Slabe retete, slabe, doar ce am cules din primite si ramase, ma iertati boierilor, dar na, mai de salajean.
In fotografia unu, puteti analiza urmatoarele: niste cartofi care erau naspa cu colti pe ei precum cateaua mea cand i se pune pata, niste oua, nu de jmeker, de gaina, masline cu „ansoale” de la tiza mea, oarece ceapa verde ofilita si galbena, absurd de normala.
Sare, piper si niste ridichi plus maioneza, ma iertati, de cumparat, ce sa fac, pacatoasa.
Dupa poza cu recoltatul salatei din toate, am poza cu sosul din toate, care a bufnit nervos in frigider, din fericire, in tava.
In imagini, fara gramaj, aveti ce contine, daca aveti ochelari neadaptati, va resum: rosii, ceapa, ardei in otet, ardei copt, ambii iuti, ardei gras, crud, sare, boabe de piper, mustar. Eu am pus cu boabe pentru ca merit.
Portiile au fost impartite, care cu salata, rece, care cu paste, calde, diecare dupa suflet.
Si de final, iubirea vietii mele, intre doua mii de drumuri, la cantina, la Mama Geta, abia scoteau pulpele, cartofii de ieri (io am cerut resturi ca sa nu se arunce).
Cantina mea, viata mea, iubirea mea, Hitler mic mama Geta la curatenie, bec asa cum stiam, mancarea, banalitati absconse, puii si toate cele, spalate bec, asa cum am invatat eu bucatareala. Doamne ajuta si sanatate celor de acolo.
Am primit si la pachet, daca imi comenteaza cineva ca is cartofi de la conge, dau cu pumnul.
Niciodata nu uiti bucataria in care ai crescut, e ca primul orgasm.
Ma iertati de logoree, dar multa lume, multa politie, am in plus.
rororo
Aphex 