Ce am mai halit

Asta cu dulaii tine de amintiri din copilarie, m-am gandit sa combin cu ce am mancat noi azi, care mai bine, care mai rau. Dar mai intai, marea …

Greu de vorbit cu scuipatorii de seminte, imi era mila de ei, dar le-a explicat un neam cu care faceam cura de sanatate ca daca o iau in larg se mai intorc la stirile proteve. Hula puternica de fund, valuri, apa calda, pacalici la sigur, nici campionii olimpici la balaceala nu scapa din larg in asa zi.

Cormoranii activi, deci a iesit si pestele cu algele si miscolacii aia ciupitori, daca iese tot ce e sub apa. Reiterez, nu va jucati cu marea, ca e pacat.

No amu ce am (special pt Bogdana termenul) papat 😀 Subereci, nu le rezist, vinete pane si rosii de gradina, cica pentru gatit, doi lei kila, o bunatate.

Mitzu imi tot fura din mancare si o mai si fugareste pe Casi.

Pentru aia mai necajiti, reteta: niste aripi si tartite, curatate, parlite, oparite, legume cat incape, multi dovlecei = supa.

Pantrinjel din gradina vecinei.

Am chef de scris si nu am comp, sa nu uit sa va povestesc de3spre dulai pana plec la cai (daca plec, daca nu, va povestesc numai despre dulau caine rau).

Gata si azi, rororo.

Carligur Balurig

Nu mah, nu ma balbai, azi bursucul a avut de suferit de nebagare in seama. Cand montam pseudocortul (nu intrebati) am dezghinat un carlig de rufe. M-am pus sa il repar, vezi sa nu, mai ales cu lipsa mea de unghii.

Asa m-a enervat ca ma uitam la el inainte sa il arunc. Fiind pe coala de desen i-am tras un contur, de nervi.

Si al doilea. Mi s-a parut ca arata a balaur.

Balaur din carlig = Carligur Balurig. Nu o sa fie parte din viata bursului bursucila si a cassa lindei, e prea minutios.

Insa soarecul Vasile va intra in peisaj cat de curand, asa ca va prezint o schita preliminara. Avem si potol, de zero lei, zero bani, dar separat.

pies pentru bagatorii de seama: nu e roz viata, scriu eu numai ce pare roz, da? ca sa nu va mai agitati la nervii capului. rororo

Bursucul iscoditor si ce am facut cu pestele lui Carlos

Ha! Cred ca a mers. Ideea mi-a venit fiind satula de iscoditori. A iscodi si a barfi sunt chestii mai rele si mai urate ca politica si ca mancarea stricata. Mi se face cateodata asa o sila. Asa ca am desenat pe Bursu Bursucila si Cassa Linda iscodind ei, na, va place sa nu aveti liniste cand va urmareste te miri cine fiecare besina?

Reteta e de asa zis bors de peste. De ce asa zis? Ca nu e nici sarat, nici acru, nici iute (na, regim) in rest, multe legume, pestele fript pe plita, sfecla, nitica zeama de lamaie. Pozele sunt facute alandala, le iertati, dar se lasase cu rororo.

Nu e mare lucru de spus, am inabusit nitel legumele, am lasat sa fiarba, spre final am pus rosia, sfecla si pestele si basta, verdeata, ciuciu.

Bursu Bursucila, Cassa Linda si fostul bors de peste, de spital asa, mie imi place, va ureaza rororo. pies: au inceput si astia sa manance ca mine, nesarat si necondimentat 😀

Braseria Carlos

V-am zis ca am decis sa fac tur de terase ieftine, nenea Carlos m-a cucerit din prima. De ce? Avea spiritul turcului care te invita in carciuma macar pentru o cafea, chit ca e mafiot local (Carlos, da?), mancarea arata bine si, culmea, a nu stiu cata persoana din zona care provine de unde provin neamurile mele, Petrosani, Petrila, pe acolo. Nu mai stiu daca si el, dar chelnerii, sigur.

Toti amabili, rapizi, mancarea simpla dar corecta, pestele extrem de proaspat (rar de gasit peste la mare, ca v-am zis, scuipatorii de seminte tot snitel cu cartofi mananca).

Am luat o bucatoaie de crap fript pe tabla, simplu, de regim.

Pohte au fost si de fasole cu carnati (bune) si salata de sfecla, plus bere si cam atata.

Ionut, chelnerul, ne-a urcat la etajul doi unde aveam perspectiva asupra meselor de jos si multa, multa racoare. Nu credeam ca pentru un Carlos si mai ales un impinge tava, decorurile sa fie chiar misto, schite asemanatoare cu ale lui Da Vinci (bine facute) pe pereti, culori calde. Nu am pozat decat de pe geam si un colt de zid.

Pestele a fost mult, am luat acasa asa ca am si o reteta de peste, mai incolo.

Dragul de patron care ar putea foarte bine sa vanda si turkish delight si arme nucleare, m-a lasat sa il pozez, flexat omul, ne-a invitat la o pizza dar din motive tehnice nu am ajuns.

Dar am vazut cum se facea pizza, cum trebuie, ca la carte, cuptor de lemn, o sa iau odata, cand o sa am ceva cash, daca nu da Carlos din partea casei. Oricum, carciuma e misto, nu am vizitat buda sa dau nota, dar cand am plecat, era full.

Nu stiu daca a mers puterea exemplului, dar ieri nu mai erau gunoaie in mare, ce chestie. Urmeaza bursucul, daca iar se suceste, il omor. Rororo