Apricot cake – o reteta a succesului

Astazi vreau sa va impartasesc din experienta capatata de mine in ultima vreme pe diverse site-uri. De potoale, haleli, ma rog. Am descoperit cum puteti deveni cunoscut, cum puteti avea un succes enorm, chiar daca pregatiti o „reteta” de omleta. Sfaturile mele va vor ajuta in atingerea celor mai inalte cote si veti capata statutul de specialist. Ba, cu cat e mai simpla si mai raspandita pe net reteta, cu atat veti fi mai apreciat si veti servi ca sursa de inspiratie celor care, aparent (judecand dupa comentarii) fara internet si ai lui specialisti nu aveau habar de paine cu slana sau rosii cu branza.

Am luat aceasta reteta simpla. Primul lucru: titlul. NU cumva sa ii ziceti pandispan cu caise ca s-a violat din start prima treapta spre afirmare. Cautati ceva mai bengos, eu am ales titlul de „apricot cake”. Nu va temeti nici daca nu stiti sa scrieti bine o denumire (mozzarella, orecchiette), majoritatea cititorilor vostri nu stiu.

Pasul doi la care va pot da doar sfatul, e sa va luati neaparat o scula cat mai bengoasa de facut poze. Deaia sa atarne de gat ca piatra de moara si cu care sa se vada si firul de par din nasul vecinului de la cinci kilometri distanta. E neimportant ca nu stiti sa o folositi decat dand pe floricica aia (macro), face el tot ca are functie de automat precis.

Aici va ajut numai cu sfatul, eu posed o sapuniera si nu imi doresc sa devin artist pozograf asa ca nu am sa investesc niciodata in ceva mai greu decat sanul stang al Pamelei Anderson.

Pasul trei, neaparat incepeti prezentarea retetei cu un macro. Sau un „clozap”. Si ceva ingenios care sa dea nastere unor comentarii gen: wow! ce idee! Eu m-am gandit sa infig un cherry in apricot. Cu „clozapu” de rigoare, ca nu ma ajuta sapuniera nui nimic, voi precis aveti fo mie de cheltuit pe un canon cu multe litere si cifre in coada.

Treceti la preparare. Un alt amanunt important este sa pomeniti minutios ceea ce folositi, gen „mixerul meu brown powerplm”, fundul de lemn de tec Armani (da, povestea lui nu am chef sa o zic acum). Si sa omiteti castronul de placstec sau vreun bol de 5 lei de la daiso ca scade audienta.

Urmatorul pas este sa faceti o fotografie in miscare, dinamica, de exemplu cum se zbate albusu’. Nu de alta da’ oamenii isi pot imagina cine stie ce chestii daca spui „bateti albusurile spume” asa ca trebuie sa le aratati. E bine sa aveti un ajutor la treaba asta sau sa stati bine cu echilibrul, eu am reusit sa umplu de spume tot ce era in preajma castronului.

Musai din fotografiile dinamice sa nu lipseasca marca uleiului si picaturile in cadere. Nu conteaza ca nu e site de fotografie, cui ii mai pasa de reteta, extazul va fi maxim si succesul dvs asigurat la faza cu picatura si marca. Garantez.

Repetati la fiecare reteta imaginea uleiului/otetului/amestecatului. Ca sa nu uite omu’ sa toarne sau sa amestece.

IN NICI UN CAZ sa nu dati vreo fotografie reala din procesul de creatie, ca aceastea de exemplu, va va scadea cota de audienta si cohorta de laudatori.

Dupa ce dati toate detaliile tehnice legate de marca si eventual firma de la care ati achizitionat cuptorul, daca totusi vi se intampla sa stati mai mult la cafea sau pe buda si sa se prinda nitel cake-ul de tava (mentionati de unde e cumparata, firma, tara si continentul) si sa arate cam asa …

… in nici un caz nu aratati. Secretul consta in accesorizarea preparatului, incercati intai ceva simplu, sa pudrati cu zahar si eventual sa puneti in prim plan o scula care sa atraga atentia.

Daca tot nu va satisface rezultatul reveniti la butonelul cu floricica si dati pe macro incercand un „clozap” care sa va aduca nelipsitele comentarii „am balit pe tastatura” sau „imi vine sa ling ecranul”.

Daca nici asta nu iese cum ar trebui scoateti din arsenal tuburi de frisca, ciocolata topita, sosuri, bombonele colorate, flori din glastra, margele, trebuie sa iasa ceva.

Musai la final sa mentionati ca „ati servit” apricot cake cu (de exemplu) un green tea orange bio cu gheata.

Nu cumva sa mentionati vreo tzuikomicina sau vreun vin oarecare ca v-ati inecat ca tiganul la mal.

Daca dupa ce ati urmat toate sfaturile de mai sus nu ajungeti sa primiti incantatoarele mesaje de care deja am vorbit si intra vreun trol si zice „bah da asta e un rahat de pandispan”, nu ii aprobati comentariul. Ca de aia e blog si nu forum public, ce pana noastra. Si musai in incheiere sa spuneti ca a fost ceea ce ati creat „delicios, te lingi pe degete” sau ceva asemanator. Daca va lipseste inspiratia recomand onomatopee gen: mniam mniam.

===========
Reteta e asa: 5 oua, 5 linguri de faina, 5 linguri de zahar, 3-4-5 de ulei, arome si fructe dupa chef. Daca scriam asta nici dracu’ nu citea. De aia am preferat sa tin o lectie de blogareala culinara. Pentru ca pot.

hard roc aleluia si cine se supara ala este