La o bere in Amsterdam – partea a doua

Langa hotelul nostru albastru, aflat intre un canal, o piata si un lac, unul din nenumaratele ceasuri mecanice dadea desteptarea. In vreme ce in tara era canicula, aici frig si ploaie.

In centru am debutat ziua cu o cafea si o „cinaboana” (impartita frateste cu porumbeii si pescarusii obraznici).

Pentru o plimbare, tot centrala, puteai alege trasura ca mijloc de transport.

Am batut in lung si in lat strazile pline de turisti si magazine, am cumparat branzeturi, umbrele si cateva prostioare.

Apoi ne-am imbarcat. Vaporasul are un traseu misto pe canalele foarte inguste ale orasului, dupa ce iese din raza portului mare.

Parcarea gigantica de biciclete de langa gara m-a facut mereu sa ma intreb, cum isi gasesc bicicletele cei ce le lasa acolo. Parcarea incepe de sub pod si are cateva nivele in sus, e imensa.

In port am facut o gramada de poze, nu le pun pe toate, vase de croaziera, vase cu nume traznite. Am trecut si pe langa cladirea in forma de vas, NEMO (New Metropolis Science and Technology) ridicata de Renzo Piano langa care este un vas reconditionat care se poate vizita.

Tot in zona, restaurantul plutitor, replica a unuia celebru si mult mai mare din Hong Kong.

Pe canale nenumarate vaporase, care mai de care mai haioase, replici, cu nume traznite.

Am vazut locuintele canalustre si din partea apei, in plus nenumarate cladiri, poduri, monumente si canale, nu detaliez totul ca mi-ar lua prea mult, mergeti sa vedeti voi insiva.

Un muzeu dupa care gagicutele cochete au intors imediat capul.

Pe canalul gentlemanilor, cladirile care au apartinut unor oameni de vaza, acum sedii de banci si institutii se remarca prin intrarile care au usa de deasupra scarilor pentru smecheri, sevitorii intrand pe dedesubt. (acum mai toate zonele pe langa care au trecut aveau tot felul de povestioare, la fel si cladirile, repet, incerc sa rezum).

Dupa incheierea turului ne-am intors in centru la o bere si am ales localul asta (aflat in fata statuii cu porumbei pe care am uitat sa o micsorez si sa o atasez, aproape de terenul improvizat de fotbal pe nisip). De ce? Din cauza copertinei.

Aici am mancat un tapas excelent, am baut o bere buna si ne-am carat, ca era 7.5 euro berea.

Am luat la picior zona in cautarea celebrelor felinare rosii. Am umblat ceva, desi erau aproape de carciuma, noi am luat-o in directia opusa. Am dat peste muzeul de istorie.

Begijnhof.

Amsterdam Dungeon (unde e spectacol cam cum sunt la noi alea cu Dracula, aglomerat, nu am intrat).

Si dupa ce ne-am rupt pingelele si ne-am intors de unde am plecat am nimerit. Ne-am prins repede ca suntem in zona.

Fetele din vitrinele de sub neoane rosii nu le-am fotografiat, era interzis si nu aveam che de jonglerii, nici nebunia de la miile de coffee shop-uri, pot doar sa va spun ca era puhoi de turisti de toate varstele si nationalitatile, multa politie, agitatie, balamuc. Mi s-a parut haios ca una din stradutele cu fete avea nume de sfant (poate nu numai una, eu una am observat). Periplul a durat mult si l-am incheiat la o bere intr-o piateta in centrul careia se aflau pisuarele extrem de publice, discriminatoriu, numai pentru barbati.

Una din fazele haioase, la un coffee shop a oprit o bicla in al carei cos se afla un catel. Mosuletul s-a dat jos, a luat catelul (se vede in vitrina) si a intrat sa savureze un joint. Cu tot cu caine. La ce fum era inauntru am inteles de ce toti cainii din Amsterdam sunt extrem de calmi si fericiti.

Ultimele beri pe canale, in drum spre hotel.

Si in cazul in care nu vreti sa incercati sa savurati specialitati olandeze (nu va sfatuiesc) si nici junk food, am facut o colectie cu cateva tipuri de localuri pe care le puteti alege.

Timpul a fost mult prea scurt si am ales doar cateva fotografii, oricate as fi facut nu pot surprinde forfota, zgomotul, culorile si farmecul orasului, oricum e mult prea putin un sfarsit de saptamana (exceptand cazul in care vii de aproape si doar la curve si la fumat, fireste). Asa ca trebuie programata o excursie mai amanuntita, centrul acum il stim oarecum bine, mai sunt o gramada de muzee de vazut. Mi s-a parut unul dintre cele mai fascinante orase de pana acum, mi s-a parut, desi turistic, foarte primitor si cosmopolit, genul de loc unde evreul cu arabul stau la o citirica. Nu are nevoie de reclama, indiferent de motiv precis ca fiecare vrea sa dea o tura pe acolo.

Ultima bere a fost in drum spre casa in sforaiturile unui vecin de scaun care ne-a amuzat teribil. La buna revedere Amsterdam.

La o bere in Amsterdam

Am imbinat utilul (munca) si placutul (o plimbare scurta). Fara pretentii de a fi descriptiva, mai mult asa, lejera, o plimbare din car enumai doua zile au fost oarecum pline. Frig, racoare. Am fotografiat enorm de multe cladiri dar pun numai cateva instantanee.

Bineinteles c aprima bere a fost in aeroport in Otopeni inainte de imbarcare, pe urma datorita unor erori de receptioner, pana mi-am regasit jumatatea a doua bere a fost in camera. Hotelul (curat, frumos) era cam la 20 de minute de mers cu transportul in comun (care e beton) de centru, un Best Western Blue panamea.

Hotelul se afla intr-un cartier de musulmani asa ca dupa regasire am mancat cea mai buna saorma din viata mea, pe cuvant. La un local egiptean de cartier, insotita de sosuri picante. Ca o curiozitate, pe meniu avea inclusiv saorma de porc (!!!). Am mai luat falafel si bere la halba. Excelent.

A doua zi aveam in plan sa vizitam Van Gogh si Rembrandt. De la hotel traimvaie si autobuze pana in centru suficiente (si pana la aeroport se ajunge foarte repede, taxiurile sunt scumpe al dracu’ si nu merita).

Asa ca am debarcat intai langa gara centrala (unde se afla si cea mai mare parcare de biciclete, am fotografii mai multe dar pun la ziua doi).

In nebunia de masini, autobuze, bicle si motoare, o oarba cu cainele si instructoarea cainelui, am mers destul de mult langa ei, foarte interesant dresajul.

Inevitabil, in centru …

Am vazut foarte multi handicapati, ingrozitor de multi (chiar ma gandeam ca e si normal, tatal drogat, mama curva, e logic). Multe masinute din astea de o persoana + carucior, aveau voie sa circule peste tot, pe pistele de biciclisti, pe trotuar, sa parcheze oriunde.

La Madame Tussaud nu am intrat, in prima zi era devreme si nu deschisese, in a doua zi, coada.

Cum bine stiti, Amsterdamul e strabatut de o retea de canale, am mai fotografiat din cand in cand cate unul.

Mult prea devreme, nu era deschis.

Cum bine stiti, un element comun mai tuturor cladirilor este carligul de la ultimul etaj (usile stramte si scarile abrupte au ca rezultat folosirea scripetilor pentru a urca mai orice in apartamente). Si cladiri am pozat o droaie, pun putine.

Muzeul Rembrandt, splendid, bine pus la punct si organizatoric, audioghidul explicit si neplictisitor fata de altele. Nu trebuie ratat.

O ampla expozitie de fotografii urmeaza litografiilor lui Rembrandt, de la inceputurile artei fotografice, inclusiv niste carti pe care cred ca orice pozograf neamator ar vrea sa le rasfoiasca.

Urmatoarele beri le-am luat in fata muzeului (chelneritele si chelnerii deosebiti peste tot pe unde am stat fie la o cafea fie la o bere).

Cerberul barului 😀

In cautarea lui Van Gogh am trecut printr-un market mare stradal cu toate tampeniile.

Si am admirat locuintele canalustre care mie mi se par (alaturi de cele din Bangkok) cel mai misto tip de apartament posibil. Cele legale au toate dotarile, chiar daca sunt facute pe vapoare dezafectate.

Odihna la o bere, portocaliii se pregatesc de inceperea CM.

Nenea asta cu butoaiele ma cauta pe mine. Nu m-a gasit.

Una din nenumaratele „branzarii”.

Si, fireste, pretutindeni, flori.

Politie peste tot, pe biciclete, pe cai, pe jos, pe motoare. Am asistat si la o urmarire, doi politai pe bicle fugareau pe unu’ care cred ca depasise viteza legala.

Multe magazine, de toate felurile, zapaceala superba, tramvaiele trec la milimetru pe langa biciclete, masini, motoare, carucioare, copii, e foarte faina circulatia. Si nitel socanta pentru cei neobisnuiti cu ea.

Am gasit un local cu specific olandez. Hai sa vedem ce au, ca nu puteam rata experienta.

Supa de mazare, cam naspa (si se manca stropita cu un sos asemanator cu cel de soia, cah).

Heringii marinati cu ceapa, excelenti.

Stamppot. Oribil. Un piure (cu andive aista) rezonabil, langa o chiftea cu gust de carne de porc la conserva in suc propriu, acoperite cu un sos (stiti cum mananca englezii gravy din granule care cu apa se fac sos? ca ala), ceva infernal.

Si niste creveti amestecati cu mar si dracu stie ce, dulcegi. Nu bun.

E, am repornit in cautarea lui Van Gogh, am gasit o gradina interesanta, cu iguane si soparle din bronz (cred).

Si o inscriptie … un olandez a oprit langa noi sa ne intrebe daca stim ce inseamna. I-am spus ca da, ca de aia o fotografiem.

Cum fac mosulicii muschi? Jucand sah 🙂

Am gasit muzeul, aglomerat, gazduit intr-o cladire noua, lume ca la balamuc. Tablourile emotionante, fireste. Balamucul obositor.

Ziua am incheiat-o cu niste whiskey si Havana Club in barul hotelului (barmanul era un simpatic), era destul de aproape de iesire si cum in interior nu se fumeaza niciunde (de fapt se fumeaza, dar nu tutun) a fost perfect.

Pentru a doua zi aveam in program o plimbare cu vaporasul pe canale si, fireste, Red Light District. Va urma.