The Wolverine

In sfarsit am vazut si eu filmul, ca stiti ca nu descarc de pe net, inca mai cred in drepturile de autor si in faptul ca oamenii trebuie sa primeasca bani pe ceea ce muncesc, inclusiv in cinematografie (ca in rest …).

Deci acesta este zã muvi:

http://www.imdb.com/title/tt1430132/

Bai m-am enervat. Dar rau de tot, in halul in care am facut ceva ce rar fac, am inchis inainte sa vad grand finale. Nene, dupa ce mi l-au furat pe Spiderman punandu-l pe efeminatul ala puber in costum de om paiacec, PE SPIDERMAN care trebuie sa fie barbat de barbat, mi-au distrus un mit cu idiotul ala de Toby, ma rog, o fi destept de a ajuns el acolo sau nu stiu, gay stuff, acum mi-l fura si pe Wolverine.

De data asta nu ma deranjeaza actorul, Hugh e misto, e un Wolverine perfect, dar un film mai prost rar am vazut.Era sa adorm in prima parte de atata lugu lugu, parca ma uitam la reclama la serialul ala cu Maritza din Manhattan, o iubeste, nu o iubeste, mvai, uai, olelei.

S-au caftit nitel si pe urma iar lugu lugu. Dupa ce ma trezisem la caft, iar era sa adorm. Pai bai scenaristilor, ala e Wolverine? Adica un mascul care e numai lugu lugu? Reiterez, am inchis si m-am culcat visandu-l pe Batman in decursul somnului.

Pe ala macar l-au facut mereu misto, exceptandu-l pe Keaton care e pitic, dar a avut noroc de Tim Burton si nu se pune.

Cand eram mica, mititica, ploada, scoala generala, un vecin avea un „comic book” cu Batman si Spiderman, original si foarte vechi, adus din state. Si atata am iubit eroii de numa’. Si mi l-au defectat pe Spiderman, acum pe lupisor. Idiotii, nu angajeaza si ei pe cineva priceput la scenarii, cred ca e scris de un frustrat careia i-a dat papucii vreo chinezoaica sau japoneza sau coreanca.

Macar Asterix si Obelix sunt cum trebuie, dar sunt facuti de frantuji, mi se pare corect.

M-au suparat, mi-au luat lupisorul si i-au taiat ghearele.

rororo

O carte si un film

Filmul este genial, l-am vazut pe cinemax, „Spre sud” ii zice in romana, „Goin’ south” e in engleza, 1978.

Este un western lejer, cu un umor fin, de situatie, cu actori de exceptie, in afara de Nicholson mai sunt si De Vito si Christopher Lloyd, John Belushi si Mary Steenburgen si nu numai.

Nu ma omor dupa westernuri, dar acesta nu este ce pare a fi.

Este un film delicios, cu final siropos, dar na, e american, numai in alea rusesti mor toti la final. Sau in alea cu Alain Delon. Este misto foc filmul

Cat despre carte, o sa radeti de mine cei care ma stiti in incultura mea, e scrisa de Albert. Cum vad eu lumea. Stiu ca am mai scris despre ea, stiu ca o tot recitesc, ca si pe teoria aia a relativitatii pentru prosti, dar pe cuvant, incep sa inteleg vag cum e cu asta.

Ma depaseste inca asa, cu zece mii de trepte, dar incep sa inteleg, ceea ce e bine, cum cititorii mei sunt mai destepti decat mine, le-o recomand. ma blochez mereu la teoria Maxwell Lorentz, jur pe cravata de pionier ca nu inteleg boaba ce vrea sa spuna si de ce isi face o baza din asta.

Dar recitind, parca incep sa percep inconstanta in anumite sisteme si diferentele fata de sistemele inertiale. Daca radeti v-am zbart.

Numai ca e mult prea complex pentru mine ce explica omul ala, mai trebuie sa o iau de coada de o mie de ori cartea, undeva, in subconstient, am inteles, sa explic, as fi pierduta, mai repede va invat sa desenati un porc care zboara.

Gata si cu elucubratiile de sambata, masa e gata, va kiss pe cardul VISA.

rororo

Eastbound & Down

Pentru ca mi-am uitat aparatul la munca (stiu ca nu stiu sa fac fotografii, dar parca tot imi lipseste o mana), ziceam sa vorbim despre filme, cum sunt mare fan al serialelor de comedii, am descoperit pe HBO de cateva sezoane Eastbound & Down. Nici nu mai stiu cum l-au tradus astia, ceva cu viata nu stiu cum a lui Kenny Powers.

Este absolut scarbos de genial serialul. Nu numai ca pune accentul, ba chiar exagereaza, aratand trasaturile mitocanesti de cocalar ale unui individ, un incult nesimtit care a facut cariera din sport (suna cunoscut pe undeva) si care le spune pe toate fix cum le-ar gandi un cocalar. Cum sa zic, cel care a scris scenariul ii pune vorbe in gura lui Kenny (personajul interpretat de Danny McBride) , pe care multi le gandesc dar nu le rostesc. Episoadele sunt chiar grotesti, cu intorsaturi de situatie penibile si, nu, nu e genul de serial pentru pisi coco fifi, nu are pisicute roz, iar episodul (am vazut doar doua sezoane) in care Kenny are grija de piciul sau abandonat de mama, e absolut fantastic. Cel putin pemparsii facuti din burete de vase cu banda adeziva si un prosop m-au facut sa rad mai ceva ca biciclistii beti de pe bulivar la unu noaptea.

Pentru unii, il recomand dar nu bag mana in foc ca e pe placul tuturor, e grotesc si vulgar pe alocuri, imi place.

Bine, toate personajele sunt misto, eu m-am rezumat la o descriere generala, cica vine sezonul 4, inseanma ca am ratat sezonul 3, nu e nimic, bine si asa.

rororo

Aventurile lui Figaro Pho

Astia la HBO Comedy incep tarziu programul de filme si au o idee buna, dau scurt metraje de animatie. Misto rau, v-am mai zis eu de ele si revin dupa ce vi-l prezint pe cel despre care vreau sa va zic astazi, Figaro Pho.

Sunt excelente, trecand peste pataniile lui FIgaro si ale cainelui ala cu bec in cap care e un personaj foarte atent creat, desenul asta animat e gandit super, nu am studiat cine si ce si de ce l-a facut, dar atmosfera si personajele poti sa juri ca sunt ale lui Tim Burton. E posibil sa nu va placa genul, mie imi place.

Reiau personajele care au aparut in timp la scurt metrajele astea.

Wallace & Gromit (inventatorul tantalau care ceaza dezastre si cainele lui inteligent care le rezolva sau si-o fura, animatie de plastilina)

Monk, bullterierul imbecil si mic care face numai idiotenii, in mar eparte din iubire pentru o pitzi canina cu bucle roz.

Si, nu in ultimul rand, Bernard, ursul pampalau care numai nefacute comite.

Inutil de spus ca toate personajele au in jur diverse creaturi care apar sa le incurce treburile sau sa ii ajute, Monk are niste vecini care i curteaza potaia roz dar si o ratusca de plastic plus un stol de gaini galbene zburatoare si piuitoare, Bernard e mereu impiedicat in treburi de o soparla iar la preferatul meu, australianul Figaro, si-o incaseaza mereu postasul.

O sa ziceti ca am dat in mintea copiiilor, ba bine ca nu, sunt misto rau. In acest moment Figaro e favoritul meu.

rororo