Bulete de parmezan

Am vazut reteta la Teo si, cum ma intriga chestii atat de simple, am zis sa vad daca e adevarat. Si a fost mai mult decat credeti.

Reteta originala (inclusiv cu pasi si cantitatile date de ea, vedeti si cum se leaga si se fac bilutele, aici )

Eu am avut gramada sase albusuri ramase de la liezonul ciorbei de burta, deci am folosit aproximativ doua albusuri (ca nu imi dau seama cate am turnat din galetusa) si 150g de parmezan gata ras (nu atat de comoditate cat de pret).

Am batut albusurile spuma (nu ca la bezele, cat de cat), am amestecat, am facut bilute si am pus la prajit in ulei foarte bine incins.

Chestie foarte haioasa, gogoselele se intorc efectiv singure cand pe o parte, cand pe alta pana sunt facute. Toata operatiunea (gogosi + prajit) dureaza extrem de putin, mai ales daca aveti ajutoare la facut gogoloaiele.

Pentru ca sunt si haioase si se fac si la foc mare, le-am pazit, in cateva minute au fost aurii, le-am scos cu paleta (sunt foarte moi cand sunt fierbinti) si le-am lasat la scurs.

Sunt exceptionale reci (si gluten free, da?).

In sexyune sunt aerate sau foarte aerate, unele.

Cum ziceam am facut si ciorba de burta, cum o fac de obicei, nu mai insist. Am uitat sa iau gogosari asa ca am murat rapid un ardei gras rosu si a iesit foarte misto (apa, otet, sare, zahar, intr-o zi erau gata, ca i-am taiat de cruzi direct fasii).

La copiii cuminti a venit si Mosu’.

La cuptor

Doua chestii banale dar bune. Asa ca am pozat. Mai intai conopizi (da, da, conopizi diverse neamuri, cu broccoli si romanesco) cu branzeturi la cuptor.

Am fiert nitel cam mult un amestec de conopida, broccoli si romanesco in apa cu sare, am pus in tava unsa cu unt, am presarat telemea si o branza cu verdeata si usturoi, am batut un ou si am ras cascaval. Atat. Mie imi place mult.

Mai apoi pui uitat in cuptor la foc mic. Ca l-am lasat pana mi-am amintit de el si s-a, cum sa ii zic, confiat???

Am avut un pui din ala bun (da ai naibi daca il parlesc bine, ca e de munca sa il cureti, olelei, ca nu suntem Jamie Oliver sa mancam tuleie coapte). L-am infofolit bine cu niste vin, usturoi, ceva ardei, ceapa verde, sare si piper si l-am uitat la foc mic pana s-a carbonizat foaia de copt.

V-am zis ca nu-s mari retete. Cu piure.

Confit de ciripele.

Tot la cuptor am facut si carnaciori in aluat si rasucite cu sunca si cascaval, repetitie pentru revelion.

Si la ne-cuptor, snitele in aluat de bere, clasic dar pentru ca mi-a ramas cam mult aluat, l-am amestecat cu telemea si biscuiti sarati maruntiti. Si au iesit niste gogosele misto rau. De bere.

Poze cu florile, cainele intepenit in ham nou …

Si petunii plouate in jumatatea lui decembrie.

Cartof si dovlecel la cuptor

Cu un liezon din branza si smantana, stiti voi, de ale mele, fara cantitati, puteti jongla oricand cu ne-retetele mele.

Cartofii sunt foarte ieftini anul asta, buni, 1.19 lei kilogramul, deci o sa fie o vreme mancare de baza. Aveam si un dovlecel ratacit, in memorie nist ecartofi pe care ii faceam la un restaurant, deci am adunat urmatoarele: cartof, dovlecel, usturoi, branza, smantana si cascaval (nu apare in poza, am ras foarte putin in compozitie si pe deasupra ca sa ma ajute sa tai preparatul rece).

Mai intai am facut sosul, liezon, cum vreti sa ii ziceti din branza, smantana, patrunjel, usturoi, cascaval.

Apoi m-am apucat sa asez intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu pesmet, pe rand, cartofi, dovlecel, sos si tot asa.

M-am straduit sa iasa straturi cat de cat ok, dar ar fi mers mai mult sos.

Cu gazele astea nu as avea idee sa va spun cam cat sa lasati la cuptor, ca nu sunt puternice, plus nu am control al temperaturii, dar eu zic sa gustati dintr-un cartof de deasupra si va dati seama cand e gata treaba asta.

Da, e usor de facut si mie imi place mult, am mai avut nist emuraciuni si a mers la mare arta. Cui ii prieste, da, merge si cu o salata, nu ma bag eu.

Am trantit si o ciorba aproape ca cea de potroace, sa va spun si cum: am fiert la presiune inimi si pipote plus ceapa, separat am pus la foc mic zarzavat de ciorba si rosii (de la congelator) plus niste fasole galbena ca era pe acolo.

Am facut asta ca sa fiarba cam in acelasi timp toate. Le-am imprietenit pe urma, carnea cu legumele si fructele (pai na, rosia e fruct, nu?) am pus orez. Cand a inflorit orezul am pus zeama de varza si patrunjel si leustean.

Si da, imi place si asta.

Nu am pozat niciun animal care sa va salute de final, asa ca va saluta o mozzarela light cu o bucatica de baveta cu seminte.

Placinta cu carne si praz

Nu e chiar placinta, ca aluatul este dedesubt si umplutura peste, cu liezon, cam ca la quiche, dar nu e nici quiche, ma rog, i-am zis placinta ca nu m-am decis exact ce este.

Aluatul la-m facut exact ca la link-ul de la care l-am luat, reteta Laura Laurentiu de aluat foetat ultrarapid. Reiau doar cantitatile pe scurt, 500 g de faina, 300ml apa, 40 ml ulei, sare, zahar, un cub de drojdie, 125 grame grasime, 70g faina.

In rest fix cum zice Laura acolo ca ea stie mai bine.

Pentru umplutura caer nu e umplutura, dar ar putea fi, am facut asa: am inabusit praz cu carne tocata, sare, piper, am stins cu vin alb.

Am facut cubulete niste branzeturi ratacite si am batut trei oua cu smantana.

Am pus pe aluat umplutura care nu e umplutura, cuburile de branza, chestii comestibile colorate asa, de chichi si de aspect, oul cu smantana si am dat la cuptor.

Inainte, tip before.

Si dupa, adica apres.

Dupa ce a stat la cuptor, ca nu am mentionat acest aspect care pentru unii poate ramane neinteles, da, am dat la cuptor.

 

Calda s-a taiat cum s-a taiat, dar rece e foarte buna de ciuguleala. Si de bere.

De regim, am avut si de regim, iaca 😀

Flori, da, flori.

Si de post, desertul.

rororo