The Punisher

Stiu ca am intarziat niste ani, nu vazusem The Punisher. Si acum l-am vazut asa, printre picatzele, dar e misto, e sexy, e dur, e cu actori misto, nu e de arta, nu e boring Tarkovsky, mie mi-a placut.

Va rog a nu va imagina ceva de ‘tlectualitate macar medie, e doar o cura de vulgaritate pur necesara din cand in cand, ca sa nu dam pe-afara de atata cultura. Si oricum nu mai scrisesem nimica de mult la rubrica de filme.

rororo

Alain Delon

No, try to remember, mai papushe. Nu stiu cum, din vorba in vorba, din amintiri din copilarie, din mare fan Zorro, ma pomenii cautand pe net info despre Alain Delon.

Despre care scrie fix partz pe IMDB, ca nu e americano sa ii treaca fanii in revista toate flatulatiile. Ce imi amintesc eu, de pe vremea liceului, cand se dadea la Patria integrala Alain Delon la care mergeam cu fetili?

Ca am vazut filmul Zorro de 16 ori. La cinema, nu il mai pun la TV. Ca mi-a placut filmul „A fost candva un hot” (asa era tradus pe atunci) in care era misto si personajul negativ, Sargatanas (citez din memorie, sper sa nu gresesc). De Fanfan La Tulipe si Laleaua neagra, nu mai zic.

A avut un film tare de tot, „Aventurierii”, cu Lino Ventura, destul de putin dat pe ecrane. Dar ce imi amintesc cel mai bine e ca noi, fetele, desi putea sa ne fie parinte, daca nu mai bine, eram moarte dupa el. Pai cum nu?

Slide1

Slide2

Slide3

Slide4

A avut o perioada in care murea in mai toate filmele, cu ochii albastri, fireste, deschisi.

Ca sa suspine tineretu’ dupa el 😀 Arata bine si la aproape 8, se ocupa de cai, de caini abandonati, a pilotat avioane, mi-ar placea sa o fi luat si fii-su pe calea lui, dar na, copil de bani gata (desi nu arata rau nici Anthony).

Nu am nimic special de soparlit, ma amuzam acuma de ce citeam si de faptul ca Alain are aproape varsta lui al batrn si a inceput viata aproape la fel, militar. Dar nu a ajuns atat de departe, ca altfel va salutam acum din Bora Bora, nu? 😀

rororo (nu bagati de seama postarile fara consistenta, e cald)

Salata de cartofi si morcovi cu sos de iaurt si marar

Tot din categoria, nu mai omorati gaini ca si ele este vii, ca si ele ne da noua carne, lapte, branza, oua, o salata foarte racoroasa la care, fireste, puteti adauga din belsug sare si piper, altfel, eu zic sa o lasati asa cum e.

Slide1

Avem nevoie de cativa cartofi, morcovi (eu mai aveam din cei fierti, din conserva aia mica), iaurt, mustar simplu, marar (uscat) si putin ulei de masline.

Slide2

Cat timp fierb cartofii taiati bucati cat de cat egale, in apa cu putina sare, se amesteca ingredientele pentru sos, cum spuneam, iaurt, mustar, marar, ulei de masline.

Slide3

Cartofii se lasa sa se racoreasca dar se amesteca fiind inca putin calduti cu sosul, ca sa il „bea”.

Slide4

Se lasa la frigider cateva ore si asta e tot. CU morcovii gata, inca mai am cartofi din aia mici.

Slide5

In putinele ore de somn nu stiu ce visai dar m-am trezit in cap cu o fraza din unul din filmele mele favorite, Natural born killers si anume:

„A moment of realisation is worth a thousand prayers”

Nu stiu ce imi veni, am o vaga idee, poate si mai multe, dar ma obsedeaza si in plus imi aduce aminte ca, desi il stiu pe dinafara, mi-as dori sa revad filmul, mult de tot, pariu ca nici pe asta nu il da pe nici un canal, toti superficialii il percep doar ca pe un film violent cand, Oliver Stone a fost atat de subtil incat a ascuns sub niste scene de soc o adevarata capodopera. Pana si pe wiki cica e „crime/action film”. Cam ca politica, nu? Nu am sa imi sustin cauza legata de film ca nu are rost, ma obseda doar fraza.

rororo

Stanley & Iris

Am revazut Stanley & Iris, un film destul de vechi, 89, care imi place foarte mult.

Beneficiind de aportul unor actori deosebiti, Robert de Niro si Jane Fonda, care fac amandoi niste roluri de exceptie, desi filmul poate parea static si personajele banal descrise de Pat Barker, cel care a scris piesa, fara a avea situatii neaparat neprevazute, filmul este savuros prin dialoguri care tind sa devina neasteptate.

Nu e nimic de povestit, mie mi se pare un film care merita vazut, am o singura mare dilema la adresa filmelor americane la o chestiune care apare si in filmul acesta: desi personajele sunt sarace (nu e singurul film in care apare situatia), toti vin de la cumparaturi precum caprea cu trei iezi, cu bratele pline, au bani de benzina si case cu etaj, chiar daca nu mereu vile.

In aceste conditii date m-as face si eu hamburgerist sau somer in State, ca aici slabe sanse vanzand covrigi sa ating asa un ideal.

Altfel, filmul e bun.

rororo