Un fel de musaca

Nu e o varianta clasica, nasa mea de la Eforie Sud facea asa ceva, cam grea pentru stilul nostru „de spital” dar din cand in cand, merge. Cu garnitura de colebil 😀

Am pregatit asa: ardei copti (la cuptor, la foc mare, de lene si ca sa miroasa in tot blocul), cartofi taiati rondele si prajiti, vinete lasate la scurs cu sare, prajite apoi lasate cat de mult la scurs si un sos de carne cu ceapa, vin, suc de rosii.

Apoi toate puse in straturi (sare, piper, feliute de usturoi proaspat, dupa chef).

Am pus si ceva cascaval printre straturi, apoi am dat totul la cuptor sa zaca nitel impreuna.

Nu e complicat dar dureaza nitel pana le faci pe toate, cam greu, merge si varianta de regim, dar eu voiam sa v-o arat pe asta, de neregim. Am incercat o felie calda, sa prind soare in poza, dar slabe sanse sa se taie frumos, asa ca am facut ca orice bucatar nepriceput, am mintat in inel ca sa va arat 🙂

Ce am mai comis in decursul zilelor (in afara de resturi si senvisuri de luat la pachetel), niste coaste la cuptor, clasic, coapte mai intai acoperit cu vin, apoi lasate la rumenit, apoi o chestie pe care am uitat-o in cuptor in punga si in loc de un frumos mixed grill de porc si pui cu cartofei a iesit un fel de pulled dã toate alea, bun de altfel, dar arata cam ca mancarea fostelor mele soacre, indescifrabil, plus o bucatica de pastrama de macrou afumat primita in dar, aia si frumoasa si gustoasa, dar nu am facut-o eu.

Si un crin din gradina mea si gata, la fund, pauza s-a terminat ca vine weekendul si oamenii normali muncesc in weekend 😀

Mancaruri diverse

Cum socotelile nu se potrivesc mereu, m-am pregatit cu cantitati peste nevoile mele de diverse asa ca am pregatit, semipreparat, taiat, tocat, congelat, ce mai, o luna nu mai gatesc de la zero. Sau spre deloc, maxim finisez niste preparate sau le transform.

Asadar mai intai l-am scos pe Beko (am si eu un Beko dar e destul de incomod, merita bagat in fata numai la lupte grele) si am facut un lighean de zarzavat de ciorba. Cu de toate.

Am facut un cazan de ciorba de potroace, mult peste posibilitati, deci o saptamana mancam din asta si ce am congelat se va transforma in alte modele de ciorba (nu am nicio idee cum sa fac ciorba de potroace sa arate bine in poze, fie lumina sau nu, fiat ciorba de potroace, cu lux si fara).

Guliile din postarea trecuta s-au transformat partial in supa de gulii. Aveam mare pofta de supa de gulii (si dor de Hateg). Din frunze am facut sarmale dar asta e alta poveste.
Supa, foarte simpla, inabusite in nitel ulei si guliile si zarzavat de ciorba, fierte cu apa si aia e.

Povestea continua pentru ca din greseala am luat un aluat fraged light (cica). Si am facut niste pateuri umplute cu o telemea grasa (si bio pe deasupra). Si ele calde cu supa de mai sus rece, vis de primavara-vara.

Nu a fost rau de loc aluatul ala light, probabil are o margarina mai proasta prin el, merge o tura. Ce mi-a ramas am transformat intr-o tarta cu ce aveam in plus.

Petrecerea continua, de la ciorba de potroace (facuta cu maruntaie si spinari de pui) am furat cateva bucati de spate (pui din ala cica hranit cu porumb, zic ei). Si le-am „rotisat” (stiti voi, puse pe gratar peste o tava cu apa, am mai povestit despre asta de vreo zece ani incoace). Si le-am trantit intr-un mujdei oltenesc foarte slab, nitel usturoi, apa si sare. Aleluia. Dukan, keto, disociat, nu mai stiu, din alea de regim gen.

Este foarte posibil sa nu intelegeti mare lucru din cele de mai sus dar stiti ca eu vreau sa imi pastrez pozele. Oricum urmeaza niste sarmalute fabuloase cu frunze proaspete pe care le-am cules fara sa ies macar din bucatarie.

Pipote si inimi pe cartofi

Iar s-au adunat pozele, iar incerc sa trag doua postari ca am ramas in urma. Treaba cu pipotele si inimile s-a comis pentru ca ne-am adunat ca fetele si a fost singura chestie care s-a comis aproape singura, la cuptor, initial dupa reteta clasica, organele puse in punga cu putin ulei, usturoi, sare piper si boia.

Beleaua a fost ca fix cand „gateam” si o salata a bubuit punga (am pus prea multa carne) si am continuat totul in tava, salata insa a decurs normal, nu a bubuit nimic.

Despre cartofi, ei bine peste dumnealor, opariti nitel, am pus ulei, sare, boia si un amestec de parmezan cu usturoi. Iar pentru salata, dressing banal, zeama de lamaie, ulei de masline, sare, piper si nitel marar.

Dupa care, vorba cuiva, stingeti lumina.

Anticipat am avut si o degustare de diversi carnaciori plus, la pipote si inimi sosul meu favorit: maioneza, smantana, iaurt, usturoi, tarhon.

In plus musafirii au sosit si cu desert si pita calda.

Am primit si cateva oua de tara, am cules flori, am gasit o ciocolata super buna pe care v-o recomand daca va place combinatia.

Iar animalutul campion al saptamanii este domnul arici. Nu credeam ca au supravietuit valului de otrava pusa deprimarie anul trecut. Iaca, au reusit si de data asta.

Salata de paste cu ton si porumb

Un clasic iubit de unii (mai ales copii), neplacut altora (drept e ca e cam junk food). Personal am un confort cu o salata de oricare la sosirea acasa, inainte sa pic lemn, oricat de foame mi-ar fi, doua linguri de ceva de genul acesta sunt suficiente sa adoarma foamea.
Apropos, daca va feriti de maioneza, nu uitati ca oricand puteti inlocui acest sos cu un altul facut din iaurt, mustar si ulei bun de masline. Asadar nu dati cu parul daca eu din comoditate folosesc maioneza, voi puteti fi cat de seriosi puteti fi cu mancatul sanatos. Sau nu 😀

Iata si ingredientele, paste fierte dupa placul vostru, ton, porumb, ceapa, masline, castravecior si maioneza (sau un sos asemenea).

Tocate, taiate, maruntite, fierte, scurse, nu intram in amanunte.

Nu e o salata frumoasa, dar cui ii pasa. Dupa ce trece pandemia e fix genul de mancare de luat la munca.

Cum sunt reclamele alea? „Dar stati, asta nu este totul, puteti avea doua la pret de una daca nu inchideti ecranele acum!”

Cred ca o vreme o sa tot fac din astea si daca le si pozez, de ce nu, sa le pastram in arhiva salatelor. De data asta a fost combinatia facuta cu cartof, morcov, ceapa, castravecior, masline verzi si, ei da, wurst.

Era soare si am vrut sa fac o poza artistica. Nu mi-a iesit ca soarele fuge cand apar eu la geam.

Va mai arat niste combinatii misto:

  • supa de gulii cu paste proaspete;

  • un fel de okonomiyaki la cuptor (am primit de-a gata), varza, morcov, cartof, ardei, un liezon cu ou, faina, ulei, mult cascaval deasupra;

  • un sandwich genial, Philladelphia cu chives (ceapa ciorii, cipolina, cum i-o zice), somon afumat, mustar si salata.

Si, pentru ca mi-am serbat ziua jumatate de luna, ca au venit care cum au putut pe rand, am copt multe chestii la cuptor. In general carnati ca e cel mai simplu. Dar am avut si episoade in care am ars-o si cu spinari de pui si coaste. O colectie (plus pita, bere si prajituri primite).

In incheiere sa va arat doua chestii misto. Un junk, da, stui, dati cu pietre. Ce mi-a placut enorm (ca gustul na, ca orice gogoasa decongelata de supermarket, indiferent ca e in cutie sau luata de la raft) e ca ce e in cutie arata fix ca pe cutie.

Si o pisica. Vorba aia: cat tax.