12 ani

Joi, 5 mai 2011 în apropiere de Loutra, Khalithea, Kassandria în jurul orei 12 am găsit un cațeluș. Azi, 12 ani mai târziu pot sa spun ca el m-a găsit pe mine. La câți ani se mai poate, Casandra. Buni să fie.

Ca in fiecare an am avut si tortulets. Paine integrala, pateu (fara eu), Almette si cifrele din Rio Mare, pate de ton. Da, pentru mine nu dau banii pe asa ceva, stiu, nebuneala.

Retrospectiva torturilor, ca de obicei, s-au adunat ceva damblageli.

Si, pentru ca al meu desktop merge doar cand vrea el, ceva poze cu mancare, ramase de mult nepostate, nimic special dar le-as fi scris mai frumos si mai atent daca nu ma enerva compu’ asta.

Piept de pui marinat in iaurt cu usturoi si condimente, apoi in marinata am pus ou, faina si bere si le-am facut pane, Misto.

Pentru ca Mega nu mai are voie sa vanda DLL am gasit niste chestii bengoase la juma’ de pret, inclusiv un sos pe care l-am luat la plici, cica pentru paste, bai, bestial, nu am mai pozat ca nu mai exista, dar o sa ma uit dupa vreo varianta Mega. Are cherry, morcov, ceapa, usturoi, ulei de masline, bai, bestial. Pe scurt, pui in sosul ala.

Chiftele marinate (tot cu nitel sos din ala si vin) cu cartofi si masline.

Pui la ceaun, nu cred ca am mai facut/mancat din tinerete.

Si marea pasiune, plus oua de tara (imi mai aduc la munca fetele oua, leustean, ce prind, iau).

Si, cum ziceam, am ramas rau in urma, ceva poze de la paste, nu ca nu v-ati fi saturat de oua dar na, sa le pastrez pentru posteritate (desi la cum dispar site-urile, cloud-urile si altele, sigur si pozele astea o sa se duca odata la dracu’ dar cu speranta in suflet, eu incerc sa le pastrez).

Lumina, ciorba de legume cu ou batut, drob (stiu, ca neoamenii) de ciuperci, stufat de curcan (vecina), boeuf (tot ea), sarmale banale, Pasca de la Ana Pan si ouale mele, acelasi model an de an.

Lalele din gradina.

Un spital pe langa care am trecut de o mie de ori, am si lucrat alaturi si nu am stiut ca e spital.

Si o poza de incheiere de la uzina.

As mai fi avut de comentat, bombanit si aratat, ca m-au lasat fara nervi astia de la primaria sector 3 dar pacat sa stric o minunata aniversare, hai sa ne prefacem ca suntem toti bine, ca doar e pe internet.

Tocanita de purcel

E tocanita fiindca e micuta si din bucatele. Si nu vreau sa va invat ceea ce stiti de la stramosi, sa faceti tocanita, dar pozez rar si vreau sa va arat ce am facut eu. Plus sa las file de jurnal sa ma asigur ca nu am murit.

Asadar am calit bucatele de carne condimentate (nu mai stiu daca am zis dar imi fac mereu un borcanel cu mix de sare, piper, boia afumata, cimbru/oregano, ce am chef). Am pus morcov, ceapa si usturoi, am mai calit putin, am stins cu vin (retsina), am adaugat masline si capac si am lasat sa se faca toate.

In sos am mai amestecat mustar si putin bulion.

Gata.

Dar stati, asta nu e tot, acum chiar va zic o reteta pe care o fac rar pentru ca nu ma pot abtine la sos, un pui cu bere, extrem de simplu, chiar foarte simplu de facut, cu putine ingrediente. Bai dar sosul, sosul.

Faceti din ce bucati de pui aveti chef, eu am avut niste pulpe. Carnea se frige rapid in foarte, foarte putin ulei, cat sa faca putina crusta pe ambele parti, sare, piper, stiti voi. Apoi se acopera cu bere si se lasa la foc mic.

Eu am pus si niste cimbru.

Numai la final necesita nitica atentie, sosul va scadea si se va ingrosa, eu dau foc mare cat sa capete culoare carnea dar sa nu scada de tot sosul, se ingroasa ca mierea asa. In acel moment sting focul si pun mujdei (adica usturoi cu apa) si capacul si aleluia.

Da, excelent la temperatura camerei, mai ales cu mamaliga, dar eu aveam niste pilaf cu supa de curcan de la tara si na, aia a fost.

Si acum poze de arhiva, adica de cand nu am mai postat. Niste comfort food (CP, parizer pane, snitel, ou, din astea magaresti, rar dar fara nu se poate).

Poarta uzinei pe la 5 dimineata.

Din magariile lui Shpagoitza (mi-e prea sila sa pozez tot, a ajuns cartierul sa arate ca un camp de lupte).

Baba mea naparleste.

Porumbel prabusit sub geamul meu, lesinat de foame, hranit, vitaminizat si eliberat in Cismigiu de prietena si vecina-mea.

Achizitie de care ma bucur enorm.

Si oarece plante.

La multi ani 2023

Ani, bani, fani, fiecare ce isi doreste, asa sa aiba, numai cele bune va doresc.

Dar cum in general ne adunam ca sa vorbim despre mancare, va zic ca nu am pus mare lucru pe masa de revelion, nimicuri, sa mearga sampania.

O singura chestie misto, mi-a placut, sa ii zicem „Salata mozaic” (nu am alta idee), inspirata si din boeuf si din orientala si din ce am vazut pe net la o doamna, ceva parca unguresc.

Sa enumar ce am pus in ea: cartof, morcov, castraveti in otet, gogosari tot asa, sunculita afumata, ou fiert, ceapa, masline. Maioneza, sare si piper, fireste. Imi placu.

In rest nu am gatit nimic, ori am primit ori am luat de-a gata (peste, piftie, chiftele).

In schimb in turul de magazine dintre craciun si anul nou am gasit o droaie de chestii la reducere, printre care o branza de oaie „ca pe vremuri, maica” la doar 20 de lei kilul (cica sfaramata, de aia era pretul asa, drept e ca se cam sfarama).

Si am troznit un fel de dobrogeana cu foi de placinta din comert si umplutura din branza de mai sus, niste cutiute de perle de branza, iaurt, oua si putin gris. Coapta la cuptor si apoi acoperita cu lapte si lasata in pace (iese cum erau cele de la patiserie de pe vremea scolii dupa metoda asta cu laptele).

Dupa vorba veche, nu e pasare ca micul, am avut si cativa mici (buni rau, nu stiu de unde ii iau cei de la Rustic din Auchan Titan).

Si cam atat, sa inceapa noul an, sa vedem ce poate. La multi ani!

Amintire cu Cilbir

De cate ori dau de un loc de munca mai obositor, devine in loc de blog culinar, un soi de jurnal culinar, unde adun tot ce reusesc sa pozez, orice prostie.

Dar sa nu batem campii, mi-a amintit cineva de Cilbir, celebrele oua posate servite cu sos de iaurt si unt cu boia picanta sau fulgi de ardei iute. Celebre acum, ca le-a gatit Nigella, cand le faceam noi abia isi serba ea primele implanturi 😀

Nu am facut reteta clasica din cvasimotive ci o adaptare foarte adaptata.

Asta pentru ca am avut oua de tara si am fiert vreo cateva. Sosul e din parti egale de iaurt, smantana si maioneza. Peste sos am pus si ouale si chiftelute cu tzatziki (cumparate, de curiozitate), ulei de masline si piper. In amintirea cilbirului care am fost.

Pentru ca mi-a mai ramas sos (si ceva maioneza in plus), am facut o salata ca la matusi-mea acasa, ea face de paste asa: oua fierte, castravete murat, maioneza. Eu la fel doar ca maioneza aia mai diluata. Langa un gratar, sa fie proteina.

Am facut si o ciorba de vacuta dreasa cu zeama de varza, clasica, normala, doar ca am pus tot felul de legume de prin congelator, inclusiv conopida si amestec pentru minestrone, era in plus.

Si pentru ca a doua zi era tot delicioasa dar mai deloc acra (prea multi cartofi) am dres-o cu smantana, ulei de masline si paine prajita, asa, ca la … ca la nu stiu cine.

Tot cu oua de tara am facut aluat cu bere si snitele din muschiulet de porc, plus parizer pane, cum ar zice unii, de trista amintire.

In rest, minuturi, mici de la Kaufland, asa, de pofta, macaroane cu branza de oi (smantana si unt), orez cu pui, pilaf adica (dar cu orez basmati).

Si de prin gradina care inca e in lucru. Nu stiu cum de s-au adunat toate roz, inclusiv un nou flamingo kitsch. Kitsch-ul e viata mea.