Pilaf sarbesc

E, de ce e sarbesc, pai parca eu stiu. Oricum articolul acesta rog a se retine e inscris in campania anti-snob.

Intai de toate ma gandii, vazand, cum imi sta in caracter, diverse retete puse pe net de diversi specialisti, sa fac ceva nemaivazut. mamaliga. Vara, da.

Si m-am gandit sa nu ma fac de ras asa ca am facut-o in vasul marca Terra. Pai de ce nu, a fost un preambul la pilaful sarbesc (nu, nu stiu de ce ii zice asa nici acum).

Si blasfemie, am pus in vas lapte romanesc, mvai nu stiu cum mi-am permis. Si pe urma am fript si niste slana de Sibiu intr-o tigaie a carei marca am uitat-o dar e mai jmekera decat Tefal. Cum de ce, ca e mai scumpa, de aia.

Si am fript si un ou. Si am pus si niste smantana pe langa. Ia belea, reteta, v-a inspirat? Am uitat sa spun ca sub mamaluga am maruntit niste branza sarata. Dupa asa o reteta promit data viitoare sa infig laleaua in branza.

No bun, sa trecem la pilaful nostru. Care e mai bun cu supa de aripa de curcan facuta in kukta marca Aeternum, ca sa nu existe dubii. Stiu ca nu sunt inca la moda, ca nu fac nici mamaliga nici „pireu” la scule de sute de euro, o sa imi revin incet – incet, oricum pilaful asta nu iese fara sculele de vi le prezint, nu le aveti, ghinion.

Deci pentru supa am fiert aripa de curcan cu piper si ceapa.

Am folosit si legume: ceapa, morcov, ardei (si iuti, nu sunt in poza dar am pus), cartofi, dovlecei. Toate le-am taiat, decojit si tocat cu Nirosta si Zwilling. Nu aveti? Nu iese treaba.

Afara ploua ud, e momentul sa ne facem un ceai dementa. Pardon, cu menta.

Am inabusit toate legumele cu putina sare in ulei de masline. De ce? Sarea extrage sucul din legume, lasa o culoare frumoasa treaba asta in oala (marca mamaie, de fonta). Ulei de masline pentru ca inabusesc si nu prajesc.

Uitandu-ma pe geam la ploaie …

… cu gandul la viitoarele sarmalute in foi de vita (de vie, nu vita in sensul de vaca) am realizat ca e posibil sa nu aveti oala marca „mamaie” (sa se odihneasca in pace acolo unde e). E, daca nu aveti, ca sa va iasa reteta cautati si capacul de la set. Daca nu gasiti nici una nici alta cautati pe amazon o scula de niste sute de euro. Pe pariu ca o sa para mai faina haleala decat in oalele mele. Adica astea:

E, daca nu v-ati speriat (inca) de faptul ca pe oala nu scrie nici le creuzet nici chez nujcum nici emil henri (am si d’ala, habar n-aveti) puteti amesteca in oala si niste orez pe care nu vi-l recomand, bob mare de la Scotti, o porcarie.

Nu va uitati cu jind la paleta, nu e Tefal, e o petarda ieftina. Stiu ca e prea putin importanta mancarea si conteaza sculele in care o faci, de aia si dau atatea detalii, ca ceaun pe prichici nu am unde sa pun aici.

No bun, strecuram supa peste amestecul de orez cu legume. Mie imi place orezul rasfiert in pilaf, asa il mancam noi, netrendi si ne al dente. Asadar folosesc o masura de orez la cinci de lichid.

Am pus si rosiile curatate si feliate si am lasat la cuptor.

Pentru ca afara ploua ud toate pozele au iesit blituite, dar sper ca se intelege cum e cu pilaful sarbesc rasfiert si rumenit, daca nu, sunati la 89898989 si trece.

Am degustat o portioara fierbinte (nu mai are zeama deloc acuma, aia e portie de start, sa nu se supere adoratorii orezului perfect).

Special pentru memetu, un „clozap”.

Si pentru cei ingrijorati de cantitatile de mancare ingurgitate in zona Salajean, unitatea de masura a portiei.

Inainte de a scrie cele de mai sus cu gandul la ceaunul pe care scrie le creuzet si ala de la mamaie pe care nu scrie nimic, mi-am amintit de piesa asta, nu stiu de ce hard roc aleluia.

Reteta

Promisesem o „reteta”. Cu blur (am aflat ce inseamna, e un fel de ceata in care lasi artistic niste chestii) cu alea-alea, chestii socoteli.

Am facut-o.

Am aruncat in nitel ulei o punga de creveti anticriza, ca la cat costa cred ca nu voi repeta des. Am pus si o lingura din sosul de-a gata adus din Singa si niste ceapa de Glina.

I-am zapacit nitel in tigaie si nici nu stiti ce buni au fost cu un plic de paste de la sushimania (de la care am aruncat dracia aia pe care scrie soup base).

Venind pe fondul lipsei de bani (deja e poveste lunga, cum si de ce nu se dau somajele si alocatiile, adevarul e ca e si dificil sa vinzi caramida sau roata de rezerva de la vile si masini ca sa pui banii ciorditi inapoi), mi-a iesit si blurul. Sper. Astept acum aplauze si lins ecranul. Ca de nu eu vin cu coasa si cu doi copoi.

Stiu, traim alte vremuri si am uitat prieteniile intre popoare si rationalizarile. Incercati sa vi le amintiti, macar nitel asa din limba rusa, ca nu se stie cand foloseste la casa omului.

hard roc aleluia