Final de 2016

Ultimele castane, ultimele potoale, niste poze misto facute la Mogosoaia (nu uitati sa dati pe poze, sunt misto).

A si nins putin, am si desenat nitel, ne-am prostit cu tetierele masinii.

Iar de mancare, mai de regim asa, fara carbohidrati, fara grasimi, mini-portii. Ei, da, am facut si o pofta din aia nesimtita, putin boeuf, ou fiert, surimi si sosul meu favorit, Putin asa numai 😀

De final de an, va urez sa fie bine, eu in inchei cu teama, ca multe s-au sfarsit in spital, sa speram ca anul asta, desi serbat tot prin munca, se va intalni cu bine cu cel viitor, ceea ce va doresc si voua, tuturor.

rororo

Crochete cu peste si legume – pentru caini

Sa fim intelesi, da? Nu-s pentru oameni decat daca oamenii le fura cainilor 😀

No bun, reteta de data asta desi e tot cu peste e cu mai multe combinate, anume: cartof dulce, dovlecel (ambele fierte cat trebuie, nici fleasca, nici crude), morcov crud, galbenus, o conserva de peste (in sos tomat am pus eu, puneti de care vreti), ulei (de masline am pus eu, daca puneti pestele in ulei, nu mai e nevoie), verdeata, apai ca sa se lege, dupa cum vreti, eu am pus tarate de ovaz, multicereala si spre final ca sa se modeleze bine, putin pesmet.

Am facut bilute (nu, nu din nas) si le-am impuns cu degetul ca pe fursecurile alea thumb nu stiu cum. Si le-am copt.

Proaspete sunt moi, gumoase, nu se intaresc precum crontanelele deact daca le lasati cateva zile la aer, cum au iesit numai doua tavi, nu cred ca apuca sa se intareasca.

Si cum ma gandeam eu asa sa pozez si impricinata, i-am pus intr-o ceasca sa o pun sa stea la poza cu ele. Nu mai sunt doua tavi ca nu am putut sa le recuperez pe cele din poza, a sarit sa ma muste cand sa i le iau din fata.

Astazi am dat spre adoptie doar o castana. Am vrut sa o pozez mai bine cand am revenit la masina, dar nu mai era.

Aia e, sa fiti iubiti, rororo

… iti da aripi

Nu stiu cine, de aia am pus puncte, puncte, din ala din reclama nu beau, am consumat numai 0.33 de Staropramen din ala rosu, bai bun e, e, iaca aripi.

 

Mare reteta va imaginati ca nu-i, daca aveti bautura aia nealcoolica din malt de la Lidl (v-am mai aratat-o eu in poze), aia face tot sosul In afara de respectiva am mai pus sare din aia cu coaja de lamaie si usturoi si putin ulei tot infuzat cu usturoi, dupa ce l-am lasat acoperite, cand le-am intors, le-am pus nitel usturoi tocat cu putin piper si un fir de cimbrisor din geam, apoi am tot uns cu sosul pana s-au rumenit ca in poza, aia a fost.

Chestia verde e facuta din dovlecei franjuri, posati si apoi stropiti tot cu putin amestec de ierburi si usturoi in ulei de masline, atat.

Desert, mamaliga.

 

Multe drumuri, de Craciun la neamuri unde, fireste, nu prea mi-au iesit pozele, dar am avut de toate, insa ca urmare a drumurilor in interes de serviciu, avem poze cu castane.

In poza 11 este un terariu cu o fittonia, in original avea o bucata de chihlimbar dar am facut aranjamentul mai zen cu un mic Jabba the Hutt dintr-un pliculet cu Star Wars. Foarte zen, zic eu. Dati pe poze ca sa vedeti amanunte.

 

rororo

Dar din dar

Pai da, ca numai sarmale si zemurile le facui, adica mancare obisnuita pentru o saptamana, asta nu inseamna ca nu am primit in dar (ma rog, de salata de boeuf m-am milogit si milosi s-au aratat) de pofta una-alta. Apropos de zemuri, am facut pentru noi de porc, zici ca e de regim, slab porcu’, maratonist. Si potaii … ce sa zic, vedeti in poze, care-i om si care-i caine?

Această prezentare necesită JavaScript.

Sarmalele de anul asta nu le-am pozat artistic pentru ca s-au tot gustat din oala. Si da, tot o sa mi se para ca nu au niciun gust daca nu-s facute in oala de fonta, aia antica, de la habar nu am cine, bunica, strabunica, stra-cineva.

De primit de pofta? Pai un caltabos de mare exceptie, ca la Buzau, niste carnati, putina toba, doua boeuf-uri (c-am zis-o pe aia cu cup-uri si mug-uri?), pita de casa, muraciuni, ce mai, chiar ce nu aveam si pofteam. Sa ne traiasca prietenii.

 

Si cum si anul aista craciunul a fost insorit, geros si fara pic de zapada,  am pozat si de prin oras. Plus soarele din geam.

Dati pe poze sa vedeti castanele, inca mai am de imrastiat, nu stiu ce o sa ma fac cand o sa le termin 😀

Casandra a primit un os de ros (bio, eco, gluten free, cu coloranti naturali, paleo, dukan) si daca tot a fost soare ii mai lucrez la portret. Desi in focurile creatiei ma indepartez nitel de model :)))

Va urma, ca azi e de fapt craciunul, nu? Bine ca s-au mai linistit balamucistii din oras ca ieri mi-a fost si frica sa ies la treaba la ce macel era pe strazi, pe langa strazi, de azi o sa inceapa drumul oaselor (ca in fiecare an toti arunca oase pe strada, desi nu mai sunt caini vagabonzi pe aici).

Hai ca mai e putin si vine 2017, sper sa fie cu noroc ca eu in fiecare final de an ma trezeam ba prin spitale, ba te miri prin ce alte ghinioane, hai ca poate anul asta sparg obiceiurile proaste si e de bine.

 

rororo