Pui cu ciuperci

Din seria „mancam ce avem, nu ce vrem” sau „decongestionam gongelatorul”, am facut aceasta tocanitostropel ca nici nu stiu cum sa ii zic, da e cu pui si cu ciuperci deci na. Ciupercile nu le aveam in congelator, le-am cules dintr-o oferta, un kil gasii, un kil luai.

Nu am idee de ce am procedat cum veti vedea, nu am vrut sa bea puiul zeama de ciuperci, ma rog, eu va spun, vorba cuiva „procidimentul”.

Intr-un vas am pus ciupercile cu putin ulei si sare, capac si le-am lasat sa scada.

Ciupercile le-am curatat dupa metoda invatat de mult pe un forum care mie mi se par eok, scapi de pamantul in plus, functioneaza numai daca le gatesti imediat (stiu ca ma repet dar na, ma repet): putina apa si faina puse peste ciuperci, zapacite rapid intr-un lighean, clatite si hop cu ele in tigaie.

Separat am pus puiul, ceapa si usturoi (ceapa si uscata si verde, usturoi uscat si leurda). Am acoperit cu vin si mi-am vazut de treaba.

Dupa ce ciupercile au scazut dar au mai ramas cu ceva zeama, le-am pus peste puiul cu vin. Puiul se face si el in proportie de 82.37% in timpul asta.

Am acoperit cu rosii pasate, am pus piper mult si am dat la cuptor pana m-am plictisit.

A iesit nitel cam uleioasa treaba, cam ca la tara, de intins cu mamaliga asa.

In congelator am mai avut si vreo doi „bãrgãri” (asa se zice, nu?). Si prin frigider una-alta, inclusiv o dracie pentru bruschette luata de la Lidl (cutia milei). Sa nu luati ca e naspa. In schimb Aioli, dar fix asta in cutie de plastic, nu la borcan, bestial. Ma rog, am adunat astea pentru garnisit burgerul.

In cutia cu capacel albastru am facut un amestec pentru presarat pe cartofi, rub uscat ar zice unii. Sin sare, piper, tarhon, praf de usturoi, boia afumata.

Burgerii i-am lasat cam mult, recunosc, dar per total a fost satisfacator (sau au fost politicosi musafirii).

Si, de final, in afara de garoafele rosii primite de Constantin si Elena – anul asta nu ne-am serbat – restul sunt din gradina, ca v-am zis ca ramasesem in urma cu pozele. Nu atentati la capsunile mele ca am paznic la mosie.

Piept de curcan marinat

Iar am adunat poze toata saptamana, ca mari retete nu pot spune ca am facut dar stiti deja cum e, sa fie la dosarul cu amintiri culinare (nu stiu altii, dar eu cand vad o poza cu haleala imi aduc aminte tot ce mi s-a intamplat in perioada aia asa ca daca vreau sa scriu vreun roman nu trebuie decat sa ma uit la fripturi).

Nu ma omor dupa curcan din mai multe motive dar l-a gasit vecina-mea la cutia milei, baban, de la 40 bucatoaia redus la jumatate apoi jumi-juma cu ea zic hai ca merge un 10 lei. Si l-am facut ca sa il mananc rece, pentru sandwich, de aia nu i-am tras si garnitura. A iesit destul de mult, am ros la el pana m-am plictisit si am dat si la caine, dar reteta e buna deci sa va zic.

Am facut marinata din iaurt, sare si piper, praf de usturoi, cimbru, boia afumata. L-am lasat peste noapte, apoi l-am adus la temperatura camerei si l-am tras in foarte putin ulei la foc iute. Cand l-am intors l-am flambat cu un vin destul de sec si taricel dar cu continut mare de zaharuri asa ca s-a facut chiar misto. Flambarea spectaculoasa nu apare in poze ca nu am decat doua maini.

Dupa ce l-am terminat l-am lasat acoperit sa se odihneasca si prima bucata am incercat-o asa.

Restul, cum am zis, de sandwich.

Pe mai multe zile am avut un bors de porc cu fasole verde (asta de lene, ca sa nu curat cartofi) si niste ardei umpluti. Poze nasoale dar mancarea chiar buna.

In rest, colectia de flori si plante, nu m-am ocupat nici de ea, desi ca proaspat somer ai zice ca am timp si chef, dar o ard la rapeluri de vaccinare si la seriale pana ma odihnesc bine de tot.

Ficatei cu sos bun

Inainte de a purcede sa va arat si sa va spun despre sosul ficateilor, doua chestii pe care le am de zis in avans haterilor:

1. nu tinem post
2. ficateii nu imi ies bine in poze.

Acestea fiind zise, sa va recit pe scurt reteta la astia buni.

Nu prea cumpar ficatei dar aproape mi s-au indesat in sacosa unii foarte proaspeti si am zis, de ce nu.

Sosul l-am facut asa (cantitatile sunt din ochi, deci vedeti in poze, adaptati dupa plac, daca va plac): am pus la calit scurt de tot niste ceapa verde, usturoi, castravete murat. In unt amestecat cu ulei de masline.

Am adaugat ficateii, cateva rosioare, sare si piper, i-am zapacit nitel in tigaie la foc mare.

I-am stins cu vin (eu am folosit Retsina) si i-am lasat cu capac. Drept e c ai-am cam pipait sa ramana molcuti, asa ca am jonglat nitel cu focul, mai tare, mai incet, stiu ca nu e o reteta la milimetru dar o puteti adapta dupa cheful pe care il aveti. Ideea de baza conteaza.

Au iesit foarte fragezi si gustosi. Un piure simplu (fara mult unt, zic eu) e perfect alaturi. Dar merge si o paine prajita, o mamaliga …

Am mai comis niste chestii care nu-s de post. Snitel in aluat de bere.

Si, ei bine, musai sa va arat, meniu mici de la Kaufland :)))

In rest, flori, a venit nitel primavara, flori prin gradina si prin ghivece.

Pipote si inimi pe cartofi

Iar s-au adunat pozele, iar incerc sa trag doua postari ca am ramas in urma. Treaba cu pipotele si inimile s-a comis pentru ca ne-am adunat ca fetele si a fost singura chestie care s-a comis aproape singura, la cuptor, initial dupa reteta clasica, organele puse in punga cu putin ulei, usturoi, sare piper si boia.

Beleaua a fost ca fix cand „gateam” si o salata a bubuit punga (am pus prea multa carne) si am continuat totul in tava, salata insa a decurs normal, nu a bubuit nimic.

Despre cartofi, ei bine peste dumnealor, opariti nitel, am pus ulei, sare, boia si un amestec de parmezan cu usturoi. Iar pentru salata, dressing banal, zeama de lamaie, ulei de masline, sare, piper si nitel marar.

Dupa care, vorba cuiva, stingeti lumina.

Anticipat am avut si o degustare de diversi carnaciori plus, la pipote si inimi sosul meu favorit: maioneza, smantana, iaurt, usturoi, tarhon.

In plus musafirii au sosit si cu desert si pita calda.

Am primit si cateva oua de tara, am cules flori, am gasit o ciocolata super buna pe care v-o recomand daca va place combinatia.

Iar animalutul campion al saptamanii este domnul arici. Nu credeam ca au supravietuit valului de otrava pusa deprimarie anul trecut. Iaca, au reusit si de data asta.