Despre omleta – partea a doua

Ziceam de omleta perfecta. Si ma mana aghiuta sa imi intreb jumatatea: cum vrei omleta. Pai zice azi o vreau pufoasa, cu ceapa, dar sa nu fie moale ci putin crocanta, mai inalta, cu ceva carne si cu cascaval topit sa iasa din ea ca lava din vulcan.

Asa ca, datorita lui COstachel inscriu si omleta asta in ceea ce prevad a fo o saga. Culmea, in ultimul numar din Historia a scris si Ion Cristoiu un articol despre celebra omleta facuta de Anette Poulard. Care nu are decat vreo 700 de retete de omlete si al carei nume se foloseste si in ziua de azi pentru a fraierii turistii cu o sufleo-omleta.

Articolul stufos dar in el nu e mai nimic despre gateala in sine, de fapt exceptand o enumerare de personaje pompoase si denumiri traduse nu stiu de cine (caci domnul Cristoiu cred ca era gurmand, nu cred ca a scris dansul „crema de lapte proaspat”). Lasand articolul pe care l-am tot recitit si dupa ce am ajuns la concluzia ca este un articol despre nimic ce nu spune nimic, sa va zic cum a fost cu omleta perfecta in cazul acesta.

Adica una bine aerata, batuta zdravan (nu cu galbenusul separat), fripta de data asta in ulei (sta ceva mai mult pe foc, nu as pune unt) peste care am pus cateva feliute de carnat asemanator cu jandarmul si am rupt bucatele de cascaval.

Vasul se acopera si se lasa in pace. Omleta (eu am folosit un vas antiaderent si nu tigaie, nu aveam cum sa o intorc) se rastoarna. Iaca bombeul.

Am uitat sa spun, ceapa verde am pus-o mai spre final sa ramana crocanta si sa nu se flescaie. SI cascavalul a iesit exact ca la cerere dintre oua.

Sa nu ma certati pentru poze, sapuniera refuza sa imi faca surprize placute in conditiile astea:

Dupa masa, hard roc aleluia si nu uitati sa va spalati pe dinti. SI daca radeti de asa o „reteta” nu uitati: Costachel e de vina 😀

Anunțuri

Colesterol

In cautarea mezelului de casa (model apartament la bloc) perfect, am trecut si prin reteta asta. Au facut mai multe fete friptura in zeama de varza, am incercat si eu. Cu pieptul unui porc (sa fi fost scroafa?).

L-am pus in zeama de varza cu condimente si cu capac deasupra si l-am lasat in legea lui.

Capac, da?

No bun, pe urma l-am infofolit in boia si l-am si impanat cu usturoi si l-am pus pe gratar peste zeama de varza, sa ii mai scurga din grasime.

No amu cam asta a fost si a fost bun, ca stiti voi, in lipsa de pancetta sau prosciutto merge si un kaizer.

Mai ales la micul dejun cand poti sa pui hamu langa egsuri, ehe.

hard roc aleluia

Ciorba de oase

Nu stiu altii cum sunt dar eu ma uit la ofertele marilor magazine. Si mi se par mai bune mancarurile facute cu oase, na, oi fi mai de la tara (adevarul e ca Salajanul e destul de aproape de Bulgaria). Asadar ciorba de oase sau oase coapte la cuptor ori fierte, imi plac la nebunie.

Si ciorba de saptamana asta e cu oase de porc, o minune, de la billa. Pe care le-am (nu baut) fiert dupa ce le-am scapat de spume.

Cat timp suiera kukta am adunat legumele (ceapa, morcov, telina, ardei, dovlecel). Le-am inabusit in strelicii luati de pe zeama, ca sa nu mai adaug ulei in plus, e totusi de porc ciorba.

E, bun, dar cu ce acrim? Cu zeama de corcoduse de la congelator, da 🙂

Mai si am realizat in ultimul moment ca nu am luat verdeata proaspata asa ca am pus patrunjel din geam si leustean uscat. Si a iesit fix pe pofta ce-am poftit-o.

Asa ca de la borsul taranesc al lui Costachel am ajuns la o ciorba de oase si am si pozat strelicii pentru don Puiu, aferim.

Daca ciorba nu e nimic nu e, hard roc aleluia.

Bigos

Nu pot sa descriu plastic mancarea asta, nu ca aici:

http://costachel.ro/bigos-in-viziunea-lui-roman-polanski/748

Singurul aport, poate nedemn de scrierile aceluais Costachel, este faptul ca i-am facut felul si ca am ceva opinii, asa, neregizorale. Mancarea m-a intrigat, mi-am format si niste opinii. Carnea a fost de porc, cu os, slanina afumata de Sibiu. Am modificat vag pasii dar in linii mari cred ca se apropie de ce am citit.

Asadar am pus la incins carnurile.

Ciupercile luate la pret redus, nu stiu de ce, cred ca nu aveau fata comerciala, in sectiune au fost impecabile, le-am spalat bine dupa metoda Mayei (in apa cu faina).

Am lasat acoperit sa isi lase toate zeama.

Era sa uit de ceapa, am pus verde, tot aia.

Varza, daca o aveti la congelator, ca mine, se toaca excelent inghetata.

Am adaugat si aproape o sticla de vin (nu Madeira, alb si sec, de Jidvei). Si faina, nu am uitat dar am ratacit poza.

Recitind indicatiile de condimentare am ales piper (imi place rosu), dafin si cimbru.

Si dupa o vreme, tot mirosind bigosul am concluzionat: musai ii trebuie rosii, musai.

Si de aici taci si invarte in oala.

Dupa un numar de ore, la foc mic, necronometrat si cu ceva varza prinsa pe fundul oalei, am gustat.

Si am si coafat, nu ii strica nici smantana nici ciusca nici mararul, aferim.

Impresii personale si impersonale de la ceilalti degustatori: i-ar sta bine jumatate jumatate cu varza dulce; nu prea imi dau seama de ce se cam pierde gustul ciupercilor in varza, ambele au aroma puternica, nu mi se pare ca se completeaza ci se ascund una de alta; e buna.

Multumim din nou lui Costachel si hard roc aleluia.