Clasice

Adica oarece chiftele marinate si crema de zahar ars, nimic ce nu stiti a face, dar am pozat, plus am adus mici chichireze.

Deci chiftelele.

Carnea a fost slaba, piept si pulpe de pui, spata de porc. Amestecate cu un ou, o felie de paine inmuiata in lapte, ceapa si galbena si verde, marar, patrunjel, usturoi. Le-am copt la cuptor (mai putin o transa care nu a mai incaput in tavi). Si cam atat cu ele.

Sosul, bun de tot. Exista o marinata clasica, suc de rosii, putin zahar si otet. Cam la aia m-am gandit dar pentru ca imi ramasee putin caramel de la desert, am facut sosul punand la fiert un borcan de suc de rosii de casa (primit), vin roze, cateva masline, sirop de caramel (adica apa in care am diluat caramel topit), un capacel de otet (clasic, de 9 grade), foi de dafin. Sare si piper pun la toate, nu prea mai mentionez. Dupa ce am fiert si chiftelel in sos am ingrosat doar putin cu nitel amidon.

Foarte misto sosul cu putin caramel in loc de zahar.

Crema de zahar ars e banala, am facut-o intr-o tava mare sa pot taia bucati sa pun in caserole.

O chestiune, cand caramelizati zaharul, nu amestecati in el caci vor cristaliza niste bucati pe car enu le mai dovediti (desi se vor topi sub crema, dar na, zic si eu ce am vazut la televizor ca zic si altii).

Am tapetat o tava cu zaharul ars si am facut crema din cinci oua mari, cinci linguri de zahar, esenta de vanilie si un litru de lapte.

Stiu, compozitiile variaza de la om la om, de la 4 la 10 oua la litru, mie mi se pare maxim de pus 4-5 oua la litru din doua motive, consistenta cremei si gustul (prea pronuntat de oua de la 5 in sus, parerea mea doar).

In rest, banal, crema (daca vreti sa nu aiba in textura bule de aer, o lasati sa stea cuminte si ii mai luati spuma, daca nu va deranjeaza, pe mine nu, merge si asa) am pus-o peste zaharul ars si am dat la cuptor intr-o tava pusa in alta tava cu apa.

Foc mic spre mediu si pe incercate cand e gata (la cum sunt gazele la cuptoarele vechi, depinde, candva o sa imi iau probabil un cuptor cu temperaturi afisate, acum, nu stiu). Deci aproximativ 130-150 de grade, sa zicem. Crema mea a avut nevoie de o ora si un sfert sa fie gata.

Pai gata.

O raciti, o portionati, nu barbar asa ca mine, frumos, artistic, cu flexul daca se poate. Si o mancati cu cei dragisau mai putin dragi alaturi.

De la lume adunate

Ma rog, de pe net, de prin frigider, de la lume.

Dar mai intai sa va arat ce s-a intamplat cu oasele din postarea anterioara. Ciorba s-a intamplat, de cam multa fasole verde, oasele porcului, zeama de varza.

Pe urma s-a intamplat sa am niste carnati cam picanti pentru gustul meu (toate pozele sunt nasoale, e bezna constant, imi cer scuze, dar sunt asa, cu titlu informativ).

Si i-am facut chiftele, adica am amestecat carnea scoasa din membrana cu niste paine inmuiata in lapte, apoi scursa bine, plus ceva patrunjel.

Le-am copt la cuptor.

Clasic, cu „pireutz”.

Am ars-o apoi tot in domeniul chiftelelor, ca aveam in plus dovlecei. Si am vazut eu la cineva chiftele cu dovlecei si branza la cuptor. Si se fac si imediat ca am bagat totul la tocat la robot (dovlecei, ceapa, un catel de usturoi).

Am amestecat apoi cele de mai sus scurse bine de tot (lasate in sita cu putina sare, apoi presate sa iasa toata apa), oua, pesmet, marar, telemea si o lingurita de adjica (sos) pentru ca am in plus.

Tot la cuptor le-am dat, am uns putin hartia de copt cu ulei, le-am si intors odata.

Am compus un aperitiv cu de toate. (maslinele alea din poza, de la Kaufland, groaznic de sarate, sa nu luati).

Mai aproape …

Si ultima chestie pe care am vazut-o pe internet si m-a intrigat, cineva a facut o prajitura efectiv doar din inghetata topita, faina si putin praf de copt. Pai nu era musai sa vedem ce iese? Am avut inghetata asta:

Am amestecat cu faina (si nitel praf de copt) pana a iesit ca aluatul de chec, asa.

Intr-o parte am pus si niste cacao, asa, sa nu fac doar monocolora treaba.

A iesit chiar decenta, nu pot spune ca e cea mai buna prajitura din lume, dar e ok, umeda asa, merge cu ceai.

Plus ca se face imediat. Asta a mea nu a fost prea dulce, pentru ca nici inghetata nu era prea dulce. Dar merge.

De prin gradina.

Si o gaselnita de sa isi bage unghia in gat Mars cu al lor Bounty, Fagarasul asta din poza e bun de tot.

Un fel de musaca

Reteta, de fapt inspiratia, ideile si aranjamentul sunt de la Laura Laurentiu – gulas rapid. Daca vreti sa o vedeti explicata mai pe indelete si facuta mai cu dichis, dati pe link. Eu am folosit nitel alte condimente, am uitat-o in cuptor, dar in linii mari seamana.

In linii mici am facut asa:

– am inabusit ceapa, morcov si ardei (nu e in poza asta dar am pus) cu putina sare;

– am adaugat carne tocata de mine (cam cu de toate, pui, porc, afumatura, amestec vita si porc, am tocat tot ce aveam in plus);

– dupa ce s-a calit si carnea am adaugat cubulete de rosii, cimbru, piper, o lingurita de bulion si apa;

– am aranjat pe deasupra cartofi curatati, am presarat marar, am sigilat cat am putut de bine cratitoiul batranesc si am dat la cuptor.

Sau mai exact am cam uitat la cuptor ca s-a si lipit putin.

Altfel e misto de tot, sigur ca nu se taie cu flexul ca sa sta in poze in pozitie de drepti cum v-ati obisnuit in pozele din blogurile profesionale. Si nici nu ne intereseaza, e misto. Va recomand sa urmariti si clipul Laurei de la link totusi, e mai atent explicat si poate va surade abordarea ei.

Un fel de musaca

Nu e o varianta clasica, nasa mea de la Eforie Sud facea asa ceva, cam grea pentru stilul nostru „de spital” dar din cand in cand, merge. Cu garnitura de colebil 😀

Am pregatit asa: ardei copti (la cuptor, la foc mare, de lene si ca sa miroasa in tot blocul), cartofi taiati rondele si prajiti, vinete lasate la scurs cu sare, prajite apoi lasate cat de mult la scurs si un sos de carne cu ceapa, vin, suc de rosii.

Apoi toate puse in straturi (sare, piper, feliute de usturoi proaspat, dupa chef).

Am pus si ceva cascaval printre straturi, apoi am dat totul la cuptor sa zaca nitel impreuna.

Nu e complicat dar dureaza nitel pana le faci pe toate, cam greu, merge si varianta de regim, dar eu voiam sa v-o arat pe asta, de neregim. Am incercat o felie calda, sa prind soare in poza, dar slabe sanse sa se taie frumos, asa ca am facut ca orice bucatar nepriceput, am mintat in inel ca sa va arat 🙂

Ce am mai comis in decursul zilelor (in afara de resturi si senvisuri de luat la pachetel), niste coaste la cuptor, clasic, coapte mai intai acoperit cu vin, apoi lasate la rumenit, apoi o chestie pe care am uitat-o in cuptor in punga si in loc de un frumos mixed grill de porc si pui cu cartofei a iesit un fel de pulled dã toate alea, bun de altfel, dar arata cam ca mancarea fostelor mele soacre, indescifrabil, plus o bucatica de pastrama de macrou afumat primita in dar, aia si frumoasa si gustoasa, dar nu am facut-o eu.

Si un crin din gradina mea si gata, la fund, pauza s-a terminat ca vine weekendul si oamenii normali muncesc in weekend 😀