Ciorba de salata cu afumatura si zeama de varza

In afara de salata (aia din poza e la plici, de fapt am folosit doua salate noi, romanesti, am spalat la pamant de pe ele …) si de zarzavat (ceapa, telina, ardei, morcov) am mai avut si niste coaste afumate luate de la baimareni (bune le mai fac). In plus paste, zeama de varza si ce trebuie pentru o omleta. Si am tuns si leusteanul din balcon.

Nu apar toate in poze, venea mereu nor si nu se vedea mai nimic, am fotografiat ce era mai important.

Am fiert coastele in oala cu presiune. Am inabusit zarzavatul si apoi salata. Bine spalata si bibilita.

Am acoperit cu apa buruienile si le-am lasat sa fiarba, am dezosat afumatura, am facut omleta. Pe care am fotografiat-o sub bec. Sa vad daca iese poza, ca neonul s-a suparat pe cei 35 de ani de viata la bloc si a decedat mortal (in ghilimele). Ies pozele la bec fara blit, numai ca trebuie nitel exercitiu, o sa vorbesc si eu cu prietenii de la circul fost de stat pentru ceva echilibristica.

In final am pus in zeama de zarzavat cu apa si supa de afumatura carnea, pastele, apoi zeama de varza si la final omleta si leusteanul. Si e ce trebuie.

Si simpla.

Si cu smantana (cand voiam sa trag o poza cat de cat decenta la ora aia am scapat ardeiul piri-piri in zeama, asa ca am pasat castronul cui poate indura asa iuteala).

Ce pot sa zic. Naspa de tot, nu incercati.

hard roc aleluia

Pui cu fasole verde si rosii

Cea mai simpla varianta posibila. Si cea mai gustoasa daca aveti fasolea care trebuie si puiul alergat. In cazul meu, puil de care am mai vorbit, de la Ave. Caci prea hulitii bucuresteni nu au „tara” sa li se decarteze pasaret si dau sume astronomice pe diverse inaripate. Mancarea se poate face cu orice pui, fasole verde si rosii/bulion,conserve de tomate. E buna oricum.

Inportant este sa inabusim la foc mic partile de pui alese cu ceapa si usturoi in foarte putin ulei. Nu e necesar un aparat specializat, e suficient sa fie focul mic si capacul pus.

Adaugam boia dulce si iute. Cata din aia si cata din cealalta, la latitudinea distinselor voastre domnii.

Se amesteca din timp in timp pana prinde culoare si miroase frumos. Tot fara graba, tot sub capac lasate toate.

Se acopera cu apa (cred ca nu e nevoie de supa decat daca aveti in plus) si se vaneaza strelicii pentru Puiu 🙂

Se pune fasolea (eu, in lipsa de gradina, pun de la Duejardin, e foarte gustoasa, nu se face praf, nu ramane batoasa) si rosiile, in ce forma le alegeti. Nu le-am ales eu, asa am gasit conserva asta cu ciresele, prin camara.

Se lasa din nou la foc molcom, sub capac (reteta foarte buna cand aveti gripa sau trebuie sa stati pe langa comp sa rezolvati o zi intreaga una alta, daca nu, merge si totul pus la cuptor). La final, eu am optat pentru marar.

Rezumat: inabusim ceapa, usturoi si carne (pentru sefu’ meu drag, poti face exact reteta asta fara carne), se pune boia, apa, fasole si rosii (suc, bulion, decojite si tocate, cum vreti) si la final marar. Si gata.

A, da, sare si piper dupa chef. Sau cum ar zice Pastorel, ad libitum.

hard roc aleluia (si nuuu, nu e buna deloc – ma seaca deja toate retetele puse de diversi cu finaluri gen: incercati, e incredibil de buna, magnifica, „flamboyanta”).

Cartofi si oua, revenire in forta

Anul trecut, am facut o colectie de combinatii de cartofi cu oua care, daca erau pictate de vreun Dali ma faceau multimiliardara. Anul asta, le revine vremea. Ca au aparut cartofii noi si deh, sa nu ii iertam.

Pentru inceput am facut o salata. Din cartofi noi (mie imi plac si in salata asa, cu coaja bine spalata dar lasata la locul ei, puteti inlocui si cu cartofi normali, cojiti), ceapa murata, ceapa verde, ardei nu prea iute (sau daca vreti, unul obez), ton, maioneza si tabasco. Sau alta iutica, dupa plac.

Am observat de mult tendinta oamenilor, mai ales a celor care tin mult la natura, se inscriu in diverse curente care apara natura, promoveaza slowfood, stiti si voi, ce e in voga, sa cumpere tot felul de rahatisuri. Daca se poate din plastic, metal sau silicon, important e sa fie acolo.

Imi cer scuze pentru urmatoarea poza, am scapat si nitel ulei peste bord (bai betivilor, ia!), dar sa stiti ca nu e nevoie de nici o sita speciala ca sa scurgeti o cutie de ton. Pur si simplu e suficient sa se apese capacul desfacut spre interior si uleiul va iesi cuminte si isi va vedea de drum.

Oricum uleiul care a picurat sub geam a fost lins de pisici, de acum nu il mai dau la chiuveta, il pastrez.

Daca aveti nevoie de o filmare mai amanuntita care sa va convinga sa nu mai dati banii pe cacaturi, cereti ca vi se va da.

De aici e simplu, toate se maruntesc dupa chef, gust sau pricepere.

Se amesteca si cu maioneza si se lasa la rece o vreme.

Ingredientele sunt la indemana oricui si daca nu aveti ceapa murata, puteti pune un castravecior sau un gogosar, tocate marunt si s-a rezolvat. Recomand, ne-a placut (fara mvaaai, delicios, nemaivazut, gust de nedescris).

====

Cei mai misto cartofi cu ou (dupa parerea mea, da?)

Am mai pus „reteta”, in loc sa ii prajesc in baie de ulei ii las sub capac la inabusit cu nitel ulei si apa si cartofii se fierb si frig in acelasi timp.

De fapt nu in acelasi timp, intai se inabuse, pe urma capata crusta.

Mai departe mie mi se pare ca treaba merge perfect cu acel ou „romanesc” (poached, frantuzesc, mama lui, fiert in apa) care cel mai repede si mai bine iese asa (in poza nu se vede ca eram doar eu la aparate).

Sigur, multi stiti metoda, o scriu pentru cine a ratat din intelepciunea popoarelor. In apa care fierbe cu sare si otet se face un vartej zdravan, oul se sparge iute in mijlocul vartejului. Gata. Albuusul se aduna, scaparile sunt minore si nu mai ai decat sa astepti pret de o tigara.

Mai radem niste cascaval si gata. Metoda vartejului, din cele incercate pana acum este cea mai rapida si cea mai performanta la ochiurile facute in apa (oricum le-ar chema pe ele mama lor, slavit sa le fie orice nume).

============

Asta nu stiu ce e ca e de la spanioli cica, adica pana la ei cred ca nu a facut nimeni omleta cu cartofi. Ma rog, facui o tortilla d’asta cu cartofi noi si in ouale alea zbatute am pus ceapa verde si telemea de capra. Denumirea? Omleta de salajean da daca vreti pot sa ii zic si tortilla de patatas con blabla y cucurucu.

Fata, verso.

Si pentru ca tot imi era dor de Bucovina am pus una peste alta cu smantana intre, sa moara colesterolul de oftica.

hard roc aleluia