de mancare pentru caine si am combinat si pentru el si pentru noi.

Slide15

Asadar am combinat rasoalele cu radacinoase, ardei gras, ceapa, ierburi din geam si am stropit totul cu ulei. Nu va mai zic de sare si piper, asta e de la sine inteles.

Slide13

Am copt totul la foc mare cat sa capete crusta.

Slide14

Am pus ce vedeti in poza in oala cu presiune, am acoperit cu apa si am lasat la foc mic o ora. Si am facut si un mujdei din bunaciunile de rosii, patrunjel, fireste, usturoi si putin ulei.

Si am turnat in capul rasoalelor.

Slide16

 

O sa ziceti, bine, dar unde e mancarea cainelui? Cred ca asa se gandea si Casi …

Slide26

Ei bine, o parte din carne, supa si legumele, plus paste, au ajuns si la tanara vesnic domnisoirca.

Slide27

 

Nu, nu am terminat, a ramas mujdei din ala bun, ce sa facem cu el decat alt fel de  conopida popcorn?

Asadar am pus din el (si a mai ramas putin) peste niste smantana, ulei de masline si marar.
Slide17

Am pus buchetelele de conopida in maglavais, am amestecat bine si am pus pe hartie de copt.

Slide18

 

Cand mi s-au parut gata le-am gustat, nu imi plac foarte al dente, deci le-am mai stropit cu apa si le-am mai dat nitel la cuptor.

Slide19

Sosul de langa este fix ce am pus peste conopida (ei bine si cu putina maioneza, dar nu e musai).

Slide20

 

Este cea mai misto varianta de conopida popcorn din cele de pana acum (nu ca celelalte nu ar fi bune).

Slide21

 

Nu am terminat, aveam de ucis un rest de aluat de foietaj, asa ca am facut o umplutura clasica de mere, zahar, scortisoara, amidon.

Slide22

Am impachetat, uns cu ou, presarat migdale, copt.

Slide23

Mbuuun.

Această prezentare necesită JavaScript.

Si am mai pozat si doua chestii galbene, una la cinci luni de la sosire, alta ucisa la o zi dupa ce a fost ouata.

Această prezentare necesită JavaScript.

O da. Si rosii din alea bune, doua-trei luni pe an sunt ce trebuie.

Si de prin orasul in care in sfarsit cat de cat ploua (ca de obicei, mai mult in nord si centru), plus imorteaua, plus o poza dintr-un cartier rezidential fara asfalt, nu am rezistat sa nuu ii trag poza.

rororo

Anunțuri

Pandispan cu caise

Bai, inselatoare sunt fructele si legumele verii, am luat teapa cu niste capsuni romanesti, erau mai gustoase alea de Spania din iarna, rosii de la obor mai naspa la gust decat cele de la Mega, sa le ia gaia pe toate. Ei asa si caisele astea, acre frate, parca-s zarzare, daca nu aveam asa, oarece teama, acream o ciorba cu ele. Asa le-am indesat intr-un pandispan si au mers binisor.

Slide16

 

Amu nu o sa va invat eu tocmai pe voi, cititorii mei, dar mai ales pe ratacitii atotstiutori cum se face pandispanul. O sa va reiau doar cum il fac eu, de data asta a fost pandispan patru (adica din patru  oua si patru si celelalte, linguri de faina, de zahar, de ulei). Am pus si niste vanilie, coaja de portocala numai putina, asa mi-a troznit.

Si ca metoda, va zic metoda mea de o tigara, adica aprind o tigara si pana e gata, pandispanul e deja la cuptor. Normal, incep cu pregatirea fructelor, ca sa ma misc repede sa nu se lase aluatul.

Pe urma folosesc doar doua vase si un singur mixer, ca bat intai albusurile spuma (cu o lingura de zahar si un praf de sare), apoi fara sa spal paletele bat restul ingredientelor.

Faina o pun ultima  la amestecul cu galbenusuri pe care il inglobez (ce aiurea suna, inglobez) in amestecul de albusuri, de sus in jos, ca avansarile din multinationale.

Slide12

Apoi repede in tava, fructele deasupra, jbang, la cuptorul incins.

Inainte:

 

Slide13

Dupa:

Slide14

 

This is pufoshenie pufoasa, portocaloshenie de la outzele de tzarisoara.

Slide15

 

Apropos de outzele de tzarishoara, sa vedem ce am mai comis: omleta ca la mare (sunca, cascaval, marar, rosie buna), omleta ca la marea lor (cartofi, ceapa), plus o bere foarte buna langa. Desi a fost luata de Heineken, Harghita e in continuare exceptionala.

Si daca aveati chef de un pilaf din ala „ca la mama la bloc”, cu pipote si inimioare, apai l-am comis. Cu diverse si multe legume si asta e portia furata de mine. Pentru ca (h)am comis-o pentru Casi.

Slide17

 

Ati observat, desigur, mai sus, nitel roz. Ei bine, e nitel mai mult roz. Le-am crescut de mititele, de cand erau niste seminte si acum m-au napadit.

Slide18Slide19

rororo

Diverse

Si am sa incep cu o chestie care ma calca pe cap. Da, denumirile, orice bucatoaie de carne care se balaceste intr-un sos, imbraca pompos denumirea de ragu, ciupercile la gratar, stropite cu oareceuri, se numesc mesmerizant, ragu. Ma si enerveaza. Am facut si eu ragu de aripioare, na 😀

Această prezentare necesită JavaScript.

Si am mai facut ceva, de lene, mai aveam pesmet prajit cu zahar. Si imi era lene sa mai fac galusti din alea, asa ca am ales varianta ultra simplificata, gris cu lapte si pesmetul asa. In pahar sau in forma de briose. Nici nu stiu cum sa denumesc asa o creatie, verrines, millefeuille …
A, da, verrines cu ragu de capsuni, asa.

 

Dog tax 😀

Slide13

 

Am fost si la Foodblogger, editia 17, foarte misto organizata, nu mai fusesem de la editia intai, s-au povestit chestii misto, ne-am vazut fetele aia mai vechi, am vazut si lume noua, misto si la Marriot si la socializarea ulterioara de la Hard Rock.

Nu am stat mult, a fost o zi imbecil de calda si datorita unor motive absconse, am batut kilometri de drumuri in plin soare, m-a rapus. Poze am de pe drum si cateva de la eveniment, cu telefonul, asa, de amintire.

Cam atat ca nu prea am chef de povesti, m-a pocnit soarele, un virus, plus alte angoase, dar va puteti uita pe poze, ca-s dragute.

rororo

Galusti cu gris si afine

Ideea de baza este dupa papanasi cu iaurt, chiar si cantitatile sunt initial luate de la reteta de baza de pe Savori Urbane, dar difera ingredientele, va explic eu pe parcurs, oricum ochisem ideea de cand a aparut, eram sigura ca o sa o modific, deci o sa va dau si cantitati, rara avis pe la mine pe blog (ul neculinar).

Slide9

Haterii o sa se intrebe ce e cu carcelul ala si frunza de vita. Mi se falfaia pe sub nas la geam si mi s-a parut ca da bine in poza, eu am si mancat-o.

Asadar cantitatile, 250ml smaantana pentru frisca, 100ml de lapte (la lichide am mai adaugat, dar cred ca e din cauza ca am alt gris decat cel din reteta de baza), o lingurita de unt, un ou, putina sare, vanilie daca vreti (eu am vrut ca aveam un vanilla bourbon misto).

Se pun la fiert laptele, smantana, untul, aromele de le vreti, se adauga grisul si se amesteca pana se face, cateva minute, repet, depinde de gris, al meu a mai cerut cam 100ml de apa, se trage de pe foc si se incorporeaza oul.

Se pun si afinele (e mai simplu asa, cand faceti galustile luati din start cu afine, decat sa puneti afinele in mijlocul aluatului, dar asa mi se pare poate numai mie).

Slide10

Cat se lasa la racorit compozitia ca sa o putem modela, facem pesmet prajit cu zahar, ca la galustile cu prune. Gomboti.

Apoi galuscutele formate cu mana uda (aluatul meu a iesit foarte, foarte usor de modelat) se pun in pesmet.

Slide11

 

Pai si cam asta e tot, ce credeati, ca pun reteta mea de icre de caiman umplute cu oua de furnica?

Slide12

 

Desigur ca i-am gustat calduti, amu eu am fost iute sa cumpar o crema de vanilie de-a gata, ca asa mi s-a nazarit, voi puteti sa o faceti eco, bio, paleo, sau sa le puneti smantana sau pur si simplu sa ii puneti in gura si gata.

Slide13

Am facut si sexyune, tineti cont ca afinele sunt crude, doar incalzite in miezul galustilor, deci hap si gata, dar eu am pozat.

Slide14

 

Acum sa va mai arat cate ceva, am cumparat pesmet cu boia, este excelent pentru snitele, prea crocant pentru gustul meu, dar se comporta bestial, chiar m-am uitat pe cutie daca nu are ceva agenti secreti (anti afanare, mai stiu eu ce, dar nu are).

Am testat si doua beri, una de la Lidl, artianala, cealalta nepasteurizata, exceptionale ambele. Plus doua poze cu arta naiva.

Am testat si niste pixuri cu gel super ieftine, misto pentru ochii desenelor, foarte misto, am primit gladiole, nici nu stiam ca se mai fabrica si l-am pozat si pe cacaricius in actiune.

 

Si inainte de cateva poze de prin oras unde, ca si anii trecuti, ba e soare de te rupe, ba ploua de te indoaie, sa va zic necazul meu. Nu inteleg de ce omul normal, cel cuminte, care munceste si isi vede de treaba lui este descurajat in „lupta” cu aurolacii. Adica daca eu am fost agresata de un cioroi care spala parbrizurile,  e bine sa tac si sa ma feresc, mi-a zis textual politistul ca daca ii fac ecva ala ma reclama la politie. Pai cum vine asta, in loc sa ii descurajeze ei pe cocalari ma descurajaza pe mine cu „nu avem ce sa le facem”. Pai cum sa nu ai? In primul rand ca poti sa ii descurajezi pe ei, sa nu le dai curs reclamatiilor, sa ii plimbi, decat sa ma descurajezi pe mine, de ce niciodata politia nu tine cu cetateanul? De ce trebuie eu, umil platitor de taxe sa ma plec in fata unui nenorocit, ba mai mult, sa imi fie frica de faptul ca ala, uns cu toate alifiile, ma va reclama?

Mi-am luat un deodorant din ala anti mirs de aurolac, sa vedem pe cine reclama data viitoare, nu de alta, dar pe pariu ca la data reclamatiei eu nu sunt in localitate.

Parerea mea e ca politistii ar trebui sa te invete tocmai, smecherii cum sa ii sperii pe nenorocitii astia fara sa risti reclamatii. Zici ca politia e mana in mana cu toti boschetarii, pe bune de nu ma gandesc la asta.

Deci pozele din oras.

 

rororo