Sos pentru paste (si nu numai)

AM strans o droaie de poze aiuristice si s-au schimbat toate anotimpurile pana cand am reusit sa imi adun trei poze sa fie de o reteta sa postez si eu ceva. Sigur ca arata a porceala, asta a si fost, dupa saptamani de sandwich-uri, apai porceala sa fie. In schimb sosul in sine sa stiti ca e simplu si delicios si o sa va scriu despre el, urmand ca mai apoi sa pun toate pozele tampite pe care le-am adunat.

Apropos de poze aiuristice, poza asta e facuta acum doua saptamani, sa urmariti in poze (cronologic aranjate dupa ce pun reteta) anotimpurile, chiar pe farfuriile cu mancare o sa se vada.

Asadar sosul, ei bine in ulei de masline (multicel) am pus la foc foarte, foarte mic (ceea ce nu este deloc greu la ce presiune au gazele) putina ceapa rosie, usturoi si coaja de lamaie.

Am adaugat oregano sa isi elibereze si el din arome, apoi am stins cu vin (de buturuga). Dupa ce s-a evaporat cat de cat alcoolul am pus rosii. Eu am scos de la congelator si tocate si pasate, voi puteti pune din conserva de cumparat, dar v-as sugera unele bune, Mutti, Cirio, ma rog, cu gust sa fie, nu imi vin acum multe marci in minte dar rosiile conteaza mult la sosul asta.

Am adaugat si cateva feliute de masline si, in prima faza am pus paste fierte pe jumatate sa se balaceasca direct in sos.

Dupa ce le-am scos in scopul decis de a le consuma, mi-am dat seama ca ramane destul de mult sos, asa ca am adaugat in el un gratar rapid si niste dovlecei; tot la gratar si ei.

A mai ramas sos. As fi vrut sa il fac la micul dejun cu niste oua fierte in el sau peste un orez, ori chiar peste un hummus, dar nu am apucat, s-a mancat asa, cu paine. Coaja aia de lamaie, o sa radeti, dar face diferenta. A, era sa uit, am pus si o lingurita de zahar ca sa echilibrez aciditatea rosiilor.

Acum sa incerc sa va povestesc despre celelalte chestii, unele au iesit bine in poza, unele nu. Dar musai sa va povestesc despre reteta lasata mie de o prietena care face numai bunatati, adica pipote si inimi de pui la punga. SI reteta e cam asa, punem in punga de cuptor respectivele, plus sare, piper, paprika si foarte putin usturoi, legam punga si o dam la cuptor. Stiu ca poza nu e buna, dar ele sunt incredibil de gustoase si calde si reci.

AM tot facut salate de cartofi sa am pentru momentele de revenire din campul muncii, sa ma infig cum intru pe usa. Una dintre ele, foarte misto, v-o zic, contine asa: cartofi, peste afumat, masline, ou fiert, castraveti murati si nitica maioneza.

Cred ca am pozat alta salata, oricum nu conteaza pentru ca restul pozelor le inghesui sa ramana la arhiva, as fi scris mai multe dar acum imi dau seama ca e musai sa plec si afara ninge. A fost ziua mea si in fiecare zi libera in care nu am mers la munca am avut cate un musafir, asa ca am combinat numai rtaznai. Cel mai des hot dog sau carnati virsli cu paine si mustar. In ultima poza e vremea de azi, de aceea trebuie sa ies repede in drum sa dezapezesc.

In poze sunt si daruri primite, alimentare sau nu 😀

Mancaruri simple

Iar o ard pe meniu de 12/24 dar stiti cum e, adun poze, le pun la panoplie, bun, prost, frumos, urat, interesant sau ne, iaca prima chestie ceva de student, gospodace incepatoare sau burlac. Pulpe de pui cu legume congelate 😀 Hai sa arunce primul piatra …

Amestecurile alea de legume congelate de la Lidl erau in oferta, luasem mai de mult unul mexican si am zis sa il incerc si pe asta gourmet. Numai gourmet nu a fost dar a mers. Mai ales pentru ca puiul a fost gustos, din ala galbior, cica hranit cu porumb. Langa niste triunghiuri cu ciuperci chiar a mers combinatia.

Nu ma plang, am avut si pe a doua zi de luat la biroul meu de director executiv (glumesc, desigur si cu biroul si cu directorul). Resturile plus putin cartof pe care il adaugasem la legume si niste maioneza, excelent.

Pentru casa, meniu saptamanal, clasicisme datorate unui ciolan maret pe care l-am achizitionat de pofta. Am facut din el si ciorba de cartofi si iahnie de fasole, ca la popota neica. Ambele cu tarhon. In fasole am pus si niste carnat pentru ca aveam.

Si pentru ca in ianuarie suntem unii sarbatoriti, in avans am ciocnit o bere si o sampanie, in afara de daruri multe prietena Elena a venit si cu paine de casa (deja exceleaza in chestia asta cu painea) si mici. Slaninuta am primit eu de la un coleg de munca, ne-am cam porcit.

Am pozat si ce i-am gatit cainelui, pai ce, el nu e om? Inima de porc la gratar.

Am mai pozat lalele, nu stiu cum ies pozele astea cu aceeasi sapuniera. Plus o varza decorativa pe care am primit-o. Si o turta dulce misto.

De final, bomboana pe coliva, il mai stiti pe Ricky Martin Bruno Blof? Am primit poza cu el de la adoptator. E numai urechi …

2021

La cateva chestii simt nevoia sa va povestesc ce am facut, in rest, doar o fila de jurnal. Sa fiti mai ales sanatosi in anul asta. Eu prefer animalele care stiu doar de zi si noapte, nu de impartirea timpului dupa cheful uman, adica mi se cam falfaie ce an e si de ce, dar a fost un motiv bun sa punem pe masa cate ceva, sa ne mai vedem (doar cei putini si maniaci), sa barfim si sa cantam.

Asadar in gramada de poze o sa deslusiti o ciorba de burta cu liezonul facut ca la prima cantina la care am lucrat (usturoi, galbenusuri, otet si morcovii de „fatza” facute praf in blender).

Niste creveti despre care Lidl scrie pe eticheta ca i-a blansat. Eu i-am posat dupa blansare. Apa cu vin alb sec si citrice, sare, piper, adaugati crevetii in apa clocotita, lasati sa se raceasca (i-am pus total ineficient pe pervaz ca sa se raceasca mai repede, a plouat in ei, deci avem creveti blansati, posati si plouati).

Crevetii scursi dupa o vreme i-am amestecat cu un sos facut din smantana acra, maioneza, putin usturoi si zeama de clementine.

Mai vreau sa va spun doar despre tort, tot blat cumparat de la Boromir, insiropat cu sirop din zahar ars, cognac, coaja si suc de clementina, umplut cu o crema doar din frisca batuta (La Dorna de 25 – nu e reclama, dar pe bune ca se bate bine), mascarpone, coaja si suc de clementine, zahar.

In rest gingiumingiu, unele de cumparat, piftia primita in dar, nimic fabulos.

In poze e prietena, vecina si bona cainelui si batranul, asa caterinca a fost ca am zis sa pastrez pozele aici.

Pe 1 ianuarie am zacut la soare si am pozat fetele si berea de dimineata. Pentru ca, nu e asa, orice zi libera (adica cea de maine) trebuie sarbatorita cum se cuvine. Ca dupa aia luam iar pisica de coada.

Parerea cainelui despre noul an e ca doar noi, animale vezi doamne superioare stim a imparti timpul, pentru unii nu mia conteaza de mult ce zi e.

Dar va pupa Casandra.