Zacusca cu vinete, dovlecei si fasole galbena

Mai intai asa, ca o erata, ca desi prefer buruienile, mai am chef cate odata de un dezastru caloric din animale moarte. Si iaca dovada, am mancat pe nerespirate o fleica mica asa pe gratar numai cu sare si un colt de paine.

Cat despre zacusca asta de vara, am adunat ce am gasit la pret mai bun, exceptand vinetele care sunt cam 4-5 lei kilul, am luat numai doua.

Am spalat totul cuviincios si apoi a, copt tot ce am prins. Ardeii iuti i-am gustat, nu mi s-au parut din cale-afara dar pe final zacusca a iesit iuteee, muica.

Dupa ce am copt si am lasat in pace cu sare sub capac ardeii si rosiile si vinetele decojite le-am lasat la scurs, am pus la fiert fasolea galbena, separat, sa nu am surprize sa fie vreo pastaie mai indaratnica.

Apoi am pregatit legumele crude: morcovi, dovlecei, ardei gras (da, am pus si copt si crud), ceapa. Si am scos monstrul la tocat, ca la zacusti nu stau sa le gadil prea mult din cutit sau razatoare.

Am calit/inabusit legumele crude in ulei. De floare, ceva mai multicel. Contine omegi si nu are colesterol, asa sa stiti (tari aia care scriu asa pe toate etichetele, de parca exista vreun model de ulei sau alceva obtinut din vegetale care sa contina colesterol, eventual sa guite). Si cu sare cat pentru toata cantitatea de zacusca, se degusta eventual cand e pe foc mai spre final.

Am adaugat si fasolea cu tot cu apa in care a fiert.

Cat timp bolborosea totul in oala mai ceva ca baseasca aia mica si cu botu’ mare, am tocat si legumele coapte, tot la monstru’ (ca sa vezi nene neco ce bun ii).

Am pus totul in oala si am mai adaugat numai piper proaspat rasnit. Daca o vreti mai rosie mai puneti suc sau conserve de tomate.

De aici inainte o lasam pe foc mic amestecand din cand in cand, in pauzele publicitare, in momentele de respiro, dupa caz. O lasam pana scade bine zeama, face precum vulcanii noroiosi si uleiul are tendinta sa iasa la suprafata.

Hap, trei felii caldute tarziu in noapte.

Si productia, minus degustarea si ce s-a furat de cei ce lucreaza pe alt fus orar: patru borcane, un castron si o portie pentru vecina.

Extrem de hardroc aleluia reteta, astept si alte pareri, mie mi se pare iute, ceilalti zic ca e normal de piscatoare. Mie imi place ca se simt gusturile de ardei, vanata afumata si fasole oarecum separat, desi impreuna. Si dovleceii au preluat cate putin din toate aromele. Parerea mea.

Atatea culori pe masa mi-au adus aminte de astia:

Peste cu ananas

Reteta este de aici (cu minime modificari, fireste):

http://costachel.ro/peste-cu-ananas/741

Un blog excelent, de mare angajament, sfaturi bune, bine documentat, scris frumos (nota: sa nu uit la il adaug aici la blogroll ca mereu il caut).

No bun, o executai pe pasi, pasul unu a fost sa pun garnitura la facut (orezul simplu cu apa lasat acoperit in cuptorul incalzit e gata taman cand e gata si mancarea). Nu am gasit prin batatura nici un orez mai jmeker, e tot porcaria aia de Scotti colosal (aia de i-au zis asa cred ca erau liliputani) si prin metoda asta mai ramane cat de cat bobul (nu animaloo) vizibil.

Deci o masura de orez la doua si jumatate de apa, folie in cap, tzup la cuptor caruia i se stinge focul cand e bine incins.

Majoritatea fotografiilor sunt cam naspa, nu pentru ca nu sunt eu un mare artist fotograf maestru in clozapuri d’alea, ca toti bloagarii, da e bezna si ploua de trei zile.

Pasul doi a fost sa ma dau la peste, nici aici nu mi-a iesit fix ca la reteta originala dar extrem de aproape, recomand din inima crusta de aluat, a iesit foarte crocanta. O sa o fac si in varianta dulce pentru niste mere.

Bun, am folosit faina si amidon cam in parti egale, un ou, niste bere rece si ulei.

Am amestecat oul cu faina si amidon, am subtiat cu bere rece, am pus si niste piper japonez din ala pe care il puteti gusta din borcanel daca aveti boala pe papile. Apoi am pus ulei. Nu la fel de mult cum a zis Costachel dar mai mult decat pun de obicei. S-a incorporat frumos in aluat, ca in maioneza.

Am lasat aluatul in pace pana s-a scurs pestele. Eu iau un cod de la firma Alfredo, foarte bun, dar are atata gheata pe el incat ramane jumatate apa, jumatate peste la dezghetare, cred ca aia cand au desfiintat patinuarul floreasca au dat surplusul de gheata astora de la Alfredo.

Sfatul meu: scurgeti bine si apoi stergeti cu un prosop curat (sau daca aveti de folosit un sul de hartie de bucatarie aiurea, treaba voastra).

Pe urma am dat bucatelele de peste prin amidon+faina si aluat.

Si am prajit in baie de ulei.

Si pentru ca ramasese putin aluat de care ma indragostisem, intai am tavalit prin el cateva ciupercute (pe care le-am mancat), apoi am pus niste scoici care se ratacisera prin camara, amidon in plus si am facut niste parjolute, friptanele, chiftelici.

Datorita faptului ca dupa trei ture de prajeala mi-am dat seama ca uleiului ii voi adresa un dureros „adio” am scos si cateva inele de calmar din punga de la congelator, gata facute pane, luate intr-un exces de pofte si vulgaritate de la Real (fara egal). Ce mai, rezultatul primului pas e asta:

Pentru pasul urmator, sosul, am adunat astea: amidon, otet (era sa o bag pe maneca, nu gasem, am reusit sa descopar de orez, puteti pune si normal), ceapa si nitel usturoi, o conserva de ananas si sos de stridie (pentru ca aveam, puteti pune sos de soia fara grija).

Si aici am deviat usurel de la reteta, adica am inabusit in putin ulei ceapa si usturoiul. Apoi am adaugat amidonul.

Si in ciulamaua asta am pus otetul si sosul de stridie si apoi conserva de ananas, am gustat, nu i-a mai trebuit zahar, era dulce siropul.

Am pus si pestii, am mai dat un clocot scurt si am lasat cu capac si focul stins pret de o tigara (pentru un fumator avizat, asta inseamna sapte minute).

Nemaipomenit cu orezul care era numai corect de cald si lipicios.

Nu credeti ca am uitat de restul, am facut un sos cu smantana, crema de branza cu hrean, usturoi si ceapa verde si le-am avut ca gustare.

Pentru ca am citit ultimul comentariu al lui Costachel, ca era noapte, ca ploua, azi hard roc aleluia e asta: