Nu inteleg

Azi e zi de pensie. Si de somaj. Am ambele categorii pe scara. Pensiile s-au dat, somajul nu, ca nu sunt bani (cica). Eu nu inteleg ceva. Cand se iau banii din salariu pentru cotizatia la somaj, se iau binemerci. Cum adica nu sunt bani de dat inapoi, nu e pomana, e un drept constitutional al omului, ca de aia se plateste la somaj.

Daca nu mai platesc din salariu sau dau cand si daca vreau, inteleg, dar e o suma fixa, obligatorie. Cum adica nu mai sunt bani? Si aia pe care i-am dat eu, unde sunt? (nu eu, vorbeam generic).

Chiar e tara lui papura voda.

Zama de buruieni

Inainte de zama vreau sa va spun ca la Real (fara egal) au la oferta craticioare tefal cu coada rabatabila la 24 de lei, pret excelent. Am folosit-o la prajit cartofi noi si carnati in baie de ulei, e perfecta pentru portii mici.

Cartofii noi intai i-am fiert, pe urma i-am fript.
Stiu, carnatii i-am uitat nitel cam mult, m-am luat cu tigarile 🙂

Cum v-am zis, ieri am fost la iarba albastra. Si cand ma duc, ingros obrazul si cer voie sa iau de prin gradina buruieni, tare bune sunt. Am luat o plasuta de macris, loboda si cicoare plus o salata verde. Si niste ceapa. Am mai pus pe langa ardei, morcof si putina telina.

Am inabusit zarzavatul in putin ulei de masline, am adaugat si frunzele taiate dupa cheful cutitului.

Am dres cu iaurt, ou si smantana (am amestecat totul in sticla de iaurt, apoi am adaugat in acelasi recipient zeama fierbinte si am zbuciumat cu capacul pus).

Am stins focul si am adaugat liezonul care era deja fierbinte.

Si gata, am mai picurat nitel ulei crud si am presarat niste frunze din geam (patrunjel si cimbru). Este acrisoara si racoritoare.

Mare lucru buruienile din gradina. hard roc aleluia

Gratare, animale, dar nu-i nimic :D

Acuma stiu ca oricine poate tranti un gratarel, pentru mine, dintre betoane, e o chestie nemaipomenita. Indiferent ce s-ar pune pe gratar. Ei si cu ocazia asta am desfact (in sfarsit) borcanelul cu condimentul adus din Singapore.

Si pentru ca iesirea la gratareala in Glina a fost o hotarare extrem de brusca, am fost si am luat de la Eugen mancarea obisnuita a romanului (caci sambata nu ma calc pe cap in magazine nici sa ma tai): pulpe de pui si carnati semiafumati si gata.

Am marinat pulpele in sosul ala, da, e bun de tot, azi-maine o sa fac si niste crevetei cu el, pentru ca am.

Si totul pe gratar. Carbuneee, bun asa. Sigur, o sa spuneti ca nu e mare inginerie sa mananci un gratar si in plus poti sa il faci si in spatele blocului. Cati nu fac asa. Eu cred ca e foarte misto sa pui chiar orice pe gratar ca nu are cum sa iasa rau, chiar fara mari fasoane si, la bloc, sa faceti voi.

Fiind un articol lipsit de consistenta nu ma voi chinui sa scriu cine stie ce inginerii, acum vreau sa va arat protagonistii care s-au adunat dupa miros. El e Lars.

Mama si fiica (pe cea mica o cheama Raluca).

Grea e viata de cowboy.

Cainele vecinului, uitati ce moaca are.

Dansand cu Nichipercea.

Adica …

Bai, ne dai odata sunca aia?

Era sa o uit pe Lupitza, cea frumos zambitoare.

Cateva din plantele curtii (sunt mult mai multe, diverse si colorate, asta am apucat eu sa fotografiez).

Pipernicite si pline de noroi, dar ce gust … Bio.

Orhideelor din fereastra le merge extraordinar de bine.

E frumos, e verde.

Si inapoi acasa unde pescaricii guitza nevoie mare, au cuiburi pe mai toate blocurile si isi invata puii sa zboare.

Cat am stat la gratare, discutii si ping pong m-a obsedat melodia aia a lui Guess Who asa ca nu pot sa pun fotografiile fara ea, ca asta am fredonat doua zile, stiu ca a mai fost dar e leitmotivul gratarelii. Sa ma iertati daca v-am prezentat imagini prea banale, un gratar no name si niste mancaruri pe care le poate face oricine, poate mai e cineva de la bloc si pot sa fac o bucurie cu imagini de la curte, daca nu, aia e, hard roc aleluia oricum.