Un fel de musaca

Nu e o varianta clasica, nasa mea de la Eforie Sud facea asa ceva, cam grea pentru stilul nostru „de spital” dar din cand in cand, merge. Cu garnitura de colebil 😀

Am pregatit asa: ardei copti (la cuptor, la foc mare, de lene si ca sa miroasa in tot blocul), cartofi taiati rondele si prajiti, vinete lasate la scurs cu sare, prajite apoi lasate cat de mult la scurs si un sos de carne cu ceapa, vin, suc de rosii.

Apoi toate puse in straturi (sare, piper, feliute de usturoi proaspat, dupa chef).

Am pus si ceva cascaval printre straturi, apoi am dat totul la cuptor sa zaca nitel impreuna.

Nu e complicat dar dureaza nitel pana le faci pe toate, cam greu, merge si varianta de regim, dar eu voiam sa v-o arat pe asta, de neregim. Am incercat o felie calda, sa prind soare in poza, dar slabe sanse sa se taie frumos, asa ca am facut ca orice bucatar nepriceput, am mintat in inel ca sa va arat 🙂

Ce am mai comis in decursul zilelor (in afara de resturi si senvisuri de luat la pachetel), niste coaste la cuptor, clasic, coapte mai intai acoperit cu vin, apoi lasate la rumenit, apoi o chestie pe care am uitat-o in cuptor in punga si in loc de un frumos mixed grill de porc si pui cu cartofei a iesit un fel de pulled dã toate alea, bun de altfel, dar arata cam ca mancarea fostelor mele soacre, indescifrabil, plus o bucatica de pastrama de macrou afumat primita in dar, aia si frumoasa si gustoasa, dar nu am facut-o eu.

Si un crin din gradina mea si gata, la fund, pauza s-a terminat ca vine weekendul si oamenii normali muncesc in weekend 😀

Pilaf cu carne de miel

Tot din seria, sunt zgarcit deci reciclez, azi am facut o minune de pilaf cu carne si sos de miel ramase de la sfintele sarbatori pascale (si pastrate cu sfintenie la congelator).

Adevarul e ca de Paste vin multe gramada, nu doar ca e mancare grea, dar ti se taie la un moment dat si o dai pe buruieni. Si eu daca arunc mancare, mor de inima. Plus ca am avut niste fripturi atat de gustoase ca ar fi fost pacat. E, cam atat cu scuzele, sa va zic cum e cu pilaful (ca am facut un cratitoi sa tina o saptamana ca o sa am treaba multa).

Am incalzit tot sosul cu bucatile de carne de prin el. Am inabusit ceapa, morcov si ardei gras. Am adaugat orez, rosii (fara coaja) tocate si un dovlecel mic, am calit totul impreuna, am stins cu vin alb si am lasat pana s-a evaporat.

Am pus si carnea cu tot sosul cel bun, am adaugat apa (aproximativ 3/1 cu orezul), condimente, sare, piper, dupa placul fiecaruia.

L-am lasat la foc mic aproximativ 20 de minute. Asta e varianta pe care am gustat-o si care va tine de foame peste saptamana.

Personal mi-am pus o portie cu cateva rosii pe deasupra si am dat la cuptor sa scada, apoi am combinat cu iaurt si castraveti murati.

Delicios.

Inca o poza ca a iesit soarele.

Mai aproape … gata.

Am mai facut ceva misto, combinatie misto, dar nu stiu de ce mi-a iesit palid guacamolele ca fructul era verde bine de tot. Asa ca poza cu combinatia finala nu e prea frumusica dar nu pot sa nu v-o arat. Si iaca, totusi a fost verde.

A, combinatia a fost de mozzarella cu guacamole (banal, avocado, rosii, suc de lamaie, usturoi, ceapa, sare si piper). Si nitel uleiut bun. Mi-a placut, iertati poza.

Si pentru ca maine voi face ciorba, tot pe o saptamana, am degresat nitel carnea inainte sa o fierb. Si, cum ziceam, zgarcita cum sunt, nu am vrut sa arunc grasimea, am facut circa 20 de grame de jumarici mici mici. Si le-am mancat cu o prietena, sa nu ni se aplece de la asa multa mancare.

Tot poze fara mare impact emotional, doar pentru ca a fost soare. CP cu carnat. Soul food.

Capsunile din gradina, mare esec, acum sa vedem cum vor fi rosiile. Primele doua au aparut. Si cam asta.

Tort diplomat – din nou

Am mai scris reteta, dar acum, desi e bezna, am reusit sa pozez cativa pasi si reiau.

Ne intereseaza crema, caci blatul, piscoturile, ce punem c apostament e neinteresant, eu am avut niste foi de la Boromir, de exemplu.

Mai intai punem pe foc la bain marie trei oua mari amestecate cu 150 grame de zahar si arome (au am pus interiorul unei pastai de vanilie). Amestecam constant, vasul nu trebuie sa atinga apa de dedesubt. Asta e de fapt partea cea mai neplacuta a retetei, ca amesteci pana te plictisesti si crema se ingroasa, zaharul se topeste, ati prins ideea.

In timp ce amestecam asa, in viteza, punem la hidratat un pliculet si jumatate de gelatina. In apa rece.

Dupa nu stiu cate tigari fumate, dupa ce crema s-a legat si imbraca peretii vasului sau o lingura cu care verificam (desi se vede cu ochiul liber cand e gata), o lasam sa se tempereze putin ca sa putem incorpora gelatina hidratata.

Pana se racoreste, batem 400ml de smantana pentru frisca (30% grasime).

Incorporam in amestecul de oua (in care am pus si coji de portocala confiate, ca era sa uit) gelatina si amestecam bine, bine, sa se dizolve complet.

Fireste ca inainte de toate am taiat bucatele si am lasat la scurs fructele pe care vrem sa le punem in crema diplomat. Eu am pu sananas si mandarine.

Ultima chestie e sa aducem impreuna totul amestecand rapid, crema de ou cu gelatina, frisca, fructele. Amestecam bine.

Punem crema peste ce vrem noi si in ce forma dorim, eu am pus intr-o tava intre doua blaturi insiropate cu sucul de la compot si esenta de portocale. Se da, fireste, la rece si cam intr-o ora e gata. Dar e mai bun a doua zi, cred eu.

Pentru ca am amestecat ca o nebuna, am cam zapacit mandarinele. Dar noua nu ne pasa.

Eee, dar ce te faci cand raman doua foi si nu vrei sa le arunci? O prajiturica mai mica. NeNe i-am zis (NN – No Name).

Intre blaturi am pus urmatoarele straturi: primul, mascarpone plus crema de speculoos, al doilea, gem de caise acrisor, al treilea, o crema de vanilie pe care o aveam in plus prin casa, ma iertati, nue from scratch, e form Dr Oetker. Tot nu ne pasa.

Noua ne-a placut.

Si de final niste cumparaciuni. Am gasit la cutia milei la Kaufland niste felii de ceafa marinate in ierburi cu usturoi, excelenta. Am luat placinta cu carne de vita de la Lidl, decenta. S-au gasit cirese cu 10 lei kilogramul. Deci nu mi-am vandut un rinichi. Excelente.

Pe asta din poza cu doi frati de-ai lui l-am gasit la cutia milei in Lidl. Forta fie cu voi.

Rosii cu usturoi in ulei – sos pentru paste

Am vazut ceva pe net, cu rosii posate in mult ulei de masline si m-am gandit la sosul asta (imi plac pastele cu mai mult ulei).

Reteta e foarte simpla, am taiat capetele dinspre codita ale catorva rosii cherry, am pus si doi catei taiati in doua, plus ceva sare, in ulei de masline si am lasat pe foc foarte mic sa bolboroseasca foarte lent. A, da, era sa uit (in poza am uitat), am pus si un file mic de ansoa. Umami taste, ca m-au zapacit de cap aia de pe Food Network cu Umami al lor.

Dupa o vreme, oarecare, am scos pielitele de pe rosii (merge foarte usor cu o penseta).

AM pisat cu o furculita tomatele si usturoiul in ulei, am adaugat putin oregano si piper si am lasat tot la foc foarte mic pana au fiert pastele.

AM adaugat pastele scurse in sos, le-am mai fiert putin impreuna si aia e. Dupa gustul meu merge cu paste scurte sosul asta, am folosit niste cochilii de la Molisano. Imi plac la nebunie pastele astora.

In loc de parmezan am ras niste branza maturata Apuseni care este exceptionala (si infiorator de scumpa daca nu te impiedici de ea la cutia milei).

O sa mai fac o postare cu ceva desert si cumparaciuni, aici va mai arat doar ca am incercat ou posat fiert in abur in forma de silicon, ca tot vedeam reclame la silicoanele alea pentru oua, sa vad cum functioneaza cu ce am prin casa. Functioneaza perfect.

Si vreau sa va mai arat o ciorba, am congelat o cantitate maricica de ciorba de potroace, i-am mai adaugat cativa cartofi, bulion si leustean si a iesit muult mai buna decat aia simpla, originala.

Si gata, revin cu dulciuri si cumparaciuni