Sos cam ca maioneza

Am vazut la Savori Urbane sosul asta si, desi am facut de multe ori inlocuitori de maioneza (mai de lene, mai de colesterol), am zis sa urmez si combinatia lor. Fara cantitati a mea, daca vreti, mergeti la link, acolo sunt si cantitati exacte.

Se poate amesteca toata chestia cu telul, cu un mixer vertical, cu cel clasic, ideea e sa iasa amestecul omogen. Eu am pus la gramada cam un iaurt si jumatate (unul de 10% grecesc si unul smantanos – fara misto, asa ii zice, smantanos, atata i-a dus mintea pe olandezii de la Napolact), un galbenus de la un ou mare, sare, piper, plus un strop de ulei de masline doar de chichi. Nu e musai.

Mi-a iesit cam un borcanel de sos care era destinat unei salate orientale. Dar nu a fost sa fie, canicula, oboseala, lipsa de chef. Asa ca l-am combinat cu altele.

Cu niste piept de pui (si albusul oului fiert, plus un sfarc de ceapa si patrunjelul rezistent din fereastra).

Bine, poza de mai sus e mincinoasa, ca imi placu arsura de ardei de pe pieptul de pui, in realitate am amestecat totul intr-un bol, sa nu ziceti ca va mint frumos, asta a fost:

Apoi am combinat si cu un gratar de porc (si niste rosii minunate). Acum sa va zic pe scurt si cu gratarul. Am luat spata de porc de la Kaufland (nu eu, a fost cu suna un prieten). Spata, in firea ei este o carne buna de tocat, rasol, gatit. Dar arata asa de bine incat am feliat-o, am lasat-o la temperatura camerei, sa nu se streseze si am pus-o la gratar. jur pe portocaliu ca de mult nu am mancat carne mai buna. Asa, simpla. Fabulos de gustoasa fata de altele de la alte magazine. Nu le fac reclama, numai va zic. A avut ceva zgarci dar, hei, avem si caine.

Rosiile, in varianta mea de bunaciune, dezbracate de coaja, cu niste mozzarella (aveam in plus, aveam si busuioc abandonat miseleste sub geamul meu dar nu l-am ucis inca), ulei de masline si zeama multa, divine in perioada asta cam indiferent de unde le cumparati (ma rog, depinde si de tarani, cat o lalaie cu azotatii, dar in general sunt bune, eu merg pe supermarketuri ca la aia macar sunt corect dozate otravurile).

Cu painea lasata in zeama, de la frigider, na, numai zic …

AM facut pe repede inainte si o mazare, caci urmeaza canicula si alte alea. Mazarea pusa separat la fiert, carnea aia buna calita cu nitica ceapa, stinsa cu un vin alb bun si cald si el (ca alte temperaturi nu avem). Combinate toate si la final pus suc de rosii si marar. Si, o sa ma injure puritanii, dar am avut chef sa ingros nitel sosul ca am scapat cam multa zeama. Si l-am ingrosat cu fulgi de cartofi. Si imi place.

Afara e tot moartea caprioarei, din fericire am jungla personala la geam. Nu e ca reduce temperatura, dar macar tine umbra.

Mancarica de cartofei …

… cine-i mananca pe ei? Mai stiti cartea pentru copii cuminti, cu ursuletul Archibald? Nerelevant de fapt ca oricum nu se aplica la noi, doar mi-am amintit cand am facut o mancare de cartofi si sa va zic si voua cum am comis-o, ca nu stiu daca am mai facut asa. De la o vreme dupa ce mananci scleroza suferi de mancare de cartofi.

Am avut ceva afumatura, plus ce am mai cules de pe tarla, am facut mai intai un sos, afumatura, ceapa, ardei, putin usturoi.

Am stins cu vin sec, am adaugat rosii tocate, boia, foi de dafin si piper (sare cred ca am pus la inceput).

Ei bine, sosul asta l-am pus peste cartofii pe care i-am curatat, spalat, taiat si i-am pus sa fiarba separat cu apa cat sa ii acopere. Am lasat totul impreuna si aia a fost. Cartofii, foarte noi si foarte rosii, chiar daca par beton, sunt chiar prea fierti, nu va lasati impresionati, nu tot ce pare tare in poze nu e si flescait in realitate.

A, da, am pus si marar, mult marar.

Altfel, am avut onoarea sa fac o mica masa cu prietenii, la oboseala asta inseamna ca unu’ a venit cu painea si desertul, altul a pus gramada niste frigarui gata marinate pe niste cartofi, a facut un sos de iaurt cu usturoi si aleluia.

Painea si cel mai bun cheescake (NY style) pe care l-am mancat vreodata sunt facute de Elena.

Un fel de musaca

Nu e o varianta clasica, nasa mea de la Eforie Sud facea asa ceva, cam grea pentru stilul nostru „de spital” dar din cand in cand, merge. Cu garnitura de colebil 😀

Am pregatit asa: ardei copti (la cuptor, la foc mare, de lene si ca sa miroasa in tot blocul), cartofi taiati rondele si prajiti, vinete lasate la scurs cu sare, prajite apoi lasate cat de mult la scurs si un sos de carne cu ceapa, vin, suc de rosii.

Apoi toate puse in straturi (sare, piper, feliute de usturoi proaspat, dupa chef).

Am pus si ceva cascaval printre straturi, apoi am dat totul la cuptor sa zaca nitel impreuna.

Nu e complicat dar dureaza nitel pana le faci pe toate, cam greu, merge si varianta de regim, dar eu voiam sa v-o arat pe asta, de neregim. Am incercat o felie calda, sa prind soare in poza, dar slabe sanse sa se taie frumos, asa ca am facut ca orice bucatar nepriceput, am mintat in inel ca sa va arat 🙂

Ce am mai comis in decursul zilelor (in afara de resturi si senvisuri de luat la pachetel), niste coaste la cuptor, clasic, coapte mai intai acoperit cu vin, apoi lasate la rumenit, apoi o chestie pe care am uitat-o in cuptor in punga si in loc de un frumos mixed grill de porc si pui cu cartofei a iesit un fel de pulled dã toate alea, bun de altfel, dar arata cam ca mancarea fostelor mele soacre, indescifrabil, plus o bucatica de pastrama de macrou afumat primita in dar, aia si frumoasa si gustoasa, dar nu am facut-o eu.

Si un crin din gradina mea si gata, la fund, pauza s-a terminat ca vine weekendul si oamenii normali muncesc in weekend 😀

Mancaruri diverse

Cum socotelile nu se potrivesc mereu, m-am pregatit cu cantitati peste nevoile mele de diverse asa ca am pregatit, semipreparat, taiat, tocat, congelat, ce mai, o luna nu mai gatesc de la zero. Sau spre deloc, maxim finisez niste preparate sau le transform.

Asadar mai intai l-am scos pe Beko (am si eu un Beko dar e destul de incomod, merita bagat in fata numai la lupte grele) si am facut un lighean de zarzavat de ciorba. Cu de toate.

Am facut un cazan de ciorba de potroace, mult peste posibilitati, deci o saptamana mancam din asta si ce am congelat se va transforma in alte modele de ciorba (nu am nicio idee cum sa fac ciorba de potroace sa arate bine in poze, fie lumina sau nu, fiat ciorba de potroace, cu lux si fara).

Guliile din postarea trecuta s-au transformat partial in supa de gulii. Aveam mare pofta de supa de gulii (si dor de Hateg). Din frunze am facut sarmale dar asta e alta poveste.
Supa, foarte simpla, inabusite in nitel ulei si guliile si zarzavat de ciorba, fierte cu apa si aia e.

Povestea continua pentru ca din greseala am luat un aluat fraged light (cica). Si am facut niste pateuri umplute cu o telemea grasa (si bio pe deasupra). Si ele calde cu supa de mai sus rece, vis de primavara-vara.

Nu a fost rau de loc aluatul ala light, probabil are o margarina mai proasta prin el, merge o tura. Ce mi-a ramas am transformat intr-o tarta cu ce aveam in plus.

Petrecerea continua, de la ciorba de potroace (facuta cu maruntaie si spinari de pui) am furat cateva bucati de spate (pui din ala cica hranit cu porumb, zic ei). Si le-am „rotisat” (stiti voi, puse pe gratar peste o tava cu apa, am mai povestit despre asta de vreo zece ani incoace). Si le-am trantit intr-un mujdei oltenesc foarte slab, nitel usturoi, apa si sare. Aleluia. Dukan, keto, disociat, nu mai stiu, din alea de regim gen.

Este foarte posibil sa nu intelegeti mare lucru din cele de mai sus dar stiti ca eu vreau sa imi pastrez pozele. Oricum urmeaza niste sarmalute fabuloase cu frunze proaspete pe care le-am cules fara sa ies macar din bucatarie.