Curry – Mogul Style

Nu m-am romglezit, dar asa se chema el in cartea mea de curry.

Baza retetei se numeste in original „Mogul Style Beef”. Beef nu aveam, dar e porc (reteta merge facuta si cu pui, iepure sau crocobrontozaur, treaba voastra).

Si, fireste, doar ideea si inceputul le-am luat de acolo, dupa care am dezvoltat dupa cum veti vedea.

Laptele de cocos l-am ferit mult timp, acum gata, ca mai are nitel si ii fac tort de un an. In rest, cam la 350 de grame de carne (porc am avut eu, voi puneti ce va taie, chiar si legume, caz in care broccoli sau dovlecel fac fata cu mandrie distractiei) am pus asa:

– mustar negru, fulgi de ardei iute, miere, turmeric, miere, sofran (turcesc), ghimbir (praf, nu am avut proaspat) cate o lingurita din fiecare;
– anason stelat si foaie de dafin, cate o bucatica (apropos, cred ca am descoperit ingredientul care nu lipseste din nicio mancare indiana, dafinul, macinat in general);
– cardamom zdrobit de mine, patru pastai;
– un catel de usturoi si doua cepe.

Intai am inabusit ceapa, taiata pestisori, cu usturoiul feliute, peste toate am adaugat carnea. Dureaza putin, totul se face molcom, la foc mic.

Am adaugat mustarul negru, anasonul, chili, dafinul, cardamomul si iar am lasat (deja mirosea de am scos vecinii pe geam).

Dupa o vreme am acoperit cu apa (in original e supa, dar nu cred ca e necesar, deja gustul format e complex) si am pus si turmericul, sofranul si ghimbirul.

Cand mai scade zeama, scoateti anasonul si dafinul (daca nimeriti si cardamomul e de preferat sa il dati si pe el afara).

Am adaugat si laptele de cocos (cineva spunea ca e stricat, nu e stricat, asa arata, de preferat e sa puneti putin ulei ca mai lasa si laptele de cocos dupa topire cate ceva).

Stiti ca e gata cand se separa partea grasa si incepe sa se prinda nitel de vas toata chestia, e un schepsis de aroma, pe cuvant de pionier.

Atunci punem si mierea. Eu am avut miere de pin, nu conteaza neaparat de care e.

Sigur ca gustati, normal ca gustati.

Cu totul dureaza cam jumatate de ora. Ca garnituri eu am ales sa zdrobesc un cartof pe langa niste mazare, toate aromate cu garam masala si sa fierb niste orez, jasmine, simplu, doar cu sare.

Cartoful cu mazare e pentru ca imi e dor de niste samosas, dar din alea chiar nu fac. In rest, olelei. Mai am cateva zeci de curry de facut de la zero si am si cu ce. Nimeni nu face curry mai bun ca mine, am zis 😀

rororo

Buseuri cu „camembert”

Nu am stiut cum sa le zic si am sa va explic imediat si de ce am pus ghilimelele.

Dar mai intai sa pastram un exercitiu de decorat o salata de cruditati, sigur ca nu e cine stie ce, doar un exercitiu, daca as decora pe bune as bibili mai mult, doar sa imi fac o idee. Casandra a mancat tot decorul (din castronul ei), mai putin feliile de lamaie la care s-a strambat.

Acum sa va povestesc despre „camembert”. De vreo trei zile imi mirosea frigiderul a branza cu mucegai, il sucii, il invartii, de unde, ca bani de chelchesozuri neam, de unde naiba. Ei bine, la noi langa birt, se vand la negru lactate de la tarani. Bucuresteni sau de Ilfov, nu sibieni. Excelente. Acum mai bine de o luna am luat o bucatica de branza de oaie, am mai facut eu una, alta, dar am lasat-o in plata ei pe acolo, cu gandul sa fac la un moment dat pateuri.

Ei bine, de acolo mirosea. De unde o fi imprumutat branza mucegaiuri nobile (are crusta ceva mai misto decat aia de camambert, seamana cu alte branzeturi moi frantuzesti), nu stiu. O fi frigiderul meu nobil, cert e ca teztura e de vis.

Nu stiu, nu am habar cum de s-a facut minunea asta si mai ales de ce, era intr-o punga intr-o cutie. Cert e ca este una dintre cele mai bune branzeturi mancate de mine recent. Si e unica, nu e asa? Ca nici cei care aduc branza aia nu o au de doua ori la fel si nu stiu cum sa fac sa reproduc miracolul. Unii au transformat apa in vin, frigiderul meu, a facut din telemea o branza puturoasa foarte fina, fara ca eu sa am cea mai mica intentie sa fac asta.

Asadar reteta nu am. Dar am avut o fasiuta de foietaj restanta si am imbracat rupturi de „camembert” in bucati de aluat, am dat cu ou si basti cu ele la cuptor.

Ma asteptam sa curga nitel umplutura dar si-a cam facut de cap, nimic rau in asta, ca ce a curt a fost o broderie crocanta delicioasa, oricum era jocul de-a „ce avem noi aici”.

Acum imi screm mintea, oare ce a ramas se va transforma in continuare? Ca nu toata bucata s-a facut cremoasa, un colt a ramas cu bulbuci, cred ca lucreaza bacteriile. Cu riscul de a imi imputi de tot frigiderul cu miros de branza (desi pot pune o cana de lapte descoperita si il scot), vreau sa vad ce se mai intampla.

Cat despre bilutele astea, delicioase si ele si broderia din jur.

Macar daca as sti ce a pornit procesul, ca mi-as tot face camembert la pret de telemea.

rororo

Putisoare

De cand am citit ce scrie pe pachetul de schupfnudeln direct la putisoare m-a dus gandul, aluatul fiind ca cel de galuste cu prune, sau, cum ziceam cuiva, galuste cu prune, fara prune.

Va imaginati ca nu am mare reteta sa va dau, din moment ce am cumparat putisoarele, zise si schupfnudeln (cica svabesti) si doar le-am fiert, dupa ce ieri le incercasem prajite in unt (si bune au fost).

Am facut doar „nisipul” – pesmet si zahar trase in ulei, plus putina scortisoara. Si apoi doar le-am imprietenit.

Soldateii rezultati.

Si degustarea, cu smantana, dulceata de cirese amare si felii de mar alaturi.

Si ce daca sunt de cumparat, proaspeti si buni, mie imi plac, e prea mult de bibilit la aluatul ala lipicios si nici nu imi ieseau asa de frumosi ca astia de la Lidl.

rororo

Comfort food

In primul rand, traiasca aia de au pus Lidl in drum, imposibil sa nu nimeresc ceva, fie in oferta, fie la coltul cu reduceri de 30%, in cazul de fata fiind niste carnaciori si niste paste cu cartofi, cam cum e compozitia de la galustele cu cartofi (deci o sa fac si putzisoare). Le zice schupfnudeln .

In mod normal jachtenpudel erau cam 5 lei, carnatii cam 5 lei, minus treizeci la suta, iupiaei. In oferta aveau si porc, deci azi s-au comis niste chestii.

Nu stiam cum se mananca mai exact jchtniedel aia, pe net cica prajiti, langa carne si varza murata. Eu i-am executat langa carnati si castraveti murati, trasi in unt. Nu sunt rai deloc si pariu ca in pesmet cu zahar o sa fie belea mare.

Cat despre porc, pulpa taiata, vreo 8 lei caserola, am snitelit-o.

Pentru ca imi ramasese orezul ala bun, Thai (jasmine) de la pui marinat, mi-am amintit ca si chinezii si japii au snitelele lor, aa ca l-am pus pe orez pe domnul schnitzel, l-am stropit cu soia si sos iute si da-i cu betele in el.

In afara de faptul ca e misto combinatia, asta vine si din ciclul: nu gatim ce poftim, gatim doar cu ce gasim. Ies la niste preturi minunate cu gaselnitele astea, plus ca eu mereu iau de la ei morcovi, sunt mai ieftini si decat in piata si la noi toata lumea mananca morcovi, se consuma, sunt la jumatate de pret la Lidl.

apflenudlengii aia maine ii fac si putzisoare, am zis, ca galusti cu prune nu mai am chef sa bibilesc.

rororo